Crâmpeie de genialitate în familia Belmondo

Între celebrul actor Jean-Paul Belmondo şi Boulogne-Billancourt este o întreagă poveste de dragoste, de mai bine de 40 de ani, legată de studiourile cinematografice în care a filmat câteva dintre peliculele sale foarte cunoscute: „O sută de mii de dolari”, „Profesionistul”, „Un necunoscut în casă”. De curând, la Boulogne-Billancourt, în apropierea Parisului, a fost inaugurat un muzeu dedicat tatălui său, sculptorul Paul Belmondo (1898-1982), născut în Algeria dintr-un tată sicilian şi o mamă piemonteză, ultimul artist al tradiţiei clasice.

Atelierul lui Paul Belmondo

Muzeul „Paul Belmondo” este adăpostit într-o reşedinţă din secolul al XVIII-lea, Castelul Bouchillon, din Parcul Rothschild, clasat monument istoric în 1951, la câţiva paşi de Muzeul „Anilor ’30”, ce găzduieşte operele lui Charles Despiau, maestrul sculptorului. Cei trei fraţi Belmondo, Muriel, Alain şi Jean-Paul, s-au decis să doneze întreaga operă a tatălui lor, cuprinzând 259 de sculpturi, 444 de medalii şi 878 de desene, cât şi 870 de cărţi din biblioteca personală. Acum toate acestea sunt expuse în palatul în care intracţiunea între arhitectura neoclasică şi arta unui protagonist al secolului al XX-lea este perceptibilă încă de la intrare, iar în imensa grădină au fost aşezate sculpturile.

Sculpturi cu linii pure şi elegante

Sală din Muzeul Paul Belmondo

Vizita începe din „Curtea de Onoare”, în care sunt expuse opere caracteristice pentru cele două direcţii importante ale creaţiei artistului: respectul pentru sculptura antică şi dorinţa târzie de a stiliza o tânără femeie mergând. Urmează atelierul artistului, perfect recreat, care îi reface universul prin unelte, fotoliul roşu, mulajele, ultimul lut pe care l-a creat, fotografii şi costumul său de academician. Aici întâlneşti operele neterminate, schiţele, cu povestea lor, ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc pe 1 ianuarie 1982, ziua dispariţiei sale. Primele săli de la parter trec în revistă parcursul sculptorului care şi-a descoperit pasiunea pentru această artă la vârsta de 12 ani. Arhitecţii au creat o scenografie care ritmează sălile mari cu mici nişe negre. Sunt expuse aici ghipsuri şi bronzuri, un relief având ca subiect oraşul Alger şi o „Marianne”, cu chipul soţiei sale, Madeleine.

Apollo în repaus

La etajele superioare ambientul se schimbă total, parcursul devenind labirintic, plin de surprize. Lumina devine misterioasă, subliniind lambriurile, care te invită parcă să le pipăi, precum în alfabetul braille.

Expoziţia este întinsă pe o suprafaţă de 500 de metri pătaraţi. Operele sale majore sunt expuse în trei săli albe şi luminoase cu ferestre imense. Interiorul a fost proiectat de Studioul arhitecţilor Chartier-Corbasson, distins cu Premiul publicului pentru arhitectură contemporană, şi din orice punct te-ai afla poţi să admiri întregul operei clasice a sculptorului. Piesele aşezate pe socluri sau plasate în nişe construite special în pereţii clădirii pentru cele de mai mici dimensiuni rimează cu spaţiul.

Sală din Muzeul Paul Belmondo

Galeria de portrete mărturiseşte o sensibilitate pentru intimism, figurile sunt tratate în manieră antică, cu referiri la Roma, Egipt sau Renaştere. Şi tot aici sunt etalate machetele pentru comenzile oficiale, cum ar fi statuia lui „Jeanne D’Arc” pentru Catedrala din Rouen, sculpturile decorative, gândite pentru decorarea mobilelor şi a interioarelor, ca „Femei la scăldat” şi Amoraşi.

Al doilea etaj este destinat creaţiei de după război. Tehnicile rămân aceleaşi, dar formele sunt mai simple şi operele par mai senine, mai ales portretele de copii. La ultimul etaj sunt expuse desenele în creion colorat, sepia, acuarelele, sanguinele şi arta medalistului, activitate începută în 1947, la cererea lui Louis Vallon, directorul Administraţiei Monetăriei. Scenografia este amuzantă, în forma unui corp de navă răsturnat.

Paul Belmondo a lăsat o operă incredibil de diversă cu linii pure şi elegante: sculpturi monumentale, comandate de Stat, gravuri pentru sute de medalii pentru Monetăria Statului, busturi pentru comenzi private, desene, acuarele. Până în ultimele zile a ţinut creionul în mână şi ar fi sculptat piatra, mărturisindu-i lui Jean-Paul, care-l întreba de ce se mai duce la Luvru, la 80 de ani: „Ca să învăţ, dragul meu!”.

Copilul teribil al cinematografului

Jean-Paul Belmondo

Cine nu şi-l aminteşte pe celebrul „Bebel”, copilul teribil al cinematografului francez?

