Coregraful Sergiu Anghel: „Nodul trebuie tăiat. Separați școlile!”

Serile trecute, o cerere de sprijin postată în FB mi-a atras atenția. „Liceul de Coregrafie Floria Capsali e în pericol: MENCS vrea să transforme orele de balet în ore de tehnologie!”. Am uitat orice exercițiu de control al emoțiilor și am simțit cum sângele îmi urcă degrabă în cap. Cu doar cinci zile în urmă avusesem privilegiul să văd Gala Extraordinară de Balet de la Operă. Spun privilegiu pentru că am fost în sală, dar și gândindu-mă că doar o conjuctură aparte a făcut să aflu despre acest eveniment. Altfel, în afară de Cotidianul.ro și încă o agenție de presă, nimeni n-a anunțat că cele mai strălucitoare stele din baletul mondial dansează, pentru o seară, pe scena de la București.

Doar cu două zile în urmă descoperisem că Festivalul Național de Teatru o omagiază anul acesta pe una dintre personalitățile din artă pentru care am cea mai adâncă prețuire: Miriam Răducanu (recent a împlinit 91 de ani). Mi-o amintesc și acum, în iarna lui 2001, a urcat pe scena Naționalului și a dansat împreună cu Gigi Căciuleanu într-un spectacol care comemora victimele Americii din acel 11 septembrie.

Ce fel de acțiune nefastă să întoarcă MENCS împotriva unei școli de coregrafie, când baletul este îndeletnicirea care practicată, leagă cel mai armonios mintea de inimă și de trup? L-am rugat pe profesorul și coregraful Sergiu Anghel să ne răspundă la câteva întrebări referitoare la acest subiect:

– Cum comentați acțiunea MENCS referitoare la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”?

– Sergiu Anghel: Cred că ar fi exagerat să credem că Ministerul Educației a gândit o acțiune de reformă la nivelul numărului de ore dedicate segmentului disciplinelor vocaționale care să fi vizat în mod special Liceul de Coregrafie Floria Capsali sau al liceelor cu acest profil din țară. Am fost la Ministerul Educației, la ultima întrevedere cu responsabilii acestei mici reforme și nu am avut impresia că Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” ar fi ținta acestor modificări de ore. Modificările sunt privite de cei din minister la modul general, preocuparea lor fiind aceea de a nu încărca un curriculum destul de încărcat deja pentru ciclul gimnazial.

Problemele apar în momentul în care vrei să împaci ”capra” materiilor comune cu ”varza” disciplinelor vocaționale. Liceul de Coregrafie a fost – tradițional – o școală de elită a Bucureștiului. Disciplinele vocaționale nu pot fi cuprinse în limitele procustiene ale materiilor comune pentru simplul fapt că nu poți face un învățământ elitist diminuând numărul de ore dedicat unor discipline speciale. Le-am sugerat celor din minister că, de pildă, Nadia Comăneci, cu care am lucrat la un moment dat la Lotul Național de gimnastică pentru partea coregrafică a exercițiilor pentru concursuri internaționale, n-ar fi astăzi cine este dacă i s-ar fi limitat numărul de ore de specialitate în favoarea celor de… chimie, de pildă. Și n-ar fi ajuns nici chimistă dacă le-ar fi urmat. Suntem în fața unei probleme ce echivalează cu tema cuadraturii cercului… Vrem să continuăm să ne bucurăm de artiști excepționali, dar adoptând un curriculum pentru oameni normali. Angoasa celor din minister era legată de eventualul destin tragic al unor viitori mari balerini care, în varianta urmării unui curriculum dedicat vocației lor și puși – ca urmare a vreunui accident – în fața imposibilității de a-și urma vocația din cauze obiective, să nu se mai poată, vezi doamne, integra în fluxul unei forme de învățământ față de care ar fi acumulat, prin însăși diferența dintre trunchiul comun și un curriculum special, decalaje imposibil de recuperat. Argumentul are logica lui , desigur, dar la întrebarea mea adresată celor din Minister, dacă această îngrijorare are la bază vreun studiu statistic, n-au avut un răspuns.

– Ce se pierde prin acțiunea MENCS? Ce considerați că a condus MENCS să ia această decizie?

