Cristian Diaconescu – un securist la Ministerul Afacerilor Externe

„Negociatorul de mucava” MAE/SIE, Cristian Diaconescu

Ne place sau nu, avem ministru de externe sub acoperire. În urmă cu un an, „diplomatul” Cristian Diaconescu se trezise, peste noapte, candidat la Primăria Capitalei. Fostul ministru al justiţiei a fost pus, astfel, într-o postură total nepotrivită cu gradele şi pregătirea sa. Presa Cotroceniului l-a atacat preventiv, cu note, fişe şi rapoarte scoase din arhivele Securităţii, cariera postdecembristă a diplomatului Diaconescu fiind trecută cu vederea. Membru în Misiunea Permanentă a României la OSCE, începând cu 1990, purtătorul de cuvânt pesedist mai avea o calitate de care puţină lume ştie. Cea de ofiţer sub acoperire al Serviciului de Informaţii Externe, Direcţia „C” Contraspionaj Extern. A activat în Occident, ani la rând, cu grade pe umeri, în ciuda faptului că România semnase cu organizaţiile euro-atlantice (la care adera la vremea aceea) protocoale ce ne interziceau trimiterea la post a ofiţerilor sub acoperire în ţările UE sau NATO. Bun încasator, Cristian Diaconescu fost scos la înaintare şi în afacerea „Tezaurului” pierdut. Trio-ul PSD-Isărescu-Talpeş l-a însărcinat, în anul 2003, să dea cu flit delegaţiei GRU (serviciul secret al armatei ruse) deplasate la Bucureşti pentru negocieri. Surse din cadrul serviciilor secrete relatează că ruşii oferiseră tezaurul gratis, dar nu s-au înţeles la „caşcaval” cu oficialii români. Ca urmare, afacerea a fost îngropată, iar cel mai motolit a ieşit Cristian Diaconescu, colegii din Centrala SIE poreclindu-l „negociatorul de mucava”.

Despre noul ministru de externe pesedist nu s-au scris prea multe. Purtătorul de cuvânt al PSD a stat mult timp în umbra marilor personalităţi ale partidului, fiind priceput într-ale diplomaţiei şi justiţiei. Dar pentru calitatea de secretar de stat MAE şi negociator pe probleme de tratate (Rusia şi Ucraina), Diaconescu mai avea nevoie de o calitate. Aceea de ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe.

Amănunte despre cariera informativă a „diplomatului-judecător” Cristian Diaconescu au apărut imediat ce a îndrăznit să scoată capul pe piaţa politică dâmboviţeană. La începutul anului, în presa centrală apăreau cu generozitate date din dosarul profesional al virtualului candidat la primărie. Jurnaliştii i-au scos la iveală trecutul de magistrat al partidului comunist şi au făcut prima referire la apropierea Diaconescului de Securitate. Brusc, activitatea profesională a pesedistului se termina la începutul anului 1990. În rest, gaură neagră.

Iată cum îl zugrăveau jurnaliştii cotidianului „Evenimentul zilei” în perspectiva alegerilor locale.

Sublocotenent la trupe de Securitate, magistrat comunist

„Potrivit documentelor aflate în posesia EVZ, Diaconescu a intrat în rândurile PCR în aprilie 1982. Înainte de Revoluţie, traseul social-democratului a bifat însă şi legături cu Securitatea, funcţii UTC, cursuri aprofundate de marxism şi aprecieri superlative despre ambiţia şi pregătirea sa ideologică. Astfel, într-o autobiografie, scrisă de mână şi datată 20 decembrie 1983, Cristian Diaconescu dă referinţe exacte despre împrejurările în care s-a intersectat cu Securitatea: „Între anii 1978-1979, mi-am satisfăcut stagiul militar ca militar cu termen redus la U.M. 0835 trupe de securitate”. Portretul defăimător continuă cu activitatea procurorului Diaconescu în slujba comuniştilor. A debutat în 1983, ca avocat stagiar la Găeşti, după ce fusese cooptat în Partidul Comunist Român, dar calitatea de membru nu a primit-o gratuit. Fişele extrase din mapa profesională a Ministerului Justiţiei vorbesc despre activităţile sale pe linie politico-ideologică. La Judecătoria Sectorului 4, din Capitală, actualul deputat era „permanent preocupat de pregătirea politică şi profesională, fiind cursant al Universităţii de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid”. Jurnaliştii au insistat pe participarea judecătorului Diaconescu la procesele „la faţa locului”. Din sala de judecată, magistratul se muta la sat şi făcea dreptate „în perimetrul căminului cultural”. Potrivit dosarului profesional al liderului PSD, numai în 1987, „în cadrul activităţii de prevenire, tov. Diaconescu Cristian a realizat 124 de acţiuni, participând la 56 de procese judecate la faţa locului”.