Născut în 9 aprilie 1933, la Neuilly-sur-Seine, Jean-Paul Belmondo a fost un elev indisciplinat, pasionat de box şi de fotbal. Se înscrie la o şcoală teatrală, sub direcţia lui Raymond Girard, care, la sfaturile tatălui său, îl ajută să intre în Conservatorul de Artă Dramatică. Debutează în teatru în 1953, dar consideră că rolul său de debut a fost în 1957 în filmul „Fă-te frumoasă şi taci” de Marc Allegret. Doi ani mai târziu, Jean-Luc Godard îl distribuie în „Până la ultima respiraţie”, care îl consacră ca protagonist al Noului Val Francez, iar cu „Omul din Rio”, de Philippe Broca, devine un star absolut. În 1980 îi este decernat Premiul César pentru pelicula „O viaţă nu ajunge” al lui Claude Lelouche, dar pe care îl refuză argumentând că „acesta a vorbit rău de tatăl meu”. Dintre producţiile care i-au adus celebritatea, amintim „Actorii”, „O şansă din două”, „Desiré”, „Un jaf de pomină”, „O vară cu peripeţii”, „Asul aşilor”, „Profesionistul”, „Poliţist sau delincvent”, „Animalul”, „Vânătorul de recompense”, „Mizerabilii”, „Hold-Up”, „Magnificul”, „Joyeuses Pacques”, „Borsalino”, „1001 de Nopţi” şi mai recentele „Amazone” şi „Peut-être”. A avut parteneri celebri, precum Annie Girardot, David Nieven, Claudia Cardinale, Mia Farrow, Romain Duris, Omar Sharif, Raquel Welch, Marie Laforet, Sophie Marceau, Kim Catrall, Michel Piccoli, Vanessa Paradis, Fanny Ardant, Orson Wells, Woody Allen, Marie Dubois, Geraldine Chaplin, Catherine Deneuve şi prietenul său dintotdeauna, Alain Delon.

Jean-Paul Belmondo și Alain Delon la deschiderea Muzeului Belmondo

Seducător în film, dar şi în viaţă, în 1953 se căsătoreşte cu Elodie Constantin, cu care are trei copii, dar de care divorţează în 1966. Era cunoscut ca un Don Juan, pentru numeroasele sale aventuri sentimentale, printre care şi cele cu Ursula Andress şi Laura Antonelli. În august 2001 este victima unui accident vascular care-i cere un timp îndelungat de terapie intensivă şi recuperare. În decembrie 2002 s-a căsătorit cu Natty Tardivel, cu care are o fiică, dar de care se separă în 2008, cu o lună înainte de ieşirea ultimului său film, „Un om şi câinele său”, cu care semnează reîntoarcerea sa pe marile ecrane.

„Era tatăl meu”

Cu Arielle Dombasle în Amazon

Cu prilejul deschiderii Muzeului „Paul Belmondo”, într-un interviu Jean-Paul Belmondo vorbea despre tatăl său: „Era un om foarte discret, care nu căuta onoruri. Când mă gândesc la tatăl meu, şi mi se întâmplă adesea, îmi vin în minte simplitatea sa, dragostea sa pentru artă şi sensul ospitalităţii. Îi plăcea să primească tineri cu o mare gentileţe, cu umilinţă şi sinceritate, cărora le destăinuia din secretele profesiei sale. Am donat muzeului cele mai frumoase opere pentru a releva dimensiunea talentului său în totalitate. Această alegere mi-a adus un mare gol în apartamentul meu, dar sunt fericit pentru că operele la care ţineam foarte mult şi-au găsit locul cel mai potrivit. Aveam o atracţie specială pentru portretul mamei mele, intitulat «Madeleine». Dumnezeu m-a ajutat să mă vindec şi am simţit nevoia să fac ceva şi pentru ceilalţi semeni”.

Paul Belmondo, Nud

Întrebat dacă deschiderea acestui muzeu închide polemica în jurul călătoriei tatălui său în Germania, în timpul lui Hitler, în 1941, fiind suspectat de colaboraţionism, acesta a răspuns: „Tatăl meu nu avea de ce să fie reabilitat, pentru că nu a fost acuzat. Toţi ştiu că marii artişti francezi mergeau în Germania în scopuri culturale. Atunci când el a fost acolo erau şi Charles Despiau, dar şi Vlaminck, Van Dongen, Bouchard, Landovski şi mulţi alţii. Sperau ca în călătoria lor să poată elibera câţiva tineri artişti prizonieri în Germania”.

Jean-Paul Belmondo și Ursula Andress

O altă întrebare: Ce gândea tatăl dumneavoastră despre profesia de actor? Răspunsul a fost scurt: „Când mergea la cinematograf şi mă vedea în scene de acţiune era plin de admiraţie, dar atunci când riscam în scenele de cascadorie pe care le făceam eu însumi, avea o spaimă cumplită. Avea o admiraţie enormă pentru Jean Gabin, dar şi pentru Pierre Brasseur”. Mi-ar plăcea să mi se spună: „A, da, Jean-Paul Belmondo, fiul sculptorului Paul Belmondo!”, mărturiseşte „copilul teribil” al cinematografului, susţinând că singurul adevărat artist al familiei a fost tatăl său.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.