Troncotă. Cristian Troncotă. A fost un securist ordinar (în DEX: „obișnuit, normal; de rând“, chiar dacă mai înseamnă şi „de calitate inferioară, fără valoare, prost, josnic“) în perioada 1984-1989, Revoluţia prinzîndu-l cu grad de locotenent-major, fiind folosit totuşi să lucreze în arhiva Securităţii. După 1989, mai exact din 1994, îl găsim la Academia de Informaţii a SRI, unde, rînd pe rînd, parcurge toate etapele, de la lector la profesor universitar, ajungînd chiar decanul Academiei SRI, fiind trecut în rezervă în 2009, cu grad de general de brigadă!
Miercuri seară Mihai Gâdea l-a invitat pe Troncotă în emisiunea „Sinteza zilei“, unul dintre subiecte fiind, desigur, legăturile prim-ministrului desemnat, Mihai Tudose, cu SRI. Vă mărturisesc că, de la celebrul Postelnicu („Am fost un dobitoc“), nu am mai întîlnit un astfel de personaj care să fie în stare să facă balet cu graţie chiar atunci cînd asupra lui sînt aruncate tone de rahat: nu se dă nici o clipă la o parte pentru a se feri, ci, chiar dacă ar rîde de el toţi cei din jur, merge înainte cu teoriile sale, oricît de stupide ar fi! Mare pişicher este acest Troncotă! I-aş spune poamă sau altfel, dar cuvîntul potrivit este interzis în Cotidianul, aşa încît, în loc să-l folosesc, mă voi limita la demonstraţie.
„Coldea avea har“
Aşadar, cînd a venit vorba despre acea laudatio făcută de Florian Coldea la publicarea în volum a tezei de doctorat a lui Mihai Tudose, vechiul securist Cristian Troncotă s-a pus pe laude deşănţate la adresa fostului director executiv al SRI: „Florian Coldea este un om extraordinar de inteligent, un profesionist excepţional, iar ca profesor avea har“! Adrian Ursu a crezut că nu aude bine: „Ce avea Florian Coldea?“. „Avea har, domnule Ursu!“, a insistat Troncotă, dîndu-şi, la propriu, ochii peste cap şi înfigîndu-şi privirea în tavan. Nu s-a dezmeticit nici cînd Ursu i-a strigat: „Atunci, spălaţi-vă pe cap cu el!“.
Despre plagiat: „Atunci era altă lege“
Şi acesta nu a fost singurul moment de delir al lui Troncotă. A început să povestească despre momentul în care el, personal, i-a cerut lui Coldea să vină să predea la Academia SRI, apoi cum tot el i-a cerut lui Mihai Tudose să vină şi să-i lămurească pe studenţi cu teza lui despre „Protecția infrastructurilor critice“, care avea să fie şi subiectul plagiatului deja recunoscut.
Întrebat dacă teza de doctorat a lui Mihai Tudose este un plagiat, Cristian Troncotă a repetat o prostie pe care au mai spus-o şi alţi plagiatori: „Atunci era altă lege, care permitea să copiezi 20% în teza de doctorat!“. Măi dom’ general, legea aia spunea că pasajele citate nu pot fi mai mult de 20% din lucrare, nu să le plagiezi! Mai pe înţelesul dumitale, cele 20% trebuie să fie puse între ghilimele, cu indicarea sursei, nu furate de la aţii, cum a făcut şi Mihai Tudose!
Gurul #Rezist
Apoi, continuînd acest delir de securist mediocru, Troncotă a început să se laude pe sine, cum a iniţiat el un curs pentru cei din societatea civilă pentru a-i responsabiliza pe cei ce aveau să devină mai tîrziu #Rezist! În zadar a încercat şi Mugur Ciuvică să-l trezească din visare, ironizîndu-l, sugerînd că studenţii din societatea civilă instruiţi de Troncotă aveau să devină agenţi de influenţă ai Sistemului, căci generalul SRI avea deja pregătită replica: „Nu este adevărat, acest zvon a fost împrăştiat de către ruşi!“.
O recunoaștere naivă
Însă punctul culminant al emisiunii a fost cel în care a venit vorba despre „acoperiţii din presă“. Cu un aer doct, Troncotă a încercat să explice că toţi cei din platou habar nu au cum procedează SRI atunci cînd plasează astfel de „acoperiţi“ în redacţii: „Nu se racolează jurnaliştii pentru a fi instruiţi ca securişti, ci mai întîi sînt pregătite cadre pentru munca de informaţii, după care, cei care au abilităţi sînt plasaţi în diferite redacţii!“. Încercaţi să treceţi peste recunoaşterea aceasta naivă că SRI are „acoperiţi“ în presă şi reţineţi exact formularea lui Troncotă pentru a o compara cu ceea ce spunea acelaşi Cristian Troncotă într-un interviu din Jurnalul Naţional din 15 decembrie 2010, care avea titlul „Să fim bucuroşi că avem ziarişti care sunt şi buni ofiţeri de informaţii!“. Era vorba tot despre ofiţerii SRI care lucrează în redacţiile ziarelor sau televiziunilor. Citiţi, minunaţi-vă şi încercaţi să vedeţi în spusele lui Troncotă dispreţul pe care îl au securiştii din această stirpe despre presă.
