Corespondenţă de la Doina Uricariu din SUA: Retrospectivă Gaetano Pesce

Prima întâlnire cu marele designer şi arhitect iconoclast

Am văzut prima oară lucrările lui Gaetano Pesce mergând împreună cu soţul meu, arhitectul Livio Dimitriu, la atelierul din Brooklyn al acestui magician al modernismului. În arhitectură, dar mai ales în designul de mobilier şi de accesorii de interior. Am pătruns într-un spaţiu eterogen, un bric-à-brac de texturi şi textile. Un soi de laborator şi un loc de joacă. Un avanpost plin de insolit şi de inedit, de tot soiul de obiecte-curiozităţi şi miracole din ţara minunilor tehnologiilor moderne. Artistul experimenta alchimiile de ultimă oră şi hibridările, învecinând plasticul, vata de sticlă, oţelul, poliuretanul, buretele, textile, lemn şi răşini naturale, gudroane, fibre de cauciuc…

Organic building, 1989, Osaka

Pentru vizionarul Gaetano Pesce, modernismul nu se reduce la stil, ci este mai degrabă o metodă, un modus operandi. Şi o joacă fără sfârşit. Mobilier, obiecte utilitare, precum maşina de făcut cafea espresso, numită Vesuvio, trăiesc spectaculoase metamorfoze şi anamorfoze, sunt umanizate, de vreme ce li se adaugă o lacrimă sau picături care se mai scurg pe buza recipientului pentru cafea, asemeni cleiului natural ce se prelinge pe coaja copacilor.

Designul între arta diferenţierii şi producţia industrială

Organic building, pentru Oguraya Yamamoto Ink, Osaka

Mobilele sunt adoptate de regnuri şi de specii, iau chipul lor, ca nişte actori sau obiecte versatile. Ies din tiparul impus de designul funcţional, la începutul secolului XX, odată cu mişcarea Bauhaus de la Weimar. Principiile lui Gropius sunt cunoscute, dar şi răstălmăcite. Accentul pus pe cunoaşterea nevoilor umane, în relaţie cu cele ce ne înconjoară, deschide alte opţiuni pentru Pesce, în raportul dintre creaţie, consumerism, egalitate, producţie industrială, diferenţă şi unicat. Artistul ajută lumea ca să-şi recâştige echilibrul, el nu mai adânceşte prăpastia între o lume reală şi alta ideală. Obiectele pe care le folosim zi de zi trebuie să fie frumoase în sine, obiecte de artă. Dar pentru Gaetano Pesce , ca să rămână el însuşi (”I am myself”), adică mai mult decât un designer, un arhitect, creaţiile lui trebuie să menţină diferenţa organică. El ştie şi declară că arta a fost dintotdeaua un produs (“Art was always a product”) şi că, în acelaşi timp, arta a făcut diferenţa faţă de alte produse. Realizate în serie, produse pe scară industrială, prototipurile îşi vor atrofia sau pierde, prin multiplicare, diferenţa, individualitatea, omenescul. Folosesc anume verbul a se atrofia, care trimite la fiinţe, nu la obiecte, în cazul cărora e vorba de uzură, oxidare, ruginire…

De la Bauhaus la Pop Art

Discuţiile despre design, estetic, funcţional, materiale şi tehnologiile noi devin, în compania lui Gaetano Pesce, dialoguri despre condiţia artei de produs şi implicarea acelui omenesc, pierdut, fie că privim arta ca un act demiurgic sau drept progenitura industrializării.

Îmi aduc bine aminte de vizita la atelierul lui Gaetano Pesce. Mare baftă pe mine. Tot ce am văzut atunci era un triumf al jocului şi năstruşniciei fără de sfârşit, un neastâmpăr al imaginaţiei faţă de inventarea şi parodierea formelor şi materialelor, un soi de transformare a designului în uriaşe jucării şi acadele. Am trăit pentru prima oară sentimentul că umorul şi ironia sunt dulci la gust, că ni se topesc pe vârful limbii în rostire, şi când, chiar ne pricepem să le gustăm, adaugă picantului, acrişorului, săratului şi gustului iute, taina împerecherii vânatului cu sosuri voluptoase de fructe şi scalde ori îmbăieri în miere.

