De doi ani, niciun metru cub de gaz nu a mai ajuns din România în Moldova, deşi între cele două ţări există o conexiune, prin gazoductul Iaşi – Ungheni, inaugurat cu mare fast în august 2014. Practic, acest proiect, care a costat 26 de milioane de euro, din care 7 milioane de euro contribuţie UE, este inutil. Scopul declarat al gazoductului era de a oferi o alternativă Moldovei la gazul rusesc. Nu numai că România nu a devenit o sursă de aprovizionare pentru vecini, dar moldovenii chiar şi-au adâncit dependenţa faţă de Moscova.
Potrivit datelor Ministerului Economiei din Moldova, consumul de gaze al vecinilor, în 2015, a fost de 1,07 miliarde de metri cubi, integral acoperit de ruşi, cu excepţia a 1 milion de metri cubi aduşi din România. În 2016, consumul a urcat spectaculos la 3 miliarde de metri cubi, 100% de provenienţă rusească. Deci România nu există ca sursă alternativă de gaze pentru Moldova.
La momentul inaugurării gazoductului, pe 27 august 2014, oficiali de stat din Republica Moldova declarau că „importurile de gaze naturale din România constituie un pas important în procesul de aplicare a strategiei guvernului Republicii Moldova în privinţa conectării la piaţa energetică a Uniunii Europene, care oferă cele mai bune soluţii pentru consolidarea securităţii energetice a statului moldovean“.
Potrivit lui Valeriu Triboi, ministru adjunct al Economiei, la acea dată, în guvernul Republicii Moldova, gazoductul Iaşi – Ungheni este un proiect care necesită continuitate, deoarece va permite, într-un final, atât diversificarea surselor de asigurare a pieţei energetice a ţării, cât şi micşorarea pe viitor a preţului la gaze pentru consumatori. Planul era de a fi extins acest gazoduct până la Chişinău, pentru a oferi o alternativă reală la gazul rusesc unui număr mare de moldoveni.
Contractul dintre Moldovagaz şi Gazprom este de tip „take or pay“
La rândul său, fostul premier al României Victor Ponta preciza că Iaşi – Ungheni este „cel mai important proiect pentru Moldova. O provocare pentru Iurie Leancă (fostul premier al Moldovei – n.r.) şi pentru mine! Trebuie continuat până la Chişinău“.
În realitate însă, exporturile au fost foarte limitate, în cantitate şi timp, de numai un milion de metri cubi de gaze, adică necesarul de încălzire pentru o iarnă a circa 330 de case. Petrom România a fost vânzătorul, iar livrările au durat numai o lună, din martie 2015 până în aprilie 2015. Factura a fost de circa 270.000 de dolari, corespunzătoare unui preţ pe 1.000 de metri cubi cerut de Petrom de 280 de dolari, sub preţul cu care livra atunci Gazprom în Moldova – 330 de dolari/mia de metri cubi. Totul s-a încheiat în aprilie 2015. De atunci până în prezent, gazul românesc nu a mai ajuns în Moldova, care a continuat să fie aprovizionată doar de ruşi. Contractul dintre Moldovagaz şi Gazprom este valabil până în 2019 şi este de tipul „take or pay“, adică fie că le consumă sau nu, toate cantităţile contractate de Moldova trebuie plătite. Prin urmare, este foarte greu de crezut că, cel puţin în următorii trei ani, România ar putea să fie un rival pentru ruşi pe piaţa moldovenească. De altfel, nici măcar nu există vreo intenţie a unei firme româneşti să exporte gaze către vecini, dat fiind faptul că, din datele Transgaz, nu a existat, de doi ani, nicio rezervare de capacitate pe Iaşi – Ungheni şi nu există nici pentru anul în curs.
Nu există cerere din Moldova, dar şi gazoductul este, practic, nefuncţional
Dincolo de cererea inexistentă de la moldoveni, cantităţi mari de gaze oricum nu pot trece din România către Moldova. Presiunea gazelor din conductele basarabene este mai mare decât cea din conductele Transgaz. Prin urmare, este foarte dificil de „împins“ cantităţi importante de gaze peste Prut, soluţia actuală fiind viabilă doar pentru cantităţi extrem de mici. Pentru ca zeci sau sute de milioane de metri cubi de gaze să ajungă în Moldova, pe lângă cerere pentru aşa ceva, ar trebui montate mai multe compresoare care să ridice presiunea gazului din conductele româneşti. O investiţie de zeci milioane de euro, cu viitor incert. Cu toate acestea, planuri există în continuare.
Puterea actuală de la Chişinău vrea să extindă gazoductul până la Chişinău, acum ajunge doar la Ungheni, şi să construiască şi staţii de compresie a gazelor, care să permită importul a zeci, poate sute de milioane de metri cubi anual. Aceste lucrări, la care proiectarea este deja în lucru, costă 113 milioane de euro. În acest sens, guvernul din Moldova va contracta un credit de 41 de milioane de euro de la BEI, alte 42 de milioane de euro de la BERD, Comisia Europeană va oferi o finanţare nerambursabilă de 20 de milioane de euro, iar România va finanţa şi ea, cu 500.000 de euro, acest proiect.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.