Lincoln Center Festival. Corespondenţă specială de la Doina Uricariu din New York

”Must See”

Între 7 iulie şi 16 august 2014 s-a desfăşurat, la New York, Lincoln Center Festival. Am trecut în revistă o serie scurtă de spectacole pe care le marchez cu dorinţa imperativă “must see”, care s-ar traduce prin musai de văzut. Directorul Festivalului, Nigel Reddon, a marcat şi el, pe lista lui, Spectacolul Companiei de teatru din Sydney, cu o piesă a lui Jean Genet, “Les Bonnes”, din 1947, tradusă “The Maids”. Am încredere în lista lui care păstrează în memorie, din alte ediţii ale acestui Festival de mare prestigiu, Thang Long Water Puppet Theater din Vietnam, apoi o specie de teatru muzical din Persia Ta’ziyeh, teatrul Kabuki “Heisei Nakamura-za”, adus la Festivalul din New York, în 2004 şi 2007, care revine şi în programul de anul acesta, la ”Rose Theater”. Compania este condusă acum acum de Kanyaburo’s sons.

În oglindă, înainte de începerea spectacolului

Cei care sunt pasionaţi de teatrul care păstrează formele tradiţionale străvechi ale spectacolului îşi amintesc de marele eveniment care a avut loc, tot la Lincoln Center Festival, în 1999, cu monumentala producţie “Peony Pavillion/ Pavlionul de bujori” care s-a desfăşurat de-a lungul a nouăsprezece ore!!!, respectând versiunea completă, de pe vremea Dinastiei Ming din China.

Această performanţă nu a mai fost prezentată nicăieri, altundeva.

Dorinţa de a include teatrul tradiţional străvechi din întreaga lume este o componentă a Festivalului de la Lincoln Center. Cealaltă ţintă vizează teatrul modern şi contemporan, bazat pe piese ce reprezintă pietre de hotar şi profunde schimbări în textura dramatică. Nimeni nu vede o dovadă a naţionalismului, în asemenea perpetuări ale unor tradiţii străvechi şi nici o expresie a paseismului…

New York City Center

Dar Festivalul anual de la Lincoln Center nu se reduce la teatrul tradiţional-exotic şi la clasicii modernismului. El aduce la New York companiile renumite prin altitudine şi atitudine artistică. Profesionalismul fără fisură. Valoare şi autenticitate de prima mână. Nici un compromis cu tot ce reprezintă în lumea artei postmoderniste avalanşa “performanţelor” second hand!!! “Evenimentele” de mâna a doua şi a treia nu au nici o şansă.

Mari companii, precum Teatrul Balşoi, sunt invitate. Anul acesta Balşoi a venit pentru două săptămâni la New York aducând baletul, orchestra şi corul, într-o serie de spectacole cu “Lacul lebedelor”, “Spartacus”, “Don Quijote“ şi opera Mireasa Ţarului”de Nikolai Rimsky-Korsakov. Cronicile au fost mai rezervate, poate şi pentru că s-a văzut mult Balşoi, în transmisiile 3D, pe ecrane. Au lăudat performanţele dansatorilor socotind montările plicticoase… auto-suficiente. Balşoi Ballet a revenit anul acesta la New York, după nouă ani. A venit şi americanul David Halberg, care e angajat la Balşoi. Americanii au văzut în ultimii ani mai multe montări semnate de Alexei Ratmansky, care a dat un suflu dinamic, electrizant baletelor de la Balşoi între anii 2004 şi 2008, când a fost directorul marelui ansamblu. Am văzut la Brooklyn Academy “Spărgătorul de nuci”, prima montare ce poartă marca lui Alexei Ratmansky, după alegerea sa ca artist in residence la American Ballet Theatre (ABT).

New York City Center, balcon

Teatrul Balşoi a fost cu siguranţă zguduit de atentatul asupra noului său director artistic Filin, care a rămas aproape orb, după acidul pe care i l-au aruncat în faţă trei agresori, între care şi un balerin nemulţumit. Dar în pofida unor cronici mai rezervate, spectacolele aduse de Balşoi s-au încheiat în ropote de aplauze.

Renumita Companie de Teatru din Sydney

Scena de la New York City Center

Am decis să văd neapărat spectacolul cu piesa lui Jean Genet prezentat în Festival de Teatrul din Sidney, din mai multe motive. Teatrul lui Jean Genet mi-a marcat relaţia cu dramaturgia franceză, care face un triplu salt mortal, dincolo de teatrul bulevardier-intimist ajungând la absurd şi existenţialism, prin Eugène Ionescu, Cocteau, Jean Genet. Apoi m-a atras distribuţia avându-le într-un tandem de zile mari pe Isabelle Hupert şi pe Kate Blanchett, două actriţe cu o carieră impresionantă în teatru şi în film. Cine a văzut-o pe Isabelle Hupert în “Dantelăreasa” sau recent pe Blanchett în „Blue Jasmine” nu îmi va cere şi alte argumente.

