Controversatul om Ovidiu Tender

Ovidiu Tender este una dintre cele mai complexe figuri ale business-ului pur mioritic, cu conexiuni în lumea greu de atins a serviciilor secrete, cu afaceri în industrii care nasc adesea controverse şi cu o expansiune de mare stăpân peste părţi întregi din lumea a treia. Ovidiu Tender l-a filat înainte de 1989 pe scriitorul William Totok, dând informaţii la fosta Securitate sub pseudonimul Dan Dumitrescu dar se jură că nu a colaborat cu nimeni, nici el şi niciun membru al familiei. Este originar din Timişoara, acolo unde a pus pe picioare Grupul Energetic Tender, cu activităţi în energie, servicii în industria petrolului şi gazelor, prospecţiuni geologice, infrastructură rutieră, imobiliare, agricultură, turism şi aviaţie. Revoluţia l-a prins şef la un complex turistic în Timişoara, deşi a făcut Facultatea de Minerit în Petroşani. Este prieten cu Radu Timofte, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii. “Şi-a
început activitatea ca ofiţer de grăniceri în unitatea pe care o comanda tatăl meu. Deci, ne cunoaştem din anii ‘68-70 şi am rămas prieteni în toată această perioadă”, declara Tender într-un interviu acordat lui Robert Turcescu. Originea sa bănăţeană l-a adus şi lângă Ioan Talpeş, “om de o mare valoare, şi profesională şi umană”, fostul şef al Departamentului Securităţii Naţionale de la Cotroceni, în timpul lui Ion Iliescu.

Într-un dosar instrumentat de DNA, există câteva informaţii cum că Timofte i-ar fi cerut lui Tender să facă diligenţe pe lângă să Talpeş să îl avanseze la gradul de general pe tatăl generalului SRI Ovidiu Soare. Speculaţiile au explodat imediat: a primit Tender informaţii secrete sau nu?

Naşul de cununie al lui Ovidiu Tender este Frank Timiş, controversat şi el, creierul afacerii Roşia Montană. Timiş, originar din Timişoara, devenit cetăţean australian, l-a cooptat pe Tender în fruntea companiei care tânjea după aurul din Apuseni. Tender era o ţintă precisă pentru Timiş pentru că devenise proprietarul Prospecţiuni, companie care a moştenit o arhivă impresionantă cu resursele naturale subterane ale României cercetate decenii la rând. De ce a intrat în jocul pentru Roşia Montană? Tender explică: “Din două motive: unu, pentru că am crezut şi cred în acest proiect, şi al doilea, pentru că, făcând parte din Consiliul de administraţie sau din board-ul unei companii publice din care mai făceau parte bancheri şi niste fonduri de investiţii, oameni mari ai finanţelor mondiale, pentru mine a fost o ocazie foarte bună de a-i cunoaşte şi de a închega nişte legături şi nişte relaţii mai apropiate cu ei.” Adjunctul lui Timiş era un oarecare Stephen G. Roman. Acesta avea o calitate: Era fiul unui magnat al cuprului și titanului, Stephen B. Roman, om de afaceri chemat în România de către Nicolae Ceauşescu pentru a-i desluşi din tainele construcţiei reactorului nuclear de tip CANDU, de sorginte canadiană. Acest Stephen B. Roman deţinea şi el o mare arhivă cu resursele minerale ale ţării. Roşia Montană s-a dovedit fără noroc pentru tandemul Timiş-Tender. Frank Timiş a fost nevoit să plece din ţară pentru că a fost bănuit că ar fi scos 80 de tone de aur nu din haldele de la Roşia Montană ci din zone neexploatate până atunci.

Timiş şi Tender au controlat o companie, Regal Petroleum, care a reuşit să concesioneze o suprafaţă importantă în Moldova. În 2011, concesiunea a fost vândută americanilor de la Chevron, care căutau gaze de şişt. Regal Petroleum a fost listată pe bursa de la Londra şi a devenit celebră după ce a achiziţionat în 2003 un zăcământ din Grecia. Compania a produs o serie de rapoarte în care a „umflat“ artificial bogăţia zăcământului. Timiş a fost director executiv al Regal Petroleum între iunie 2003 şi martie 2005, timp în care compania a organizat trei runde de finanţare şi a strâns 100 de milioane de lire sterline. Numai că investitorii au rămas cu ochii în soare, după ce Regal Petroleum a fost forţată în 2005 să recunoască faptul că în zăcământul din Grecia nu există petrol în cantităţi comerciale. Autorităţile britanice au amendat în 2009 compania Regal cu 600.000 de lire, cea mai mare amendă posibilă, pentru înşelarea investitorilor.