S.A.: Se pierde orice șansă de a mai produce artiști de valoare. Predarea unor discipline ce țin de arta coregrafică presupune prezența elevului în studioul de dans. Nu poți face studii de dans în bucătărie doar pentru că un violonist poate studia și într-o debara. Sunt multe diferențe specifice chiar în interiorul grupului de discipline vocaționale. Dar ne pierdem vremea explicând de ce nu e bine ce vrea să facă ministerul. Am găsit acolo interlocutori inteligenți și flexibili care așteptă soluții. O soluție – cea mai bună după părerea mea – ar fi separarea școlii de specialitate de cea de cultură generală. În interiorul unei școli de strictă specialitate (colegiu) își faci ce curriculum vrei pentru a putea garanta calitatea. Elevii care ar dori să frecventeze o școală vocațională și-ar acoperii aria de studii generale în orice școală de cartier. S-ar exclude astfel din discuție aglomerarea orelor de clasă peste limita admisă, responsabilitatea pentru orele în plus prin care se urmărește un talent special al unor copii intrând în responsabilitatea părinților. Obținem dintr-o singură mișcare un minister fericit că nu încalcă norme europene și părinți fericiți care își pot susține copiii în îndeplinirea viselor lor. E simplu. Există însă teama – reală – a unor profesori de specialitate care cred că în felul acesta și-ar putea pierde numărul de elevi necesari legal pentru a constitui o clasă. Aici ar trebui să intervină Ministerul și să propună o modificare la nivelul legii care să nu impună la nivelul școlilor vocaționale același număr de elevi în baza căruia se poate forma legal o clasă. În felul acesta s-ar elimina și balastul elevilor nu tocmai înzestrați pentru a urma o traiectorie vocațională dar care sunt ținuți prizonieri (de multe ori în ciuda oricăror evidențe) în interiorul clasei pentru a o stabiliza. Acest ”balast” este și o povară pentru profesori care, făcând efortul – inutil – de a-i menține pe o linie de plutire profesională, îi frustrează pe cei efectiv apți de un plus de atenție și de dăruire.

Nu se poate face performanță folosind ca spațiu bucătăria de la bloc

Şcoala de coregrafie

D.A.: Ce sprijin îi este necesar acestei școli să contribuie cu potențial maxim la revirimentul spectacolului de balet în România?

S.A.: În primul rând un sediu adecvat desfășurării activităților specifice. N-am glumit când am spus că nu se poate face performanță în dans folosind ca spațiu bucătăria de la bloc. Or, copiii noștri studiază exact în astfel de spații. Este un miracol faptul că profesorii Liceului de Coregrafie reușesc să mai facă performanță în aceste condiții. Revenind la tema separării școlilor de specialitate de cele de cultură generală trebuie să recunoaștem că și pentru Minister, o investiție într-un set de săli adecvate studiului dansului clasic și al celorlalte discipline ar costa infinit mai puțin decât alocarea de fonduri pentru construirea unui liceu care să incorporeze și clasele de cultură generală.

D.A.: Cum vedeți încheierea acestei acțiuni a MENCS?

S.A.: Sunt un optimist prudent. Cred că responsabilii din minister au înțeles despre ce este vorba. Ei sunt prinși în cadrul unor limitări peste care nu pot trece. Ideea de a dezlega acest nod gordian în fața căruia partenerii de discuție s-au blocat parcă hipnotizați, unii de argumentele celorlalți, este o soluție improbabilă. Nodul trebuie tăiat. Separați școlile!

Performanța înaltă nu e un lux, ci o necesitate

Sergiu Anghel alături de Merce Cunningham, în studioul său din New York

Este un timp al lămuririlor. Baletul, dansul, la fel și sportul și muzica sunt vocaționale. Am răsfoit platformele educaționale ale școlilor similare din Europa. Toate programează formarea care să valorifice maxim potențialul, dupa clasa a VIII-a. În România e invers. Și din 2016 e și mai tranșantă răsturnarea proporției între studiul specific și cultura generală. Prin urmare, copiii care manifestă atracție timpurie și clară pentru balet, aleg să învețe în alte țări. Mai ales cei care sunt susținuți de părinți în alegerile lor pentru că bugetele sunt uriașe față de posibilitățile unei familii, în România.