În afară de o descriere amănunţită a activităţii de partid a soţiei pesedistului Diaconescu, asta-i tot. Să se fi terminat biografia informativă a pesedistului Cristian Diaconescu în prag de 1990 ? Nici vorbă.

Cristian Diaconescu, low-profile în PSD

Este greu de spus cu ce se ocupa în Serviciul de Informaţii Externe Cristian Diaconescu. O parte din colegii constănţeni ai ministrului spun că acesta era foarte bun negociator în comerţul cu scutiri de vamă. Sursele noastre afirmă că diplomatul a lucrat la mai multe direcţii, printre care şi Direcţia „C” Contraspionaj Extern, urmaşa vestitei UM 0195, sau Formaţiunea Y . La vremea aceea, spionii acestei direcţii îndeplineau şi misiuni de contrainformaţii, adică de protecţie internă. După ce generalul Adrian Isac i-a înlesnit promovarea generalului Silviu Predoiu la conducerea Direcţiei „C”, acesta a reorganizat-o şi a format Direcţia Generală de Securitate Internă (DGSI), împărţită după cum urmează: Direcţia de Protecţie Personal, Direcţia de Protecţie Operaţiuni şi Direcţia „C” Contraspionaj Extern. Probabil una dintre puţinele fapte bune făcute în instituţie de generaloid, deoarece stabilea o separare între contraspionaj şi contrainformaţii SIE.

N.O.

Ovi,

Formatiunea Y s-a infiintat indeosebi pe „ruinele”fostei UM 0195, adica temuta politie secreta interna a Securitatii, creata dupa fuga lui Pacepa. De formatiunea V nu am auzit. Dar nu este exclus sa fi existat si aceasta. Generalul Dumitru Ciobanu a fost Seful Formatiunii Y (respectiv unitatea SIE, mostenitoare a celebrei si diabolicei unitati de contraspionaj extern – cea mai urata dintre toate unitatile fostei securitati), care apoi s-a numit Formatiunea C, si ulterior Directia C (cand a venit ‘marele’ Harnagea). Deci a preluat contraspionajul extern al lui Ceausescu si l-a transformat in contraspionajul extern al lui Iliescu si gasca.

În acelaşi timp, între 1995 şi 1998, Diaconescu s-a ocupat cu precădere de relaţiile cu OSCE, activând chiar şi la Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizaţiile Internaţionale de la Viena. „Diplomatul” sub acoperire colabora intens cu Direcţia „A” din SIE (fosta direcţie de luptă împotriva organizaţiilor euro-atlantice), actuala Direcţie Cooperare Euro-atlantică condusă de Vasile Buda. Negocierile pentru Tezaur l-au prins pe spaţiul ţărilor ex-sovietice, de unde a ieşit în cele din urmă cu reputaţia mototolită. Diaconescu a avut o relaţie excelentă cu fostul prim-adjunct SIE, generalul Constantin Rotaru.

Negocieri cu ruşii pentru Tezaurul României

La sfârşitul anului 2003, în restaurantul din clădirea veche a Senatului, un grup pestriţ format din ofiţeri, politicieni, ziarişti, oameni de afaceri români, elveţieni, germani şi olandezi discutau aprins problema spinoasă a Tezaurului României. Mai precis, despre înapoierea acestuia.

