„Corneliu Coposu”, o expoziţie excepţională de documente, fotografii, cărţi şi CD-uri

ICR New York a propus Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, IICCMER, şi Fundaţiei Române pentru Democraţie, FRD, să realizeze la New York o amplă expoziţie de documente şi fotografii, cărţi şi CD-uri sub titlul Corneliu Coposu (1914-2014): An Uncommon Fighter Against Communism, pentru a crea un eveniment deosebit dedicat anticomunismului, avându-l în prim-plan pe Corneliu Coposu, cel mai necontestat campion al luptei anticomuniste.

După căderea comunismului în România

Expoziţia s-a deschis la sediul Institutul Cultural Român din New York, în data de 26 septembrie 2014, urmând să fie itinerată apoi în alte spaţii din New York şi din Washington DC, în luna octombrie 2014.

Expoziţia va fi însoţită la New York şi Washington DC de o delegaţie formată din: profesor dr. Cosmin Budeancă, director ştiinţific IICCMER, şi de Cristina Ștefan (FRD). Cei doi vor curatoria expoziţiile de la New York şi de la Washington DC.

Expoziţia este realizată după un concept al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi al Fundaţiei Române pentru Democraţie.

Memoria anticomunismului în România

Imagini din copilăria lui Corneliu Coposu

În contextul mai larg al dezbaterilor despre căderea regimurilor comunist-totalitare în Europa Centrală şi de Est, proiectul este axat pe prezentarea unui destin personal excepţional integrat în istoria României secolului XX.

Expoziţia fotobiografică a fost prezentată într-o serie de manifestări desfăşurate pe parcursul anului 2014, în cadrul Centenarului Corneliu Coposu, şi urmăreşte să aducă în faţa opiniei publice din Statele Unite ale Americii destinul, suferinţele şi lupta acestui mare erou anticomunist pentru democraţie.

Imagini din tinereţe

Sunt expuse 30 de plăci forex, cu dimensiunile 100×70 cm, un montaj video din interviuri şi discursuri ale lui Corneliu Coposu, cu o durată de două ore, materiale conexe pentru promovarea expoziţiei şi pentru a fi distribuite vizitatorilor acesteia.

Fotografiile îl prezintă pe Corneliu Coposu în ipostaze publice memorabile, dar, în unele inedite, şi alături de familie sau din perioada de activism politic care a dus la arestarea sa. Sunt o mulţime de fotografii ce urcă pragul emoţiilor privitorilor către o nouă conştiinţă a istoriei României în atât de încercatul secol XX şi în ultimele decenii.

Momentul 23 August 1944

Corneliu Coposu, copil de patru ani, lângă sora lui Cornelia de şapte ani în satul copilăriei lor fericite. Corneliu Coposu şi soţia lui Arlette, care a îndurat ani grei de detenţie şi ea şi care a mai trăit atât de puţin după eliberarea deţinuţilor politici. Sunt de asemenea imagini din timpul detenţiei, din perioada de deportare şi domiciliu obligatoriu la Rubla (în Bărăgan), cât şi din anii de după căderea regimului comunist, în care Seniorul, cum a început să fie numit tot mai des, şi-a continuat lupta pentru promovarea valorilor democraţiei în calitate de preşedinte al PNŢ (1990 – 1992), al Convenţiei Democratice din România (1991 – 1992) şi senator în Parlamentul României (1992 – 1995).

Un roman dramatic şi o lecţie profundă de patriotism. Un model unic, din păcate nerepetabil, de om politic, de personalitate care trăieşte cu principii şi idealuri, de la care nici o tortură nu reuşeşte să-l facă să abdice. O lecţie de istorie ce ar trebui să devină tutelară pentru noile generaţii.

Perioada domiciliului forţat la Rubla

Dintre temele abordate să amintim lupta lui Corneliu Coposu împotriva regimurilor nedemocratice de dreapta (dictatura regală a lui Carol al II-lea, dictatura militară a mareşalului Ion Antonescu) şi persecuţiile îndurate în acea perioadă, contribuţia lui Iuliu Maniu şi a lui Corneliu Coposu, în perioada 1943-1944, la tratativele privind ieşirea României din războiul purtat alături de Germania şi întoarcerea armelor pentru a lupta alături de forţele militare aliate împotriva Germaniei naziste.

Înfiinţarea PNŢCD, Corneliu Coposu alături de Ion Raţiu

Din perioada de după război sunt relevante diversiunile poliţiei politice pentru a diaboliza Partidul Naţional Ţărănesc prin etichetarea sa drept „proamerican”, în anii instaurării regimului comunist şi de ocupaţie sovietică a României, falsificarea de către ocupanţii sovietici şi uneltele lor a rezultatelor alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, câştigate în realitate, detaşat, de PNŢ, în favoarea partidului communist, înscenarea de la Tămădău (14 iulie 1947), operă a poliţiei politice create de sovietici, pentru arestarea conducerii PNŢ, sub acuzaţia de spionaj proamerican.

