Chiar înainte de debutul Consiliului European de la Bruxelles, circa 10.000 de persoane au manifestat în capitala Belgiei împotriva politicilor de austeritate, sub lozinca “Habemus austeritas”. „Suntem aici pentru a avertiza Consiliul european. La fiecare summit, lucrătorii sunt cei care sunt în pericol”, a spus Anne Demelenne, secretarul general al federaţiei sindicale belgiene FGTB.
Pe acest fond, Consiliul European de pe 14-15 martie 2013 a fost dominat de necesitatea găsirii unor soluţii pentru creşterea economică, pe care măsurile de austeritate nu o potîncuraja. În proiectul de concluzii al Consiliului, care a circulat in prima zi a summit-ului, termenul de “creştere” apare de numai puţin de 30 de ori, iar consolidarea fiscală (austeritate) este menţionată că fiind necesar să se facă “diferenţiat”, pentru a fi favorabilă creşterii.
Potrivit Euobserver, această îndulcire a limbajului este o victorie pentru Franţa şi Italia. Concluziile vorbesc despre “posibilităţile” pe care le oferă regulile care guverneazăzona euro pentru a găsi un echilibru între învestiţiile publice şi disciplină fiscală dorită de Berlin. Preşedintele
Francois Hollande a vorbit şi despre implementarea unui pact pentru creştere economică, care să fie finanţat cu 60 de miliarde de euro de la BEI şi din fondurile structurale nefolosite. Se mai adăugă 6 miliarde de euro pentru crearea de locuri de munca, însă această este o picătură în ocean faţă de rata şomajului de 50% în rândul tinerilor din Spania şi Grecia, scrie Euobserver.
Somajul a crescut anul trecut in Grecia, Portugalia, Italia, Franta, Danemarca, Belgia, Olanda si Finlanda. Doar Germania a ramas neatinsa, cu o reducere a somajului de la 5,6% la 5,3%.
Ca în fiecare primăvară, şefii de stat şi de guvern din UE s-au întâlnit la Bruxelles pentru a discuta pe marginea marilor probleme economice ale Uniunii, în spatele uşilor închise, departe de urechile a 500 de milioane de cetăţeni europeni.
Despre ce se discută? Despre liniile directoare ale Tratatului pentru stabilitate, coordonare şi guvernanţă (care fixează un deficit bugetar maxim de 3% din PIB şi un plafon de îndatorare de 60% din PIB), despre six-pack (care a întărit şi mai mult puterea pactului amintit înainte), despre two-pack (adoptată în cele din urmă de PE în această săptămână şicare obligă statele să supună bugetele naţionale aprobării Comisiei Europene, înainte chiar de a-l supune aprobării parlamentului naţional, astfel încât CE să impună modificări), despre Strategia Europa 2020. Totul este înglobat în aşa-numitul semestru european, căci politicile bugetare şi structurale ale statelor membre sunt analizate la fiecare şase luni.
Ce pot înţelege din cele de mai sus sutele de milioane de cetăţeni europeni? Răspunde Guy Verhofstadt, liderul liberalilor şi democraţilor din PE: “Nici PE, nici parlamentele naţionale nu au vreun cuvânt de spus în ceea ce se decide în Consiliul European şi în Comisie. De trei ani au puteri depline, iar şapte state din zona euro sunt în recesiune, iarnouă stagnează. Doar Estonia e pe creştere. Ce reuşită!, pentru a relua expresia lui Jose Manuel Barroso pe care a îndrăznit să o folosească în scrisoarea pe care a trimis-o şefilor de stat şi de guvern”, il citează Liberation pe liberalul belgian.
Toate cele de mai sus sunt mecanisme stabilite în plină criză, în 2011, de Franţa lui Nicolas Sarkozy şi Germania Angelei Merkel. Însă nici măcar statelel membre euro nu pot îndeplini criteriile impuse de ele înşele. Franţa a renunţat la obiectivul unui deficit de 3% din PIB în 2013.
“Suntem în austeritatea tehnocratică. Politica de austeritate trebuie discutată, dar nu este loc de dezbateri”, spune eurodeputatul Daniel Cohn-Bendit. Sistemul acceptat de toateţările semnatare ale Tratatului pentru stabilitate şi guvernanţă plasează întreaga putere în mâna şefilor de stat şi de guvern, în mâinile statelor euro şi ale Comisiei. Suntorganisme numite şi nu alese. Şi la acest tablou se poată adăugă Bancă Centrală Europeană, o instituţie chiar mai independentă decât cele menţionate. Se ajunge astfel la o “autocraţie postdemocratică”, cum o numea Jurgen Habermas, scrie Liberation.
“Această gaură neagră a democraţiei face că sistemul să nu fie viabil: peste tot populismul, naţionalismul, fascismul se reîntorc. Ceea ce s-a întâmplat în Italia este rezultatul direct al acestei politici decise de Consiliul European al şefilor de stat şi de guvern. Dacă vom continuă aşa, euro nu va supravieţui”, spune eurodeputata Sylvie Goulard. Iar soluţia, potrivit lui Cohn-Bendit, ar fi o renegociere a tratatelor europene, pentru democratizarea zonei euro. “Dacă nu, va avea loc un cutremur şi nu va fi bine.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.