Am descoperit în cataloage seria de fotolii mari Donna, din 1969. Cu un design Pop Art. Fotoliile au fost produse de compania Casina. Au o formă antropomorfă, care ne aminteşte de statuile de teracotă ale fertilităţii datând dinainte de era noastră. De fotoliu e legată o minge uriaşă, pe post de otomană, ceea ce ar traduce, ironic, tandru şi polemic de fapt captivitatea femeii faţă de propria condiţie, care o leagă, precum o ghiulea de picioare. În plus, materialul şi tehnologia de fabricaţie, extrem de ingenioasă, asigură acestei piese de mobilier confortul, flexibilitatea şi uşurinţa manipulării. La care se adaugă spiritul ludic, bucuria copiilor de a se juca, folosind ghiuleaua pe post de minge, armăsar, trăsură sau tobogan.

M-a invadat o mare bucurie în vizita aceea la atelierul lui Gaetano Pesce. M-a sedus acea revărsare de inteligenţă jucăuşă din arta şi designul lui Gaetano Pesce despre care doar citisem până atunci. Văzusem doar ceva mobile prin albume şi reviste de artă, arhitectură şi design.

De la Op Art la Pop Art

Încă din vremea studenţiei sale la Universitatea din Veneţia, Gaetano Pesce se alătură grupului N, o asociaţie anonimă de artişti şi designeri atraşi sau interesaţi de Op Art sau Optical Art, iluziile optice şi combinaţiile abstracte ale unor creaţii alb-negru. Pesce va participa la o expoziţie de grup la MoMA, care a avut mare impact, dar se va despărţi de această etapă a producţiilor abstracte, în care simte că nu poate fi un „martor al realităţii”. Non-ortodoxul designer explică limpede desprinderea lui de arta Op: “There was no way for me to witness reality”. La celălalt pol, arta Pop se înfrupta din realitate şi se scălda în policromie.

Gaetano Pesce nu a avut multe expoziţii laNew York, oraş în care a ales să trăiască, socotindu-l o capitală a lumii în secolul XX. Retrospectiva de acum repară absenţa din simeze care nu a împiedicat notorietatea şi impactul celui mai mare designer modern, creator al happening-ului în design. Muzeele cele mai mari de artă modernă deţin creaţiile lui Pesce.

Culori ce ne amintesc de murinele veneţiene

Gaetano Pesce s-a născut în Italia, în 1939. A studiat arhitectura la Veneţia, apoi a lucrat ca arhitect şi designer în toată lumea, stabilindu-se la New York din 1980, unde a predat ca profesor invitat la celebra Cooper Union. A predat şi la Strasbourg, la Institut d’Architecture et d’Etudes urbaines.

Spirit inovativ, geniu al experimentelor, Gaetano Pesce este unic, chiar şi atunci când identificăm serii în creaţiile sale, realizate pentru companii renumite, precum B&B Italia, Vitra şi Cassina. Primul lucru care m-a frapat în atelierul său din Brooklyn au fost culorile care mi-au amintit de splendidele murine pe care le-am văzut la Veneţia. Culori tari, sticloase, ispititoare, care le-ar aduce aminte copiilor de acadele. Chiar şi atunci când un fotoliu, desenat pentru Cassina, în 1987 se cheamă I Feltri, asocierea culorilor albastru-violet şi roşu ţine mai degrabă de sticla colorată decât de fetru.

Triada Duchamp, Andy Warhol, Gaetano Pesce

Spiritul său iconoclast, descins din acel modus operandi al lui Marcel Duchamp, vecin cu cel al lui Andy Warhol şi Pop art este dublat de un spirit ludic propriu, irepresibil, polemic cultural, dar rezultat şi din nerăbdarea unui copil de a desface jucăriile şi de a meşteri mereu altceva din ele. De unde senzaţia pe care mi-o dau toate obiectele create de Gaetano Pesce de design in progress, de happening care anticipează şi eliberează reacţiile utilizatorilor.

M-a impresionat apoi senzaţia că mobilele şi obiectele sale, realizate printr-o modernă tehnologie, pot avea aerul unor lucruri făcute de mână, asemeni unor obiecte tradiţionale. Amestecul insolit de materiale şi tehnologii moderne cu materiale şi meşteşuguri vernaculare. Otomane pentru fotolii care par ghemuri uriaşe de lână aşezate lângă Donna, cum se numeşte fotoliul creat de Pesce, cu gândul la Penelopa zilelor noastre, care ţese la nesfârşit, aşteptând întoarcerea propriului Ulysse.