Am aflat despre nenumăratele premii şi renumele de care se bucură în Australia şi pe plan internaţional regizorul spectacolului, Benedict Andrews, care s-a ocupat şi de adaptarea piesei împreună cu Andrew Upton, directorul artistic al Teatrului din Sidney şi soţul lui Kate Blanchett.

Scenă din spectacolul The Maids

Benedict Andrews e creatorul acelui maraton Shakespeare cu ciclul The War of the Roses. A montat spectacole de teatru şi operă la Paris, Londra, Viena, Recklinghausen, Schaubühne am Lehniner Platz din Berlin, la Young Vic, la Teatrul Naţional din Islanda, la Opera Regală din Danemarca. A montat piesele-cheie şi scriitorii de neocolit în dramaturgia de repertoriu, Shakespeare, Cehov, Scaunele lui Eugen Ionescu… în spectacole care au obţinut premii ce consacră doar marii regizori. Este el însuşi un dramaturg preţuit, tradus în mai multe limbi, şi un poet recunoscut.

Piesa lui Jean Genet este o culme a teatrului în teatru

Isabelle Huppert şi Cate Blanchett în spectacolul The Maids

Multiplele condamnări la închisoare, între care una ar fi rămas pe viaţă, dacă nu ar fi intervenit Sartre, Picasso şi Cocteau, au marcat biografia dramaturgului. Jean Genet a avut o viaţă şi o fire zbuciumată de copil părăsit, abandonat de mama lui, o prostituată, care se descotoroseşte de el, lăsându-l în grija statului. Jean Genet a fost adoptat de părinţi ce l-au dat la şcoală, fără să-i domolească temperamentul sălbatec, aplecarea spre tâlhărie şi prostituţie. La 15 ani este trimis la colonia Penală Mettray, din care iese pentru a se alătura Legiunii Străine.

„Le Journal du voleur”, cartea publicată de Genet, în 1949, povesteşte aceste avataruri, dar biografii i-au adus şi amendamente la aşa-zisele exagerări. După ce a publicat „Notre Dame des Fleurs”, „Miracle de la Rose”, „Funeral Rites”, „Querelle de Brest”, „Un captif Amoureux”, „Haute surveillance”, „Les Bonnes”, „Le Balcon”, „Les Negres”, Jean Genet s-a impus ca un nume important în literatura franceză şi nu numai. Opera lui se hrăneşte din Purgatoriu şi din Infern, zugrăvind o lume plină de toate ispitele răului ce bântuie pustnicii, credincioşii şi demonii deopotrivă. Toate abisurile şi mlaştinile sufletului omenesc se zbat în romanele, piesele şi scrierile lui de memorialistică, dar există în plus autoironie, teatralitate, sarcasm, exagerare şi lipsă de pudoare, o trecere continuă a caracterelor prin oglinzile Celorlalţi, în Jocul de-a Celălalt, de-a răsturnatul ierarhiilor, bascularea slăbiciunilor şi servituţilor. Spectacolul Teatrului din Sydney pune în evidenţă toate ingredientele din scrierile lui Genet, de la sado-masochism până la posedarea celuilalt şi puterea exercitată prin siluire şi crimă.

Jean Genet, autorul piesei

Coregrafia şi înscenarea păcatelor devin obsedante în aceste scrieri, ceea ce ne sugerează chiar titlul unui balet conceput în 1944, „Madame Miroir”/ Doamna/Coana Oglindă”. Lesbianism, homosexualitate, prostituţie, tâlhărie, sperjur, violenţă verbală, vulgaritatea exacerbate ca o formă de vindecare. Intrăm într-o lume a servitorilor siluiţi care se joacă de-a stăpânii. Când stăpânii nu sunt acasă, cele două surori, menajere de lux şi servitoare frustrate în casa Stăpânei lor, îşi consumă iluziile şi inventivitatea interpretând aceleaşi roluri de slugi uzurpând ierarhii şi interdicţii. Scuipatul e singurul diamat pe care şi-l pot oferi aceste menajere care joacă rând pe rând rolul Stăpânii, rolul pedepsirii şi eliminării ei, premeditând la nesfârşit uciderea Doamnei.

