Oamenii au nevoie de speranţă să supravieţuiască. Speranţa, hrana sufletelor noastre, poate veni dintr-un cuvânt, o voce, o privire, un apus de soare sau un om. Oameni care ne inspiră. Oameni de care avem nevoie.
La Sibiu m-am întâlnit cu un asemenea om care poate fi un reper moral pentru România, greu încercată de manele, mizerie de toate felurile, necinste şi nunţi kitsch. Andrei Pandea-Antonescu are doar 26 de ani şi nici nu şi-a terminat studiile sale de artă plastică, dar face ceva unic, artistic, civic şi caritabil, nu numai în România, dar şi în lume. Şi nici nu se laudă cu asta. Andrei Pandea vrea să trezească opinia publică la ideea că suntem toţi de un fel pe acest pământ. Unii sunt negri, alţii albi, unii mari, alţii mici, unii bolnavi cronici, alţii sănătoşi tun. Andrei Pandea modelează mii de figurine de lut, care au o expresivitate aproape ca în piesele greceşti antice. A realizat 5.000 de figurine, pe care le duce prin oraşele Românei. Majoritatea figurinelor – care nu sunt de vânzare, deşi lumea întreabă de zeci de ori pe zi – sunt de culoarea pământului. De ce sunt deosebite? Printre figurinele de culoarea zahărului ars sunt câteva figurine albastre. Albastru este culoarea diabetului, iar cele albastre reprezintă copii bolnavi de cancer, de diabet sau de alte boli. Mesajul vizual este unul simplu. Aceşti oameni sunt printre noi. Sunt la fel ca noi deşi sunt deosebiţi pentru că sunt bolnavi. Expoziţia se intitulează „Corul Inocenţilor”, şi figurinele sunt aranjate într-un şir. „Corul” are nevoie de linişte şi spaţiu să fie apreciat cum se cuvine, spune Andrei Pandea. Numai după privirea profundă îţi dai seama că tânărul a trecut prin mai multe încercări decât un om obişnuit de vârsta lui.
Povestea lui Andrei Pandea a început în 2009 la Bistriţa, oraşul în care s-a născut. Însurat şi având un copil mic, a primit vestea şocantă că fiul său Şerban de 2 ani şi jumătate suferă de diabet. A fost pe rând şocat, întristat, revoltat şi nesigur şi traumatizat. S-a închis într-un cort şi a început să modeleze figurinele, mii şi mii de feţe de oameni, fiecare cu o altă expresie, fiecare unic. Trei luni a locuit şi a muncit în cort până când, într-o zi, a ieşit şi a început să construiască un nou viitor. Dacă Andrei Pandea era în Statele Unite, povestea lui s-ar fi aflat în presa de peste tot şi ar fi fost văzut de mult ca un model pentru literatura de gen self-help. Ce să faci când viaţa te neîndreptăţeşte? Andrei Pandea nu se autocompătimeşte. Nu se laudă de ceea ce a realizat. E modest, profund şi sensibil. Am avut impresia că este atât de prins în ce face că nu a avut timp de reflecţie. Până la urmă, nu el, dar noi, societatea românească, trebuie să apreciem ce face el. „Corul Inocenţilor este o iniţiativă artistică, civică şi caritabilă”, spune Andrei Pandea.
Am rămas plăcut surprinsă de generozitatea oamenilor care stau şi se uită la expoziţie, pun câteva întrebări voluntarilor care îl ajută pe Andrei şi apoi donează bani. Au venit turişti din Anglia, Germania şi Slovacia, fiecare vrând să cumpere o figurină, dar Andrei e deştept. Ştie că figurinele valorează mai mult dacă nu se vând. Andrei Pandea este sponsorizat de o companie austriacă ce comercializează lut, Tondach România, care oferă material, şi este sprjinit de Market Business Solutions Bistriţa, Ioan Ciolan de la Ambient Sibiu şi o armată de voluntari. Lucrează cu ONG-uri prin oraşele României unde se duce cu „Corul Inocenţilor”. Până acum a fost la Bistriţa, Bucureşti, la Sibiu (unde au fost minus 10 grade ziua în luna ianuare), Cluj şi la Braşov. Urmează să se ducă la Timişoara şi la Baia Mare. Apoi speră să ajungă în Köln, în Germania.
Figurinele reprezintă durerea lui Andrei Pandea, dar şi salvarea lui. Pentru România, acest om este o inspiraţie că se poate mai mult şi mai bine. Se poate mai european, chiar când un lucru se naşte din suferinţă umană. „Am ajutat copiii bolnavi”, zice el, oftând. „Uneori m-a copleşit când un copil a murit.” Dar merge mai departe. A strâns din donaţii 20.000 euro din ianuarie până acum şi viitorul se deschide puţin pentru copiii bolnavi ai României, dar nu în ultimul rând şi pentru spiritul civic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.