Clădirea organică de la Osaka

Grădina verticală de la Organic Building

Dintre lucrările care l-au impus ca arhitect pe Gaetano Pesce, cea mai cunoscută pare să fie Organic Building, aflată în Osaka. În ghivece uriaşe care au luat locul balcoanelor, prinse în faţada roşu-cărămiziu a clădirii, cresc 80 de feluri de bambuşi, ginger, asparagus, iederă, trandafiri, creând o grădină verticală. Clădirea a fost desenată în 1989 şi construită în 1993. În buzunarele din faţadă, cum sunt descrise în cărţile de arhitectură, a fost cărat şi depus pământul în care să crească bambuşii şi celelalte plante selectate anume de o echipă de horticultori. Acest imobil organic, a cărui idee precede mişcări ecologice în arhitectură, rezolvă poate şi problema zonelor şi spaţiilor verzi în oraşe cu costuri enorme ale terenurilor de construit. Clădirea organică din Osaka a devenit loc de pelerinaj pentru vizitatori, spărgând cenuşiul peisajului. Un sistem de irigaţie şi de fertilizare computerizat are grijă de plante, menţinerea lui revenind oraşului Osaka. Ideea grădinilor verticale şi a pereţilor vii, Living Wall, în sensul în care vorbim şi de garduri vii, era pe val, la finele secolului trecut.

Fără să exprime neapărat o premieră absolută, proiectul desenat de Gaetano Pesce şi construit la Osaka e mai cunoscut şi face valuri şi azi mai mult decât proiecte şi construcţii care au avut la bază ideea grădinilor verticale. Istoricii arhitecturii pomenesc drept primul perete viu instalaţia lui Patrick Blanc de la Quai Branly din Paris, din 1988, care precede cu un an Clădirea organică a lui Gaetano Pesce. Înaintea lui Patrick Blanc, cu jumătate de secol, profesorul Stanley Hart White a avut ideea grădinii verticale, patentând-o, la University of Urbana –Champaign, SUA, în 1938. Dincolo de povestea patentului unei idei şi de priorităţi, merită să analizăm diferenţa. Altfel, iedera crescută pe faţada clădirilor în care îşi înfige rădăcinile ca nişte gheare de pasăre este peretele viu cunoscut dinaintea arhitecturii organice. Trebuie subliniat, în cazul lui Pesce, diferenţa sau pasul mare făcut de la peretele verde la arhitectura ca grădină verticală. Faţada clădirii din Osaka nu este lucrată ca o cortină verde, ci realmente ca o grădină, ca o livadă de bambuşi şi alte plante, ce înlocuiesc clasicele terase sau balcoane. Altfel spus, arhitectura încorporează grădina, nu şi-o adaugă doar ca o piele. Grădina verticală face parte din corpul construcţiei. Gaetano Pesce nu îşi asumă doar nonşalanţa jocului şi a hibridărilor, ci şi riscul de a provoca mentalităţi, inclusiv stereotipiile recente. Spiritul lui este modelat de avangarde şi se află mereu în avangardă, ceea ce reprezintă cu totul altceva şi în plus faţă de priorităţile cronologice.

Un palmares grăitor de la sine

În 1993, Gaetano Pesce a primit Chrysler Design Award. Doi ani mai târziu, în 1995, a primit Interior Design Magazine Award pentru celebrul collapsible chair/ umbrella. În 2005 a fost laureatul încununat cu Design Excellence Award conferit de Philadelphia Museum of Art, muzeu ce adăposteşte prototipul Up Chai. În anul 2006, revista germană A &W l-a declarat Designerul Anului. MoMA deţine în colecţiile muzeului obiecte celebre create de Gaetano Pesce, încă la începuturile sale. Rămânând el însuşi, Gaetano Pesce este unic.

Numai Gaetano Pesce putea inventa designul unui Scaun cu natură moartă, Chair with Still Life, un prototip produs de Max Protech. Arta diversificării prototipului e menită să individualizeze fiecare obiect, să-i confere unicitate în intimitatea celui care l-a ales.