The Mistress e nesuferita stăpână a cărei putere şi bogăţie constau şi în sutele de umeraşe de care atârnă luxul, visat şi invidiat de nevolnicele menajere. Rolul e interpretat de Elizabeth Debicki. O actriţă tânără, memorabilă în personajul pe care-l întruchipează, pentru care a primit, în 2013, Premiul Sydney Award for Best Newcomer. Elizabeth Debicki a mai primit şi Premiul ACTA la categoria Best Supporting Actress pentru rolul interpretat în “Marele Gatsby”.

The Maids

În commedia dell’arte, sunt dese confuziile între servitori şi stăpâni. Domnesc qui pro quo-ul şi carnavalescul. Existenţialismul şi psihanaliza tranşează diferenţele şi sapă abisurile complexelor. Scrierile lui Jean Genet au provocat exegeze nesfârşite, au atras psihanaliza, structuralismul, semiotica şi deconstructivismul, de la Michel Foucault la Sartre şi Derrida, iar actorii au râvnit să joace piesele lui care transformă fiecare rol într-un caleidoscop şi un perpetuum mobile sau un Hopa- Mitică de identităţi.

Evoluţia unei Companii la New York City Center este o provocare

Isabelle Huppert și Cate Blanchett

Să aduci piesa lui Jean Genet pe scena de la New York City Center, imensul teatru decorat în stil maur, cu arabescul şi detaliile unui spaţiu care are peste 3.600 de metri pătraţi şi o capacitate de 2.750 de locuri, pare o imensă provocare, la fel ca şi curajul artistic de a expune jocul celor trei femei, în faţa unui imens dressing room, cu zeci de haine, rochii şi blănuri de lux, atârnate pe umeraşe, cu o măsuţă de toaletă, menită oglindirilor nesfârşite de sine, în sine şi pentru seducerea şi stăpânirea Celorlalţi. Cum să cucereşti cu un subiect de mic orizont domestic, publicul unui teatru care are aşteptări imense întotdeauna cu privire la ceea ce se întâmplă pe scenă. Evoluţia unei companii la New York City Center este în sine o mare provocare. Pe cine va interesa faptul divers, fie acesta şi o crimă pusă la cale de două surori, menajere şi servitoare? Cum să captezi empatia unei săli unde evoluează mari companii precum Alvin Ailey American Dance Theater, Manhattan Theater Club şi unde e anunţată, pentru sfârşitul primăverii , în 2015, premiera baletului creat de renumitul coregraf Boris Eifman, care şi-a creat propria companie de balet care-i poartă numele, în 1977, pentru a-şi promova propriile creaţii, devenite celebre între timp. În mai 2015 va avea loc premiera baletului său “Tender is the Night” (Tandreţea nopţii), adaptare după romanul omonim al lui Scott Fitzgerald, pe muzica de jazz folosind partiturile lui Gershwin şi Schoenberg. Boris Eifman este creatorul altor balete memorabile, inspirate de titluri de prim rang ale literaturii ruse, „The Seagull”, după „Pescăruşul” lui Cehov, „Anna Karenina”, după Tolstoi, „Tweltfth Night”, „A douăsprezecea noapte” după Shakespeare. Teatrul acesta imens cu plafonul decupat de o circulară decoraţiune ce uneşte sugestiile lumininaţiei de lux cu arhitectura interioară de moschee este un spaţiu insolit al artelor spectacolului ce se desfăşoare cu mare strălucire, atât de aproape de buricul lumii în lumina celor mai necruţătoare reflectoare. Întrebările acestea nu sunt retorice.

The Maids, un spectacol aplaudat și ovaționat

Distribuţia e remarcabilă. Benedict Andrews are o carte de vizită care impune. A primit în 2012, Premiul Criticilor din Londra pentru regia spectacolelor Trei surori şi Caligula. A fost nominalizat la categoria Best New Opera Production în 2012. Spectacolul cu „Regele Lear” a primit şase Grimans Icelandic Theater Awards. Echipa cu care a venit teatrul din Sydney la New York e formată din cei mai buni creatori, la toate compartimentele, muzică, lighting design, video, scenografie, sound designer, mişcare scenică… Fiecare componentă a spectacolului produce un continuu efect de oglindire, reflectare şi multiplicare.

Elizabeth Debicki

Spectacolul este jucat cu o energie artistică în care nu este loc de cruţare, comfort şi cabotinisme. Totul e gândit şi exploatat artistic pentru a multiplica valenţele sufleteşti, dramatice, forţa unui text ce reuneşte violenţa, inocenţa, incestul, ignoranţa fudulă…

Cu siguranţă, una dintre cele mai bune montări ale piesei lui Genet, care scormone atât de adânc şi de neiertător în Jocul de-a Celălalt ce poate merge până la crimă. Visul meu este să fie adus Faustul lui Purcărete la acest Festival.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.