Înainte de 2004, Tender şi Timiş s-au aliat cu gigantul american Halliburton cu care a participat la privatizarea Petrom. Asocierea formată l-a cuprins şi pe Willem Matser, un ofiţer de rang înalt al NATO. Acesta a fost acuzat în 2003 de spălarea a 200 milioane de dolari proveniţi din traficul cu droguri columbiene. Şi Timiş avea la activ o condamnare pentru comerţ cu droguri, însă în Australia. La audieri, Matser a recunoscut că sarcina lui în operațiune era să falsifice documente pentru a ascunde sursa reală a banilor, o țară cunoscută ca fiind implicată în producerea și traficul de droguri. Trebuia să pară că banii provin din afaceri legale cu petrol și mine din America de Sud ale firmei Tender..

Halliburton şi duoul Timiş-Tender erau văzuţi ca principalii favoriţi la câştigarea contractului de privatizare al Petrom, însă asocierea lor nici măcar nu a fost acceptată pe lista scurtă. La vremea aceea, Talpeş nu mai avea mare putere. Şi de atunci Tender şi-a creat un duşman şi anume Dan Ioan Popescu, ministrul Economiei de la acea vreme. Petrom nu a ajuns la Halliburton ci la OMV Austria.
Principalele sale afaceri din România sunt Prospecţiuni şi Vulcan. Cu prima nu mai merge în ultimul an, din cauza reducerii contractelor cu principalii săi clienţi, Romgaz şi Petrom. Petrolul ieftin face victime conexe. Vulcan a fost băgată în insolvenţă din cauza crizei, care a generat scăderea comenzilor.

Inspirat de naşul său, Ovidiu Tender a trecut graniţa. Companiile sale din Grupul Tender activează în India, Africa de Nord, Europa. Prospecțiuni are afaceri în Iran, Maroc, Portugalia, India, Grecia. În Serbia a cumpărat un producător de medicamente, o companie din telecom dar şi o staţiune balneoclimaterică. În Africa de Vest, a concesionat patru terenuri miniere pentru o perioadă de opt ani, cu posibiliate de prelungire pentru alţi 25. Acolo sapă după aur, cupru, nichel, platină, titan, zirconiu, fier etc. „Am demarat un program de investiții în agricultură pe termen lung în Senegal și Gambia. În acest sens, am concesionat 30.000 de hectare de teren în Gambia și 100.000 de hectare în Senegal. Voi cultiva jatropha. Această plantă, denumită și arborele de petrol, prin prelucrare dă un ulei din care se produce biodiesel. Vreau exploatații de acest fel și în alte țări precum Guineea Bissau ori Guineea Conakry. Pe un termen de 10 ani, am intenția să exploatez un milion de hectare de teren agricol cu această plantă tehnică. Estimez o investiție de 400-500 de milioane de dolari numai pentru jatropha”, a declarat, presei, Ovidiu Tender. Coincidenţă sau nu, Senegalul este una dintre statele unde fosta Direcţie de Informaţii Externe a făcut spionaj economic.

Afacerea RAFO-Carom i-a pregătit sfârşitul şi şi-a sporit duşmanii. Ovidiu Tender şi Marian Iancu, proaspăt condamnaţi, au cumpărat compania Carom, de pe platforma petrochimică Oneşti, printr-un circuit financiar complex. Carom a fost gândită să lucreze în tandem cu RAFO, fără de care nu îşi justifica existenţa. RAFO, aflată atunci în administrarea VGB Oil, firma lui Iancu, avea mari probleme cu datoriile la stat. Iancu şi Tender au fost acuzaţi în 2004 că l-au şantjat pe Dinu Patriciu, proprietar de un an de zile la Petromidia, ca să înglobeze RAFO în Rompetrol. În caz contrar, cei doi ar fi dezvăluit informaţii secrete despre Rompetrol şi despre rafinăria de la malul mării. Patriciu spunea la vremea respectivă că proprietarul muribundei RAFO este Balkan Petroleum, o firmă înregistrată în Marea Britanie, şi care îi avea în spate pe Ovidiu Tender, Marian Iancu şi Corneliu Iacubov.

Tender şi Iancu au fost acuzaţi că au preluat ilegal controlul companiei Carom SA Oneşti şi au prejudiciat-o cu 1.400 de miliarde de lei vechi, sumă stabilită la nivelul anului 2003.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.