Designul animat

Gaetano Pesce are oroare de repetiţie, de omogenitate şi de caracterul lipsit de viaţă al designului inanimat. Obiectele create de el sunt autoportrete, personaje în sine, expresii ale unor emoţii, provocări, ieşiri din solitudine şi trăiri. Sunt autoironii, tandre luări în răspăr, parte din acel adagio care spune că nimic din ceea este omenesc nu ne poate rămâne străin. Imaginaţia este vitală şi neţărmurită pentru Gaetano Pesce. Ea exclude din orice prototip tot ce poate fi stereotipie, acel déjà vu, monotonia, uniformizarea din producţiile industriale.

Mobilele, vazele, lămpile, dulapurile, mesele, fotoliile şi scaunele desenate de Gaetano Pesce vorbesc, glumesc şi dialoghează cu proprietarul lor. Ne devin complice. Avem în toate aceste obiecte un interlocutor, prietenul cu care poţi să stai la taifas, când şi când. În 2014, designerul a inventat lampa- prieten (Friend Lamp, continuând să-şi dezvolte creaţia de lămpi-personaje. Lampa-copil(Kid Lamp) e din 2013. Lampa-albină (Bee Lamp) e din 2005. Lampa-nor (Cloud Lamp). Silicone Lamp este din 2013. Lampa de silicon (Silicone Lamp XXL datează din 2012. Lampa-fantomă (Ghost Lamp) a fost inventată în 2010. Lampa-pilon (Pilone Lamp, Bricole in Laguna) a fost făcută în 2013, pornind de la pilonii de care sunt legate gondolele în lagună.

Designul lui Pesce e colocvial, amuzant, are o inteligenţă neistovită, organică.

Expoziţia de la Allouche Gallery din Soho

Aşa că nu puteam să nu merg să văd expoziţia deschisă la Allouche Gallery. În New York: Gaetano Pesce One of a Kind Iconic Works 1969-2015. O galerie de neocolit,aflatăpe Spring Street, înSoho. Catalogul retrospectivei este o carte-album-autoportret cu un nas din profil.

Gaetano Pesce alătură neşteptat, în coperta ultimului său catalog, obiect de artă în sine, fibrele nucii de cocos, răşinile de cauciuc, serigrafia. În plus, coperta este antropomorfă, având un nas masiv, ca să poată sugera autoportretul marelui architect şi designer arborând nasul hipertrofiat al veneţienilor.

Lui Gaetano Pesce îi plac paradoxurile şi echivocurile. Izvorul lor este omniprezent în toate lucrările.

Galeria din Soho expune într-o Retrospectivă Gaetano Pesce lucrări care au făcut senzaţie, create între 1969 şi 2014.

Expoziţia de la Allouche Gallery din Soho l-a readus pe Gaetano Pesce într-un prim-plan din care n-a dispărut pentru mine nici o clipă.

Designul colocvial şi carnavalescul modern

Pentru cei ce se întâlnesc pentru prima oară cu lucrările lui Pesce, pe care designerul le consideră artă şi produse totodată, şocul acestei arte colocviale şi atât de eterogene este major şi seducător, ca întâlnirea cu un un alai de carnaval. Tinerii sunt cuceriţi de formula artistului ce împacă inovaţia şi consumismul, unicatul cu popularitatea unei imagini ce devine virală. Asemeni unei anecdote sau glume ce face deliciul elitelor, dar şi al mulţimii pestriţe. Mobilele, desenele, veiozele lui Gaetano Pesce sunt gureşe, puse întotdeauna pe glumă, ele comentează şi inventează forme noi, îmbină texturile rigide cu cele elastice, ceea ce Suzanne Slesin definea ca “innovative designs with the same high-tech wit and high style”.

