Observ cu oarecare detaşare cum trec unii de la o extremă la alta. De la „Corupţia ucide“ la „Anticorupţia ucide“, pe la mijloc nu a mai rămas nimic. Zilele trecute, ascultând un interviu realizat într-o puşcărie, am auzit şi o a treia variantă. Nu poate exista o economie prosperă şi dezvoltată dacă cei aflaţi în funcţii nu-şi iau o şpagă binemeritată, în opinia autorului.
„Corupţia ucide“ a plecat de la catastrofa Colectiv. Valul uriaş de indignare a creat această sintagmă îndată ce s-a descoperit că dacă nu era corupţie în sistemul de stat, nu mureau zeci de tineri. Însă apoi, cei care criticau sintagma şi împreună cu ea un mare val de proteste au spus că ea a fost inventată de Iohannis ca să-l dea jos pe Ponta şi să-l aducă la putere pe dezastrul electoral Cioloş.
Cum la noi toate sunt pe invers, bătălia s-a încins abia după alegeri. După o vreme de osteneală a unor lideri de opinie pe la televiziuni, o ordonanţă de graţiere de noapte şi o decizie a CCR de zi, acum avem trei curente. Două dintre ele antagonice, respectiv „Corupţia ucide“ şi „Anticorupţia ucide“, iar al treilea lansat săptămâna trecută din puşcărie, respectiv „Corupţia zideşte“.
La sloganul „Corupţia ucide“ s-au raliat la început mai mulţi, după care unii s-au pierdut pe drum. Cum ar fi chiar Cioloş sau Nicuşor Dan, care nici acum nu reuşeşte să priceapă cum de a ajuns partidul lui a treia forţă politică a ţării şi ce are de făcut cu ea. Vocalii acestei tabere sunt Iohannis, DNA, Parchetul General, ÎCCJ nu încă, aşteaptă noile ordine.
În altă parte, la „Anticorupţia ucide“, culmea, nu poţi să spui că e PSD din cauza poziţiei ambigue a lui Dragnea. Deşi Guvernul Grindeanu a dat ordonanţa 13. Avem aici ALDE şi PMP, deci Tăriceanu şi Băsescu, plus Constantin şi foştii colegi ai lui Oprea. UDMR pare să consimtă. Să nu uităm nici de principalele servicii secrete, care, în această bătălie, s-au împărțit.
Se va contura şi o a treia grupare, pro-corupție pe față, inspirată din tezele exprimate de SOV din puşcărie? Vom vedea în viitorul apropiat. S-ar putea ca aceste teze din penitenciar să fie plagiate de tabăra „Anticorupţia ucide“ şi această tabără să fie moartă înainte de a se naşte. Oricum, argumentaţia folosită pentru a justifica existența acestei grupări este precară.
Corupţia ucide: adevărul este că nici nu poţi respira fără să ţi se ceară să fii „binevoitor“ cu măcar o micuţă șpăguță. Pe care dacă nu ştii să o dai sau nu o ai ca s-o plasezi unde trebuie, poţi să şi mori că nu se uită nimeni la tine. De la mica corupţie la marea corupţie e doar o chestiune de dimensiune. Poţi muri oricând şi oriunde din cauze provocate de corupţie.
Anticorupţia poate ucide: adevărul e că poate lua vieţi şi marca destine. Nimeni nu ar trebui să devină victima unor magistraţi care din prea multă prostie, din exces de putere sau din slugărnicie față de factorul politic să trimită la închisoare oameni nevinovaţi. Abuzurile din partea oricui trebuie oprite. Justiţia la comandă politică nu este nici democratică și nici măcar justiție nu este.
Corupţia zideşte: demnitarii care acordă contracte, de la cele mici până la cele de miliarde, ar trebui să-şi „tragă“ comision, deoarece acest lucru i-ar stimula ca acele contracte să fie cele benefice. Dar de ce trebuie unii să se înfrupte din bani publici numai pentru că au reuşit să-şi cumpere o funcţie? Cine ştie ceva istorie va recunoaşte sistemul fanariot, dezastruos pentru simplii români.
Modernizarea statului român nu se poate face cu niciuna dintre aceste trei formule. Nu putem construi nimic dacă, în permanență, între noi intervin dezbinări. Cei care au o poziţie fermă, dar întotdeauna constructivă, lipsită de un discurs incitator la ură, sunt imediat blamaţi.
Acum să vedem şi compoziţia de la mijloc: cetăţenii României. Toţi. Ei sunt la mijloc, dar adevărul?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.