Printre ei se numărau: jurnalistul german de origine română Eugen Anca, senatorul Vasile Duţă, omul de afaceri german Cristian Vahab, alte persoane. Afaceristul Vahab declara sus şi tare că fusese însărcinat de Vladimir Putin să se ocupe de această problemă şi venise cu un braţ de documente referitoare la situaţia tezaurului românesc (peste 90 de tone), păstrat în bănci din Rusia şi Elveţia din anul 1916. Discuţia s-a terminat cu un telefon al senatorului Duţă la Ministerul Afacerilor Externe, stabilindu-se o întâlnire între delegaţia condusă de Anca şi Vahab cu secretarul de stat (la ora aceea) Cristian Diaconescu.

GRU interesat de retrocedare

Discuţiile româno-ruse pentru recuperarea tezaurului nu sunt o noutate. Dar în 2003, ruşii făceau primul pas, oferindu-ne cele 93 de tone de aur, gratis. A fost vehiculat, în presa centrală, numele omului de afaceri ruso-american Alexander Michael Dokychuk, drept promotor al retrocedării tezaurului. Jurnaliştii au aflat că Dokychuk are rădăcini româneşti, fiind născut, în 1958, dintr-o mamă olteancă şi un tată fost ofiţer KGB.

Dokychuk este consilier pentru relaţii economico-financiare ruso-americane şi expert în afaceri pentru România şi Ucraina al Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Relaţii Economice Externe din Rusia (VNIIVS), institut de stat aflat în subordinea Ministerului Dezvoltării Economice şi Comerţului al Federaţiei Ruse. Presa centrală a relatat faptul că Dokychuk ar fi făcut demersuri, convingând Kremlinul să retrocedeze, printr-un mecanism economico-financiar privat, Tezaurul României.

Sursele noastre spun că omul de afaceri rus nu avea numai girul Ministerului Economiei din Rusia, ci aprobarea GRU (serviciul secret al armatei ruse), de care aparţine de fapt şi de drept instituţia la care lucrează. Acesta ar fi motivul pentru care negociatorii străini trebuiau verificaţi cu mare atenţie de direcţiile de contraspionaj şi contrainformaţii ale SIE, SRI sau DGIA.

Ofiţerul are memorie scurtă

Iniţial, Cristian Diaconescu a declarat că nu ştie nimic despre negocierile din 2002-2003 referitoare la tezaur. Apoi, ca prin minune, şi-a amintit. Câteva nume şi date l-au adus cu picioarele pe pământ.

Despre discuţiile cu echipa Anca-Vahab, Diaconescu a declarat:

„La negocierile pentru Tratatul cu Rusia, în care intra şi problema tezaurului, am participat încă din 1999. Iniţial, ruşii nu au vrut să discute, apoi, începând cu anul 2001, s-au răzgândit. Prin 2003, am reuşit să stabilim celebrele comisii de istorici. Cei de care spuneţi au venit la mine la Ministerul de Externe, pe la sfârşitul anului 2002, începutul lui 2003, după ce, în prealabil, fuseseră la Isărescu şi la Talpeş”. Cristian Diaconescu spune despre trimişii Moscovei că erau nişte şarlatani. Diplomatul neagă că ar fi făcut parte din Serviciul de Informaţii Externe. Ce să caute un ofiţer sub acoperire candidat la funcţia de primar general al Capitalei?

Nici fostul său coleg de la MAE şi şef de cabinet al primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, Mihnea Constantinescu, nu a fost de găsit. Are toate motivele să se ferească. Recent, Mihnea Constantinescu a apărut în presă ca ofiţer conspirat al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei (DGIA). Jurnaliştii spun că Diaconescu şi Mihnea Constantinescu s-au cunoscut pe când acesta din urmă deţinea funcţia de director general al Direcţiei Afaceri Politice din Ministerul Afacerilor Externe. Cristian Diaconescu ocupa funcţia de secretar de stat în acelaşi minister şi intermedia legăturile dintre SIE şi MAE.

Adăugăm că avem acorduri semnate cu organizaţiile euro-atlantice (la care am aderat după ’90) din care facem parte, în care se stipulează că nu vom folosi ofiţeri sub acoperire la post în UE sau în ţările membre NATO. Din decenţă ne oprim aici.

Fragmente din capitolul 7, din cartea Puterea din Umbra – volumul I – Scurtă introducere în lumea serviciilor secrete aparuta la editura Junimea in anul 2009.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.