Crin Antonescu făcea propagandă legionară în 1991 în revista „Puncte cardinale”

Crin Antonescu scria în anul 1991, în revista de orientare legionară „Puncte cardinale” din Sibiu, un articol în apărarea părintelui Calciu Dumitreasa, care fusese acuzat pentru simpatiile sale legionare! Acelaşi Crin Antonescu este iniţiatorul Legii antilegionare (217/2015), prin care vrea să-i bage în puşcărie pe cei care ar face exact ce făcea el în 1991!

Înainte de a vă prezenta articolul lui Crin Antonescu, reamintesc faptul că, în aceeaşi revistă, îşi publica articolele de propagandă legionară şi… Mihail Neamţu, despre care am scris în cotidianul.ro! Iată ce scria Mihail Neamţu: „Să ne mai întrebăm atunci de ce aceşti numeroşi «intelectuali», mulţi dintre ei gazetari, istorici sau analişti politici […], nu pot înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei? Nu pot înţelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mişcare spirituală, o şcoală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povaţa lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» şi rămâne afară «cel ce are îndoieli»” (Mihail Neamţu – „Este tânăra generaţie… o generaţie pierdută?” în revista „Puncte cardinale”, anul IV, noiembrie 1994, nr. 11/47, p. 14).

Aşadar, în aceeaşi publicaţie de orientare legionară, Crin Antonescu a publicat în 1991 articolul „Dincolo de culori”, pe care vi-l prezentăm în facsimil:

Iată şi transcrierea acestui articol semnat de Crin Antonescu:

„Săptămîna trecută cetăţeanul Vasile Văcaru, fesenist ceva mai răsărit din (Fe)Senatul României, a răspuns unei intervenţii a d-lui Sabin Ivan, senator liberal de Constanţa, intervenţie ce aducea în discuţie evenimentele de la 13-15 iunie 1990. Nu mă voi referi la impertinenţa cu care numitul Văcaru a eludat fondul chestiunii, ci doar la un anume pasaj din discursul fesenistului.

Tam-nesam, politicianul de la Gorj pomeneşte de profesorul Gh. Calciu şi apoi se întreabă (hîtru, chipurile) dacă e vorba de una şi aceeaşi persoană cu preotul Calciu-Dumitreasa, “verde încă”, spre a cita exact, “Verde, încă”, zice, şmechereşte, tovarăşul Văcaru de la Senatul P.C.R. Adică, să tălmăcim noi: legionar.

Nu ştiu dacă părintele Calciu a fost sau nu legionar ori simpatizant al mişcării legionare. Tot ce se poate. Deşi denigrarea şi minciuna sînt, demult, singurele argumente feseniste, să admitem, totuşi, ipotetic, că da, a fost legionar. Putem reduce, oare, o personalitate de talia părintelui Calciu la acest fapt? Şi putem admite desfiinţarea, anularea, condamnarea din principiu şi totală, a oricărui om care a avut, într-un fel sau altul, tangenţe cu mişcarea şi cu spiritul legionar? În nici un caz, cel puţin atîta vreme cît am căzut cu toţii de acord că nu e o vină în sine aceea de a fi fost membru al P.C.R. – şi asta după 45 ani de nelegiuiri. În nici un caz, atîta vreme cît în capul statului îmi şade un comunist din tată-n fiu şi fără altă ocupaţie toată toată viaţa, cît în fruntea Senatului îmi şade un fruntaş comunist dresat în U.R.S.S. şi cît în fruntea Adunării Deputaţilor îmi şade un politruc care, cînd n-a mişunat pe la C.C. al U.T.C. a făcut pe profesorul de “socialism ştiinţific”.

Nu ştiu, repet, dacă părintele Calciu a fost sau nu legionar. Ceea ce ştiu e că a cunoscut faţa cea mai cumplită a închisorilor comuniste (arestat prima oară în 1948, cînd era student), că a străbătut un cutremurător traseu de suferinţă şi de conştiinţă, şi mai ştiu că prin ’77, cînd nu se mai afla nimeni în puşcărie politică în România, şi cînd pomenitul Văcaru bătea din palme şi defila la zile fixe, ca un căţeluş isteţ şi devotat, preotul Calciu era din nou în temniţă. Tot pe vremea aceea, tov. Iliescu îşi primea lefuşoara de la C.C. al P.C.R. şi stătea sluj la teleconferinţe cu “şefu”, tot. (pe atunci) Petre Roman lupta pe la Toulouse, iar tov. Dumitraşcu, de la judeţeana P.C.R. Constanţa, mergea pe teren să explice “genialele concepţii”.

Una este, aşadar (şi sînt întrutotul de acord), să condamnăm definitiv orice practică politică extremistă şi orice sistem politic totalitar, şi cu totul alta ca un oarecare Văcaru, comunist toată viaţa şi fesenist la spartul tîrgului, să se refere la părintele Calciu ca la un infractor. Căci diferenţa dintre ei nu este una de eventuală culoare (“verde încă” sau roşu încă), ci una de calitate a individului. Adică diferenţa dintre un trepăduş şi un luptător”.

Spre cinstea lui, Crin Antonescu nu numai că îi lua apărarea părintelui Calciu Dumitreasa în faţa atacurilor venite din partea propagandiştilor comunişti, ci făcea chiar cîteva precizări importante:

– nu se poate admite „desfiinţarea, anularea, condamnarea din principiu şi totală, a oricărui om care a avut, într-un fel sau altul, tangenţe cu mişcarea şi cu spiritul legionar”

– una este condamnarea de principiu a practicilor extremiste şi a oricărui sistem totalitar, şi cu totul alta să te referi la personalităţile care aveau simpatii legionare ca la nişte infractori.

Dar, dacă în 1991, în acel articol, susţinea aceste idei normale, iată că, prin Legea 217/2015, iniţiată chiar de către el, cere condamnarea tuturor celor care ar scrie sau ar vorbi în public exact în acest fel, căci acest lucru ar fi considerat de legea lui Antonescu ca fiind „propagandă legionară”, cf. art. 5 din Legea 217/2015:

Mai mult, chiar, Crin Antonescu subliniază de mai multe ori în articolul său că şi dacă ar vrea cineva să critice orientările legionare ale vreunei personalităţi din acea epocă, acest lucru nu poate fi acceptat din partea unor activişti comunişti sau a slugilor acestora, referindu-se explicit la Dan Marţian („un politruc care, cînd n-a mişunat pe la C.C. al U.T.C. a făcut pe profesorul de “socialism ştiinţific”).

Or, acum, Crin Antonescu promovează Legea 217/2015 chiar alături cu directorul Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, fiul profesorului de socialism ştiinţific Radu Florian, coleg de catedră cu Dan Marţian la aceeaşi materie, „socialism ştiinţific”, pe care-l punea la zid în 1991:

Practic, dacă acum Crin Antonescu ar republica acel articol din revista „Puncte cardinale”, ar trebui să fie condamnat la închisoare pînă la 3 ani şi la interzicerea unor drepturi! Această ipocrizie dovedită a lui Crin Antonescu ne face să nu mai regretăm ieşirea lui prematură din viaţa politică şi să-l punem pe acelaşi panou cu cei pe care el i-a condamnat public în toţi aceşti ani: ipocriţii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.