Imaginile care prezentau un misterios crater gigantic apărut în Siberia au creat valuri de speculaţii în mediul virtual, pornind de la explicarea formării sale în urma impactului cu un meteorit, până la o invazie extraterestră sau o rachetă intergalactică.
Apariţia altor două cratere, descoperite în această săptămână nu departe de locul unde a fost observat primul, a încins din nou dezbaterea. De data aceasta, apariţia craterelor a fost pusa pe seama încălzirii globale care, provocând dezgheţarea permafrostului, duce la eliberarea unor volume mari de gaze aflate în solul îngheţat, scrie Le Monde.
Potrivit unor oameni de ştiinţă citaţi de Siberian Times, primul crater (cu un diametru de 30 de metri şi o adâncime de 70 de metri) ar fi apărut în urmă cu doi ani. Imagini mai noi indică prezenţa unul lac îngheţat pe fundul craterului şi apă care se prelinge pe pereţii săi.
Al doilea crater, cu un diametru de 15 metri, a fost descoperit in peninsula Yamal. Cel de al treilea, cu un diametru de 4 metri şi 100 de metri adâncime, se află în peninsula Taimîr.
Marina Leibman, cercetătoare la Academia Rusă de Ştiinţe, a declarat pentru New York Times, la intoarcerea din expediţia la primul crater, ca fenomenul este provocat de degajarea gazului metan, amestecat cu apă şi sare, ca urmare a încălzirii globale ce topeşte permafrostul (sol îngheţat în permanenţă, de la câţiva centimetri de la suprafata, pana la peste un kilometru adancime). “Incalzirea globala a accelerat in mod alarmant topirea gheţii subterane şi a dus la degajarea gazelor într-un mod asemănător cu explozia dopului unei şampanii”, spune cercetătoarea.
“În zonele în care au apărut craterele există rezervoare de gaze naturale de milioane de ani, iar, că peste tot în Siberia, gheaţa din sol acţionează ca un dop care nu permite metanului să scape. Dacă acest dop se şubrezeşte, atunci gazele pot provoca o erupţie puternică”, spune Gerhard Krinner, cercetător la Universitatea din Grenoble. Teoria lui este susţinută de faptul ca primul crater apărut în peninsula Yamal se află la 30 de km de o exploatare de gaze naturale.
O bombă cu ceas pentru planetă
Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi de consecinţele unor asemenea eliberări de gaze, deoarece metanul are un efect de 25 de ori mai mare decât dioxidul de carbon atunci când vine vorba de efectul de seră. Este motivul pentru care permafrostul este considerat o bombă cu explozie întârziată pentru clima Terrei. Potrivit unor estimări, cele 19 milioane de km pătraţi de permafrost ţin prizoniere 1.700 de miliarde de tone de gaz cu efect de seră, adică de două ori mai mult decât există în acest moment în atmosferă.
“Estimările noastre sunt ceva mai puţin pesimiste decât înainte. Cel puţin jumătate din materia organică se va descompune foarte greu, motiv pentru care va rămâne în sol chiar şi după topirea permafrostului. Este posibil că topirea să ducă la emisii de carbon cu 10% mai mari decât cele actuale, în timp ce estimările iniţiale arătau că emisiile ar putea fi cu 20% mai mari”, spune Gerhard Krinner.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.