Apare însă o mare prăpastie. Învățământul ca stuctura curriculară fiind atât de diferit, dacă vor să primească o recunoaștere a studiilor conform legilor din România, sunt nevoiți să se întoarcă în clasa a XI-a în țară și să se înscrie pentru bacalaureat. Să investească de data aceasta în meditații la română, matematică, fizică, înghesuite printre timpii de pregătire pentru scenă, astfel încât să recupereze studiul conform nivelului unui elev care a parcurs curricula convențională. Ori exact acești ani sunt cei mai valoroși pentru desăvârșirea lor ca artiști.

În consecință, performanța dobândită în arte își pierde enorm din amplitudine prin întreruperi și concentrări diferite. Așa se face că balerinii români ajung pe scenă, după șiruri de compromisuri, obosiți și amețiți de confuzie și dezavantajați prin formare și ani irosiți față de colegii lor din oricare alte țări.
Situații identice se petrec și în sport, acolo unde tânjim după noi campioni.
Câte generații mai sunt de sacrificat până cand administratorii Educației să creeze sisteme calibrate nevoilor din performanța înaltă?

Istoria pe scurt a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”

Marina Gaspar, elevă, în Giselle

A fost înființat în 1921, în același timp cu Opera Română. Deține de două ori certificarea de Școala Europeană, în 2010 și 2013. Elevii Liceului pot fi urmăriți în producții ale Operei Române:”Corsarul”, ”Albă ca Zăpada”, ”Motanul Încălțat”, ”Hansel și Graetel”, ”Baiadera”, ”Crăiasa Zăpezii”, ”Visul unei nopți de vară”, ”Harap Alb”, ”Giselle”. În ultimii ani, la ”Concursul Youth American Grand Prix” elevii acestui liceu au obținut premii, distincții și burse de studiu, în semifinalele din Europa și la finala care are loc la New York.

Sergiu Anghel – biografie

A urmat cursurile liceelor de Coregrafie din Cluj și din București. A absolvit Facultatea de Litere din București, secția română-franceză, cu o lucrare de diplomă în franceză pentru care a obținut nota maximă: “Athanor – alchimie des archetypes dans l’oeuvre d’Arthur Rimbaud.” A aprofundat studii de compoziție coregrafică în Statele Unite la Duke University, Carolina de Nord în cadrul ADF (American Dance Festival) , la New-York cu Linda Turnay, Stuart Hodes, Betty Jones, Carman Moore și la Amsterdam Summer University cu Richard Fine. A fost invitat de USIA (United States Information Agency) în cadrul programului “International visitor Program” 1990. A fost vicepreședinte al Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor de muzică din România, între 1994-1998. Este membru fondator și director de proiecte al Fundației „Solidaritatea culturală pentru România”.

A semnat libretul, regia și coregrafia următoarelor spectacole: “Consens”, 1974, Teatrul “Țăndărică”, “Nocturn 91/2” – “Oedip”1977, Teatrul “Țăndărică”, “Nocturn 91/2” – “Țara lumii”, 1980 , Teatrul Mic, “Chemarea copiilor minune”, 1982, Sala mică a Palatului, Conservatorul din București, ”Anotimpuri”, pe muzică de A. Vivaldi și T. Wilbrandt, “Barococo Party”, prezentat în deschiderea Festivalului „George Enescu”, 1995, “Nostalgia”, „Schițe pentru o serbare de iarnă”, „Gala extraordinară a dansului”, Teatrul Odeon, „Metropolis”, Teatrul de balet „Oleg Dansovski”, 1999, „Furtuna”, Teatrul de balet „Oleg Danovski”, 2001, „Adios Tristetza” Teatrul de balet „Oleg Danovski”, 2004, „Visul din vis”. A semnat coregrafia unor spectacole de teatru ale regizorilor Cătălina Buzoianu, Dinu Cernescu, Mihai Mănuțiu, Alexander Hauswater, Tudor Mărăscu, Grigore Gonța, Liviu Ciulei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.