Constructorul raţionalităţii lirice

Marsilia găzduieşte, până la 18 mai, prima expoziţie monografică dedicată lui Rudy Ricciotti, acteur major al “Noului Val” al arhitecturii franceze, distins cu “Marele Premiu Naţional de Arhitectură” în 2006, expoziţie ce pune în valoare experimentele sale asupra betonului, materialul de predilecţie al acestui arhitect.

De la pasarela “Podului Diavolului” (Pont du Diable) de la Gignac la marea scară a departamentului “Artele Islamului” din inima Muzeului Luvru, elemente constructive, la scara 1/1, sunt etalate într-un dialog cu marile imagini ale proiectelor construite sau în pregătire, proiectate pe pereţi.

Sub soarele Marsiliei, umbrele şi luminile “MuCEM” (Muzeul Culturilor Europei şi Mediteranei) sunt desenate pe rampele muzeului într-o compoziţie abstractă, datorată reţelei din beton.

Arhitectul şi dantelele sale de beton

Se desprind, de asemenea, imagini radicale, de la Stadionul din Vitrolles, plasat în peisajul de bauxită de la începutul anilor ’90, o sală de spectacol ce poate primi 5.000 de persoane, la construcţiile din următoarele două decenii în care s-a cristalizat expresia sa constructivă, mai ales Centrul Coregrafic Naţional “Preljocaj”, de la Aix-en-Provence, şi “MuCEM”, dar şi villa “Navarra”, Muzeul “Jean Cocteau” din Menton, sau sediul “ITER” din Cadarache. Paralel cu aceste opere emblematice, este evidenţiată relaţia specială a lui Rudy Ricciotti cu patrimoniul modern, de la Filarmonica din Potsdam la “Grands Moulins” din Paris, giganţi de beton pe care i-a salvat de la distrugere, patronând transformarea lor pentru a primi “Universitatea Paris VII”.

Sunt expuse uimitoarele sale module din beton, expoziţia retrasând procesul creator al arhitectului prin intermediul a 34 de proiecte în care depăşeşte constrângerile tehnice. Parcursul este gândit ca o alternanţă de elemente de şantier, în mărime reală, cu marile proiecte, proiectate lent pe pereţi, pentru a ajuta publicul să înţeleagă drumul parcurs de arhitect de la concepţie la construcţie.

Muzeul Jean Cocteau din Menton

Cheia lecturii este oferită de o discuţie filmată cu titlul “Ricciotti constructeur”, în care, printre altele, arhitectul afirmă: “Mă fascinează să fac un edificiu în care există un mare coeficient de mână de lucru”. Îi place să aşeze prototipurile alături de artizanii pe care îi pune întoteauna în prim plan.

Expoziţia analizează interesul lui pentru textura materialelor cu care lucrează. Este prezentată, desigur, faimoasa “dantelă” din beton de la “MuCEM”, formată dintr-un aliaj de beton special pe care vizitatorii o pot atinge.

Şantierul stadionului Jean Bouin

Expoziţia este completată cu opere semnate de artişti vizuali, printre care o serie de acuarele de Yvan Salomone prezentând opere ale lui Ricciotti, şi de filmul “L’Orchidoclaste”, realizat de Laetitia Masson. Nu un documentar, ci un document, un “film romantic”, parte integrantă a expoziţiei. “O declaraţie de dragoste, făcută operei şi omului”, cum îl numeşte un critic. Sunt prezentate pe larg viaţa lui la Camargue unde “am sfârşit prin a vorbi cu crabii”, dar şi “orizonturile minerale”, stâncile Mediteranei, violenţa senzuală, fizică şi simbolică, uneori brutală a Sudului, cu imagini de coridă ce revin frecvent în poveste.

Este prezentată, de asemenea, în expoziţie o lucrare colectivă, coordonată de Francis Rambert, intitulată “Ricciotti architecte”, apărută anul trecut.

Spaţiul Aime Cesaire la Gennevilliers

Rudy Ricciotti se defineşte ca un arhitect în dezacord cu mişcarea modernă şi cu ultimul ei avatar, minimalismul, pe care îl acuză că a “ucis arhitectura”, sau, mai exact, visul arhitecturii. Se autodefineşte, exagerând, drept reacţionar, regionalist, manierist, mic burghez. Un mic burhez fiu al unui zidar, fericit să aibă o mulţime de oameni pe şantier şi care, într-o butadă provocatoare, explica dorinţa lui de a face o greşeală de concepţie, generatoare de eforturi suplimentare pentru aceşti oameni care calculează, proiectează, transportă şi construiesc împreună.

Manierist se consideră pentru că este adeptul formei, al motivului, al “poveştii”, împotriva “liniştii” în arhitectură. Regionalist, pentru că povesteşte cum a conceput reţeaua de la “MuCEM”, privind jocul luminii pe stânci şi pe valurile mării. Iar reacţionar, pentru că refuză obligaţia de a face lucrurile simplu pentru a reduce costurile de producţie.

Este adeptul unei arte a exagerării, pentru a se opune mai clar “Minimalistului de supermarket stil Rem Koolhaas”, această “standardizare care jupoaie sufletul până la os”.

Interiorul MuCEM

În penumbra expoziţiei, imaginile proiectelor, ale fotografiilor precise, informative, guaşele în culori saturate ale edificilor construite se alătură documentelor de şantier, privind etapele succesive ale construcţiei, de la matriţele din lemn ale elementelor constructive la mulajele din răşină şi metal, la machetele din pământ ars, la tronsoanele de pasarelă sau fragmentele de plafoane false. Obiectele expuse au o forţă sculpturală remarcabilă.

Fotografiile reprezentând o parte a “MuCEM” şi una dintre pasarelele lui dau un sentiment de mişcare. Pot fi văzute, de asemenea, machetele Muzeului “Jean Cocteau”, ale Departamentului de “Arte ale Islamului” de la Luvru, “Pavilionul negru” de la Aix-en-Provence sau Stadionul “Jean Bouin” din Paris.

“Betonul apără o cultură a lucrului teritorializat şi rezistă delocalizării meseriilor”, insistă Ricciotti, cel numit de unii confraţi “un autentic constructor al raţionalităţii lirice”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.