Creatorul Art Nouveau-ului scoţian

„Şcoala de Artă” din Glasgow şi-a deschis porţile pentru a arăta opera arhitectului şi designerului Charles Rennie Mackintosh.

La peste 80 de ani de la moartea sa, Charles Rennie Mackintosh (1868-1928) a rămas prezent în viaţa cotidiană a scoţienilor, iar influenţa sa este considerată un tezaur naţional.

Edificiie lui dovedesc o stăpânire excepţională a spaţiului şi folosirea judicioasă a culorii, Jocuri de lumină, spaţii adesea asimetrice, dar întotdeauna fluide, şi elementele de decoraţie integrate arhitecturii produc efecte spectaculoase.

Mackintosh avea 28 de ani când a primit comanda „Şcolii de Artă”, considerată capodopera sa. La interior, ca şi la exterior, jocul alb-negru, lumină şi umbră, una dintre caracteristicile operei arhitectului, s-a păstrat. Sala de conferinţe are şi astăzi piesele de mobilier originale, iar în „Galeria Mobilierului”, un fel de mic muzeu, sunt expuse acuarele, planurile originale ale clădirii, o masă de domino, un orologiu provenind de la salonul de ceai „Willow”, al cărui interior a fost conceput tot de el, comoda personală a arhitectului, chiar o cristelniţă. O adevărată peşteră a comorilor pentru pasionaţii de creaţia marelui arhitect.

Scotland Street School

Dar marea mândrie a Şcolii este biblioteca, o încăpere pe două niveluri, cu o galerie, în care fiecare detaliu, de la mobilier la întrerupătoarele electrice şi la clanţe, a fost gândit de Mackintosh.

Născut în 1868, Rennie Mackintosh, membru al mişcării „Art and Crafts”, este cel mai important reprezentant al Art Nouveau-ului în Scoţia. După studii cu John Hutchinson, îi cunoaşte pe Margaret MacDonald, cu care s-a şi căsătorit în 1900, pe sora acesteia, Frances MacDonald, şi pe arhitectul Herbert McNair, şi formează grupul de artişti numit „The Four” (Cei patru). În 1895, ei expun pentru prima dată la Liège, apoi la Glasgow şi la Viena. Expoziţiile îi aduc reputaţia lui Mackintosh, iar stilul propus, supranumit şi „Glasgow”, devine cunoscut în întreaga Europă, apreciat mai ales de adepţii Secessionului vienez.

Mackintosh a influenţat ansamblul designului european, aliind expresia modernă cu dragostea pentru tradiţie, fără a fi însă apreciat în ţara sa decât mult mai târziu.

Casa iubitorului de artă

Din 1889, Mackintosh îşi dezvoltase propriul stil, în care unghiurile drepte şi motivele florale dominate de curbe coexistă, motivul lui preferat primind numele de „trandafirul Mackintosh”.

„Glasgow School of Art”, construită între 1897 şi 1909, l-a consacrat pe plan internaţional.

Aprecierea scoţiană o căpătase deja graţie edificiilor „The Light House”, vechiul sediu al birourilor ziarului „The Herald”, care adăposteşte astăzi „Centrul Scoţian de Arhitectură şi Design Urban” şi „Mack Centre”, care povesteşte viaţa şi istoria operelor arhitectului, şi „Martyrs’ Public School”.

Mackintosh a lucrat, de asemenea, ca decorator de interioare şi creator de mobile, de textile şi de feronerie. În majoritatea lucrărilor sale din aceste domenii, stilul lui se combină cu acela al soţiei sale, mai suplu şi mai floral.

Biblioteca Şcolii de artă

Ca şi contemporanul lui, Frank Lloyd Wright, proiectele arhitecturale ale lui Mackintosh cuprind detalii importante privind decoraţia şi mobilierul. Opera lui a fost expusă la Expoziţia Secession de la Viena din 1900.

Concepţiile lui Mackintosh au câştigat în popularitate, aşa cum s-a întâmplat nu o dată de-a lungul istoriei artei, după moartea autorului lor.

„Casa iubitorului de artă” (House for an Art Lover) avea să fie construită, după planurile lui, abia între 1989 şi 1996. Plasată în parcul Bellahouston, din partea de sud a oraşului, ea este o interpretare modernă a creaţiei prezentate în 1901 la un concurs lansat de o revistă germană.

Motivele decorative concepute de Mackintosh

Universitatea din Glasgow, care posedă cea mai mare parte a lucrărilor sale de pictor peisagist, a reconstruit o casă cu terasă, concepută de el, „The Mackintosh House”, care face parte acum din „Hunterian Museum and Art Gallery” şi care este mobilată cu piese create de soţia sa, Margaret. Ea este citată de obicei drept unul dintre cele mai elegante edificii din Marea Britanie. Imobilul propune şi decorul original.

În apropiere de „Şcoala de Artă”, în centrul oraşului, se află „Willow Tea Rooms”, unde sunt expuse reproduceri ale spaţiilor create de Mackintosh.

„Muzeul şi Galeria De Artă Kelvingrove” adăposteşte „Galeria Stilului Glasgow şi Charles Rennie Mackintosh”. Aici sunt expuse numeroase obiecte şi instalaţii care evidenţiază tehnicile preferate de arhitect şi de ceilalţi artişti ai stilului Glasgow.

Mobilier Mackintosh

Biserica Mackintosh, singurul edificiu religios pe care l-a conceput, în care, chiar dacă se descoperă unele influeneţe gotice, stilul arhitectului este vizibil în motivele decorative ale ferestrelor, dotate cu splendide vitralii, adăposteşte acum „Societatea Charles Rennie Mackintosh”.

Pe străzile oraşului Glasgow, faţadele victoriene stau alături de edificiile Art Nouveau ale lui Mackintosh şi de altele mai moderne, cu design original, semnate de Zaha Hadid, Sir Norman Foster…

Dar „fenomenul” Mackintosh şi superbele realizări ale arhitectului au contribuit la plasarea oraşului pe harta capitalelor „Art Nouveau”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.