Copiii dislexici, ignorați de autorități

În România nu există o evidență clară a numărului de copii dislexici, dar estimările apreciază aproximativ 25 de cazuri la 10 mii de gospodării. Lipsa unui raport este cauzată și de informarea precară a unora dintre părinți și profesori, care nu înțeleg dizabilitatea copilului și dau vina pe lene sau delăsare, considerând afecțiunea retard. Mulți dintre aceștia subestimează IQ-ul copilului, deși, în realitate, această dizabilitate nu are nicio legătură cu nivelul de inteligență al persoanei afectate.

Dislexia este o dizabilitate a învățării care poate afecta capacitatea unei persoane de a citi, scrie și uneori de a vorbi. Este cea mai frecventă dizabilitate a învățării la copii și persistă de-a lungul întregii vieți, întrucât nu s-a descoperit încă tratamentul de vindecare. Statisticile oficiale arată că în fiecare clasă există cel puţin un copil cu dificultăţi în a înţelege cifrele sau literele, deoarece prezintă, din naştere, alt mod de prelucrare a informaţiei.

Puțini specialiști formați

Pentru acești copii au luptat cinci ani asociaţiile de profil până au obţinut, anul trecut, modificarea Legii Educaţiei, inclusiv pentru testarea elevilor suscepitibili de dislexie. În acest moment, legea nu-i obligă, dar nici nu-i împiedică pe profesori sau pe învățători să folosească alte metode de învățare pentru elevii dislexici, în timp ce efortul depus în sprijinul acestora este, practic, o opțiune pedagogică personală.

Acum, legea prevede ca elevii cu dificultăţi de învăţare să fie integraţi în învăţământul de masă, însă tehnicile de abordare să fie diferite. Pe hârtie, lucrurile par să stea foarte bine. Nu şi în realitate. Problema care a rămas este numărul mic al specialiștilor formați pentru aceste domeniu și care se numesc psihomotricieni. În lipsa unui specialist care să depisteze corect dislexia, în România, această sarcină le revine în mare parte psihologilor şi logopezilor.

Constanța Vornicu are o fiică de 11 ani, Ana. Și deși fiica ei putea de la 4 ani să citească propoziții complexe, a aflat câțiva ani mai târziu că aceasta suferă de dislexie. „Nu te-ai aștepta de la un astfel de copil să fie dislexic. Dar iată că este. Mult timp, învățătoarea a crezut că fata mea suferă de retard. Are o formă de dislexie care se numește tulburare de prelucrare auditivă, ceea ce înseamnă că mesajul transmis de ureche la creier nu este receptat întotdeauna în mod clar. Nu înseamnă că nu aude bine, ci că anumite chestiuni necesită un efort mai mare din partea ei decât în cazul unui copil normal. Mie îmi place să citesc foarte mult și sunt foarte tristă pentru că Ana îmi spune deseori că iubește cărțile, dar că îi este atât de greu să citească, încât are dureri de cap“, povestește Constanța.

Cuvintele, ca un puzzle

Deși Ana avea numai 9 ani, ea a reușit să-i explice mamei ei că atunci când citește o propoziție este ca și cum ar trebui, mai întâi, să asambleze un puzzle, piesă cu piesă. Apoi trebuie să pună cuvintele pe care le asamblează într-o imagine pe care să o formeze în cap. „Am lucrat foarte mult cu ea și am apelat și la ajutorul unui terapeut pentru a găsi căi prin care să-i facem munca mai ușoară. Ana a făcut cea mai mare parte din muncă, spunându-mi ce fel de cărți îi era mai ușor de citit și ce fel de format accepta cu ușurință. Există mai multe tipuri de dislexie și, în mod evident, toți copiii sunt diferiți, dar poți avea o contribuție foarte importantă pentru a-ți ajuta copilul să recâștige încrederea în citit, activitate pe care o poate transforma în ceva distractiv. În școală, nu se aplică metode speciale pentru copiii dislexici, așa că am apelat la terapie în particular“, își continuă Constanța povestea.

Începutul schimbării

După doi ani, Ana a devenit un cititor avid și încrezător. Steliana Dumitru, terapeutul care a ajutat la schimbarea Anei, a lucrat mult cu toată familia: „Dislexia nu este o boală. Am discutat în mod deschis și eu și mama ei cu ea și i-am explicat de ce anume suferă și ce înseamnă asta. I-am spus că trebuie să gândească în mod pozitiv. Este foarte important să știe că nu este un lucru «rău», că nu înseamnă că este mai puțin inteligentă. Ba chiar pot spune, din experiențe proprii, că acei copii dislexici au o inteligență peste medie. I-am explicat de ce creierul ei funcționează altfel, dar nu în sensul rău, și că asta o face un om special. Cu ajutorul mamei și al bunicii am identificat ce cărți îi plac mai mult. Dacă ar fi fost obligată să citească ce nu-i place, munca ar fi fost de două ori mai grea pentru toată lumea“.

Mai multe personalități internaționale sunt recunoscute pentru probleme dislexice: Tom Cruise, Keanu Reeves, Whoopi Goldberg și Anne Bancroft, Pablo Picasso, Leonardo da Vinci, Thomas Edison, regizorul Steven Spielberg, boxeurul Muhammad Ali, baschetbalistul Magic Johnson, Agatha Christie și Gustave Flaubert.

„Dacă copilul vorbeşte mai târziu în comparaţie cu ceilalţi, pronunţă cu dificultate unele cuvinte alăturate, reţine mai greu enumerările, confundă cuvinte sau inversează litere şi citeşte într-un ritm mai lent, părinţii trebuie să apeleze la un terapeut. Acesta va indica mijloace educaţionale de a creşte capacitatea copilului de citi şi a scrie. Dacă are o inteligență peste medie, copilul poate funcţiona în acest ritm până la 9-10 ani, greşelile atribuindu-se neatenţiei. Profesorii vor crede că este leneş, delăsător, încet. În urma unor eșecuri la școală (note proaste, teste picate) sau chiar a glumelor răutăcioase ale colegilor, pot apărea stima de sine scăzută, complexe de inferioritate sau abandon şcolar. Psihoterapia care se impune este una de susţinere, de creştere a stimei de sine şi de corectare a comportamentului“, spune Steliana Dumitru, psihoterapeut. Aceasta adaugă că terapia pentru dislexie constă în jocuri și exerciții care îmbină culori, grafică și sunet.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Andreea Tudorica 346 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.