Iată pasajul din acest interviu acordat Jurnalului Naţional, adică exact ziarului unde redactor-şef a fost Valentin Zaschievici, cel devoalat de Cornel Nistorescu că era ofiţer sub acoperire infiltrat în redacţie.
„Nu sunt mulţi, sunt puţini, dar sunt acolo unde trebuie“
„- Reporter: Care este raţiunea pentru care serviciile de informaţii folosesc ofiţeri acoperiţi în instituţiile media?
– Troncotă: Să luăm următoarea speţă: o agenţie media de mare impact, formatoare de opinie. De ce un serviciu de informaţii îşi plasează acolo ofiţeri sub acoperire? Preventiv, ca să nu facă acelaşi lucru şi adversarul. Dacă el ajunge să manevreze o instituţie media de impact, e dezastru.
Şi atunci de-asta plasează serviciile de contraspionaj ofiţeri sub acoperire [în presă – n.n]. Ca să-i depisteze pe ceilalţi, să le dea peste mână sau să-i facă inofensivi. Asta nu e o treabă uşoară. Şi nu merge aşa: iau eu un ofiţer, îl pregătesc nu ştiu unde şi îl arunc într-o redacţie. Nu! Sunt tot oamenii redacţiei, dintre care sunt aleşi doar cei care au calităţile necesare. Sunt singurii care cunosc problemele şi pot sesiza cu uşurinţă unele disfuncţii sau vulnerabilităţile mai grave. Deci sunt lăsaţi acolo să-şi vadă de treabă şi utilizaţi la nevoie. Singura chestie e că o să aibă şi salariu de ziarist şi alte venituri (râde)…
Nu sunt mulţi, sunt puţini, dar sunt acolo unde trebuie. Vă daţi seama, în afară de munca la ziar acolo, unde trebuie să fie un foarte bun profesionist, poate printre cei mai buni, el trebuie să mai treacă şi prin alte locaţii unde să primească indicaţii, să ofere explicaţii… Despre concedii şi zile libere să nu mai spun. Îmbină frumosul cu utilul. Ajung la un moment dat să fie extrem de solicitaţi.
În loc să fim bucuroşi la ideea că putem avea şi noi astfel de oameni, adică buni ziarişti şi buni operatori de informaţii, noi ne facem griji. Eu asta nu pricep. Înţelegeţi, desigur, că media nu este singurul domeniu, «loc fierbinte», de interes pentru problemele de securitate care se «bucură» de un asemenea tratament (râde).“ (Jurnalul Naţional, 15 decembrie 2010)
Răzgândirea
Așadar, să observăm ce spunea Troncotă acum cîţiva ani. Dacă în emisiunea de miercuri seară a spus că mai întîi sînt instruiţi ofiţerii la SRI şi apoi sînt plasaţi în diferite redacţii, în urmă cu 7 ani, în interviul din Jurnalul Naţional, spunea exact invers: „Şi nu merge aşa: iau eu un ofiţer, îl pregătesc nu ştiu unde şi îl arunc într-o redacţie. Nu! Sunt tot oamenii redacţiei, dintre care sunt aleşi doar cei care au calităţile necesare“! Vă daţi seama ce încurcătură este în mintea acestui securist?
De-asta spun că un securist ordinar din vremea Securităţii rămîne tot un securist ordinar şi dacă este păstrat în structurile secrete din democraţie! Mintea lui nu poate să priceapă că în democraţie regulile sînt altele, că serviciile secrete trebuie să rămînă în matca lor legală şi să lase structurile civile să evolueze după regulile democratice care protejează libertatea de expresie şi opinie. Un astfel de specimen, cultivat în emisiuni TV, riscă să compromită însăşi activitatea de informaţii necesară în orice stat, căci în mintea lui nu sînt decît principiile învăţate de la fosta Securitate comunistă! La care nu renunţă niciodată, pînă la sfîrşitul vieţii lui. l
P.S.: Domnule Gâdea, scoateţi-l şi dumneavoastră pe Troncotă la pensie, lăsaţi-l să facă apologia securismului din forul său interior doar în faţa blocului, cu nostalgicii comunismului! L-aţi făcut suficient de rîs miercuri seară.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.