Când toată lumea aștepta să afle rezultatul discuțiilor legate de numirea lui Klaus Johannis la dreapta prim-ministrului, ne-am trezit cu o conferință de presă. Nu despre starea agriculturii, nu despre deprecierea leului, nu despre măsuri menite să ducă la apariția locurilor de muncă. Nimic din ce să doară pe undeva prin România.
Premierul Feștilă, Daniel Constantin (cu figura lui de pui de coțofană contrariat de ce-i prin preajmă) și Gabriel Opera Magna, singurul profesor universitar din România care acordă doctorate și nu-i în stare să scrie nici după strigare, necum după dictare. Când vorbește simte cum îi uruie bilele, iar când scrie se vede cum îi scârțâie ceva prin toate articulațiile. Cu cei trei n-are rost să-ți faci nici un sereleu.
Mai degrabă îl îngropi decât să-l ridici. Ce tarla să prășești sau ce firmă poate fi scoasă din încurcătură cu acest figurant de la Partidul Conservator, singurul care vorbește în răpăituri de sunete și care pare un etern adolescent în pantaloni scurți? Și cu o invizibilă cravată de pionier! Toți aceștia și regizorii lor malefici au pus de o altă șandrama. Adică de-un USD! Adică de-o țară care într-o zi să fie condusă de doi juniori (unul marionetă) și de un căprar ridicat peste noapte la rangul de general? Despre ce vorbea această comică adunare? Despre viitoarele alegeri europarlamentare, la care băieții își trimit nevestele și drucării, papagalii și servitorii!
Pentru noi succese în această bătălie pe frontul nimicului european (căci nu contăm în Parlamentul European decât cu numărul de mâini ridicate, nu cu capetele sau cu știința de carte), băieții au încropit un soi de alianță cu numele dolarului, adică USD, deși la fel de bine puteau s-o numească Rubla sau Copeica. Mișcare hoțească, în văzul tuturor, făcută mai ales pentru agățat proști în undiță. Adică pentru admiratorii lui Dan Diaconescu și Gigi Becali, toți strânși ca muștele în fața emisiunilor României TV. Oricât se uită, tot nu pricep diferența între USD și USL. Și în virtutea unui joc al probabilității, jumătate dintre ei ar putea vota USD, deși de acasă vor fi plecat cu USL în minte. Sau viceversa!
Toată această conferință de presă a morților tineri păziți de curvele bătrâne Oprea și Oprescu (unul fiind declinarea bâlbâită a celuilalt) arătă a mânărie politică în curs de desfășurare. Banda strânsă în jurul lui Victor Ponta își încorda mușchii pentru a băga în sperieți gașca bolnavă de aceleași apucături. Adică oamenii la fel de hrăpăreți și de netoți din preajma lui Crin Antonescu.
Revoltător și și fără de speranță spectacol (exact ca și cel de la Cluj, unde alți artiști ai bambiliciului politic s-au adunat să-și pregătească relansarea). Vorbe peste vorbe, spuse de dragul micului ecran și scăpate din scăfârliile goale de orice proiect major de redresare a țării. Replici la vorbe, precizări la interpretări, nuanțări la exagerări, retractări la deraieri, câmpuri semantice călcate în picioare, strânse de gât și spurcate de prostia discursului fără substanță. Această adunătură ce turuie politică de dimineața până noaptea târziu și care se înjură și se păruiește și în somn nu vrea să știe ce așteptări avem noi de la dânsa. Ce ne-am dori în viața noastră care se scurge vertiginos între două alegeri? Ce ar putea face pentru noi? Sau de cei îi privim pe toți ca pe niște lighioane de care nu ne temem, dar care nu ne pot înghiți doar pentru că le dispar voturile de care au nevoie.
Ce s-a întâmplat marți? Exact ca și luni. Schimb de declarații urmate de o luptă la baionetă pe lângă zidurile sordide ale sediilor luxoase de partide parlamentare. Cine pe ce post? Care cu care? Dan Voiculescu, reprezentat de pantalonii săi scurți pe numele Daniel Constantin, Victor Ponta, ca mare pasionat de baschet care se odihnește la guvernare, și Gabriel Oprea, clipind rar și somnolent, ca becherul mulțumit că a înghițit toate terenurile din jurul Bucureștilor. Şi lângă ei, Sorin Oprescu, sărit în sprijinul acestei troici funeste și demne de topul european al incompetenței. El, șmecherul de cartier strecurat până la porțile Academiei, trei propoziții spuse cu șapte strâmbături, a ieșit la bătaie ca la un concurs de bancuri.
Dacă se alege cu o admiratoare sau cu un ciolan, să fie primit! Dacă nu, roade Bucureștii și așteaptă până la tura următoare!
Ei bine, în acest război al vanităților de închipuiți copii de mingi, România arată ca o țară depășită de timp, năucă, veselo-tristă și chinuită de o grupare de impostori, preocupată numai de șiretlicurile întâietății. Că Miau Grapini (sau țuțărul Daniel) va fi între viceprim-miniștri, că Oprea va rămâne în vârf (această eminență tălâmbă a trădării politice) ca împreună cu Ilie Botoș, general de strânsură și el, și împreună cu alții să împartă terenurile rămase de izbeliște după intrarea la apă a armatei române, că Niță va fi plin sau gol, că Ponta a zis despre ce a declarat cutare care a zis din partea liberalilor despre ce a spus cel care n-a înțeles ce a șoptit cel care a aflat despre ce s-a relatat, o țiganiadă în toată regula, și fără sfârșit, care ne scufundă încet-încet ca pe niște păpuși obosite după prima lecție practică de democrație.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.