Ultima zi din viaţa lui Corneliu Coposu

Un loc aparte îl ocupă arestarea soţiei lui Corneliu Coposu, Arlette Coposu, funcţionară în Ministerul de Externe, acuzată de spionaj în favoarea Franţei, şi condamnarea ei la 20 de ani muncă silnică, dar şi prezentarea regimului de exterminare din închisorile comuniste, în care a fost deţinut Corneliu Coposu, şi a hărţii gulagurilor comuniste din România, în care au fost exterminate peste 100.000 de persoane.

Expoziţia continuă cu deportarea lui Corneliu Coposu în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu, după eliberarea din închisoare, urmărirea şi anchetarea sa permanentă de către agenţii poliţiei politice, rezistenţa anticomunistă în perioada dictaturii ceauşiste (1965 – 1989), supravieţuirea PNŢ în ilegalitate şi afilierea sa la Internaţionala Creştin-Democrată.

Imagine din expoziţie

În sfârşit, este relevată participarea personală a lui Corneliu Coposu la Revoluţia română anticeauşistă şi anticomunistă, din 1989.

Perioada 1990 – 1995 include reînfiinţarea PNŢ şi lupta pentru construirea Convenţiei Democratice din România, o alianţă de partide politice şi asociaţii civice, menită să promoveze reforme economice, politice şi integrarea României în structurile euroatlantice, întărirea relaţiilor dintre România şi SUA: primirea lui Corneliu Coposu de către secretarul Departamentului de Stat, Lawrence Eagleburger, şi participarea sa, alături de Emil Constantinescu, candidatul Convenţiei Democratice la Preşedinţia României, la Convenţia Partidului Republican, de la Huston (1992); invitarea lui Corneliu Coposu în Congresul SUA, în 1995.

Seniorul poporului român

Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914. Carierea sa politică a început în 1937, când a fost numit secretar personal al preşedintelui Partidului Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu, devenind, ulterior, secretar politic al acestuia. În cadrul expoziţiei este etalat un splendid bust, sculptat de Constantin Antonovici, elevul lui Constatin Brâncuşi, creatorul unor capodopere, aflate la New York, Viena, Ottawa, Paris.

Colecţionar împătimit, inginerul Stephan Benedict deţine cea mai importantă parte a lucrărilor sculptate de Antonovici. Domnia sa a avut gentileţea să împrumute sculptura reprezentând chipul lui Iuliu Maniu, care străjuieşte ca un model tutelar destinul lui Corneliu Coposu.

Începând din 1945, Corneliu Coposu a ocupat funcţia de preşedinte al filialei PNŢ Sălaj şi a fost secretar de stat în primul guvern democratic de după înlăturarea dictaturii mareşalului Ion Antonescu. La 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNŢ, în evenimentele ce sunt cunoscute ca reprezentând Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără a fi judecat. În 1956 i-a fost înscenat un proces pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare” şi pentru „crimă contra reformelor sociale”. A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, fiind încarcerat în mai multe închisori, în regim sever de izolare, în întuneric, până la pierderea temporară a vederii şi auzului, sub tortură şi înfometare. În filmul ce a fost prezentat asistenţei, după vernisaj, conferinţele celor doi invitaţi, dr Cosmin Budeancă şi Cristina Ştefan de la FRD, mărturisirile lui Coposu sunt făcute cu simplitate şi devin cu atât mai zguduitoare. Regimul tăcerii, regimul nevorbirii, uitarea graiului şi obişnuinţei de a vorbi.

După 1990, poziţia sa fermă şi principiile sale au devenit un punct de reper pentru cei care doreau o societate democratică reală în România.

Expoziţia Corneliu Coposu (1914-2014): An Uncommon Fighter Against Communism face parte dintr-o serie de evenimente centrate pe tema anticomunismului din România, care vor pune în valoare jurnalele şi memoriile anticomunismului românesc editate de Editura Academia Civică, Editura Humanitas, Editura Polirom, Editura Vremea, Editura Maşina de scris etc. Unele din aceste memorii au fost publicate iniţial în afara României şi traduse abia după 1989 în limba română.

Documentarea care a stat la baza realizării acestei expoziţii s-a făcut la Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Biblioteca Centrală Universitară.

Institutul Cultural Român din New York va itinera această expoziţie, dimpreună cu filmul în SUA şi Canada. Alegerea locurilor nu este întâmplătoare. Un mare democrat şi politician român vizionar revine, prin expoziţia ce i-a fost dedicată, pe tărâmul credinţei în alianţe benefice României. După 17 ani de cruntă detenţie, Corneliu Coposu a înţeles printre primii caracterul decisiv al Alianţei Nord-Atlantice, de la realizarea căreia se împlineşte, iată un deceniu.

O fericită coincidenţă de comemorări şi sărbători pe care o descoperim în fiecare dintre panourile acestei remarcabile expoziţii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.