MoMA a organizat în 1972 o expoziţie intitulată Italy: The Domestic Landscape. Curatorul expoziţiei de acum peste patru decenii, arhitectul Emilio Ambasz, care adoră lucrările lui Pesce, este în acelaşi timp conştient că publicul nu are încă un gust format pentru acest gen de design iconoclast, ludic, ironic. Trebuie să ai un anume tip de gust ca să-ţi cumperi o masă, viu colorată, cu tăblia în formă de peşte imens, albastru, cu gura roşie, adânc căscată. Masa- Peşte sau The Fish-Table e o piesă total neconvenţională de mobilier, ia în răspăr cu pragmatismul, nu doar cu acel conservatorism previzibil sau nu al cumpărătorului. În locul dreptunghiului clasic şi al spaţiului economisit prin părţile extensibile, tăblia în formă de peşte ocupă o suprafaţă mai mare, complică dispunerea oaspeţilor şi a veselei şi bucatelor… şi poate distrage atenţia mesenilor, eventual a copiilor, de la actul îngurgitării. Dar este în acelaşi timp mai amuzantă. Dacă ne gândim la Cina de Taină şi peştii care apar mereu în reprezentarea meniului, Masa-Peşte răstoarnă semnificaţiile, sugerând o schimbare de roluri. Nu noi mâncăm la masă, ci masa ne poate mânca pe noi, precum un peşte răpitor. Ne putem gândi la Marele Chit sau balena înghiţindu-l pe Iona sau, de ce nu?, la o nutriţie nesănătoasă, care ne mănâncă din anii de viaţă. Gaetano Pesce cultivă aceste polisemii, ubicuitatea, versatilitatea şi ambiguitatea şi glumeşte cu noi, prin designul lui atât de imaginativ şi colocvial.

Bastone Lamp, lampa sub formă de baston, a fost creată în 1986. Lampa prieten, Friend Lamp, a fost creată în 2014, confirmându-ne impresia mai veche despre creaţiile lui Pesce având şi rolul de compagnon şi interlocutor.

Sketch for a Bed este desenul unui cuplu culcat pe un pat matrimonial în aşternuturi sub formă de nori. Mobila e însufleţită şi conştientă de iluziile şi visele pe care şi le leagă de un pat, de o masă, de un dulap sau veioză utilizatorii.

Titlul sau numele unor prototipuri sunt replici sau întrebări, pe ideea unui design dialogal, teatral. Do You Still Love Me? este un cabinet creat între 1995-2007, sub forma unui dulap cu două uşi inegale, o uşă turquoise, pe postul bărbatului şi alta, mai mică de înălţime, de culoare roşu-portocaliu, care reprezintă femeia. Trebuie spus că uşile au balamale, ceea ce ne trimite, amuzaţi, la o iubire prinsă în balamale. Mai există şi o policioară laterală a cabinetului, ca un apendice sub formă de gură roşie, rujată puternic. Policioara de la exteriorul dulapului pare să fie destinată depozitării de chei, umbrele şi alte accesorii. Alternativele la sărutul iubirii pasionate sunt numeroase, cu trecerea timpului. Locul iubirii e ocupat de stereotipii, servicii şi necesitatea unor spaţii noi de depozitare. Metamorfozele iubirii. Sau înlocuirea cuplului de îndrăgostiţi de un… dulap cu două uşi.

Designul care creează poveşti şi anecdote. Un pariu împotriva singurătăţii

Gaetano Pesce e un designer care inventează nu doar forme noi, ci şi poveşti şi include personaje şi tâlcuri în prototipurile sale, care funcţionează asemenea unor jucării ambientale pentru oamenii mari: Friend Lamp, Lampa Prieten din 2014, Kid Lamp, Lampa copil din 2013, Bee Lamp, Lampa albină, din 2005, Silicone Lamp XXL, Uomo vestito di Spaghetti, Omul îmbrăcat în Spaghetti, din 2001, Silicone Face on Fabric din 201, Foam Table, lampa făcută dintr-un material plastic spongios.

Gaetano Pesce

Întrebarea din numele mobilei desenate ca un cuplu Do You Stilll Love Me? indică, prin ea însăşi, gustul format şi irepresibil al artistului şi admiratorilor sau clienţilor săi pentru acest gen de design iconoclast, ludic, ironic care are tangenţe cu mai vechiul Pop Art care va fi dezvoltat în sculpturile ambientale create de Jeff Koons pornind de la baloanele în formă de animale. Expoziţia de la Allouche Gallery din Soho este un eveniment unic, de neratat. Aflăm o mulţime de lucruri despre design şi despre noi de la mobilele lui Pesce. Despre bucuria de a fi şi de a dialoga cu imaginaţia, cel mai vital şi tonic interlocutor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.