Critica franceză aplaudă filmele româneşti de la Cannes

“Ce rămâne din noua generaţie de cineaşti români apăruţi în urmă cu peste 10 ani în festivalurile de cinema internaţionale şi mai ales la Cannes?”, se întreba un critic francez.

“Amintim un Caméra d’Or, obţinut de Corneliu Prumboiu în 2006, cu 12H08 à l’Est de Bucarest sau Palme d’Or decernat pentru 4 mois 3 semaines 2 jours de Cristian Mungiu în 2007. Rămâne permanenţa unei mari vivacităţi artistice pentru că, anul acesta, trei filme româneşti se regăsesc în Selecţia Oficială de la Cannes: două în Competiţie, ale celebrilor «Chirsti» din Bucureşti, Puiu şi Mungiu (pentru Sieranevada, respectiv Bacalaureat). Dar ne interesează şi noul venit, al cărui film Câini este prezentat în secţiunea Un Certain Regard. Bogdan Mirică are un parcurs neobişnuit, pentru că a lucrat într-un pub şapte ani înainte de a se forma ca scenarist la Universitatea Westminster. Întors în România, a scris scenarii pentru lungmetraje înainte ca HBO Europe să-i comande un serial poliţist despre mediul mafiot din Bucureşti, Umbre, al cărui realism negru a stârnit interes. În filmul de un tip singular, Câini, mafioţii din Umbre şi România rurală din Bora-Bora îşi încrucişează parcursul”.

Adrian Titieni şi Maria Drăguş în Bacalaureat

“Tânărul cinema românesc nu încetează să ne surprindă”, titrează Bernard Payen, în timp ce criticul Laurent Rigoulet exclamă: “Filmele de autor româneşti sunt celebre în străinătate”.

Desigur, numărul cel mai mare de cronici se referă la Bacalaureat de Cristian Mungiu, fapt explicabil nu numai prin calitatea filmului, dar şi prin cele două distincţii de primă mărime obţinute de autor la Cannes în anii precedenţi. Aşadar, între Festivalul de la Cannes şi Cristian Mungiu continuă o frumoasă poveste de dragoste.

Maria Drăguş în Bacalaureat

Despre această peliculă, pe care Paolo Merenghetti de la CorriereTV o numeşte “cel mai trist film din festival”, dar în care “în spatele fiecărei scene se ascunde o revelaţie”, critica franceză consideră că este “un film care se impune ca un examen de conştiinţă şi ar putea oferi cineastului un al doilea Palme d’Or”, pentru căseduce princoncepţie şi prin“estetica sa febrilă”, care pulsează în ritmul nenumăratelor tensiuni şi conflicte care bântuie toate dinamicele planuri-secvenţă.

Un film ambiţios care, ca formă, este de un realism scrupulos, ce aminteşte anteriorul Palme d’Or, iar ca fond confirmă că autorului îi place să construiască poveşti ample în care preocupările morale ocupă primul plan. „Filmul său nu cedează niciodată complezenţei, nu seduce superficial, ci sfârşeşte prin a se impune”.

Covorul roşu pentru Sieranevada

La rândul ei, publicaţia Allo Ciné oferă motivele pentru care, din punctul ei de vedere, filmul lui Cristian Mungiu nu trebuie ratat: pentru minuţia cu care construieşte mecanica autodistrugerii personajului principal, o mecanică eliberând o emoţionalitate de o intensitate nebunească; pentru că totul este perfect gândit, nimic nu este prea mult în cele două ore şi şapte minute, fiecare detaliu, fiecare plan, fiecare replică devenid, în final, capitale; pentru că Mungiu face un film ce pune accentul pe noţiunea de sacrificiu al unui părinte pentru copilul său, o tematică puternică şi umană, care ar trebui să atingă mintea şi inima tuturor spectatorilor-părinţi; pentru că Bacalaureat este un film pudic, desigur, dar sub această delicateţe şi reţinere se ascunde o emoţie fără margini care nu cere decât să iasă la suprafaţă, ceea ce se şi întâmplă, şi, în sfârşit, pentru privirea fiicei protagonistului când îşi spune ultima replică.

Secvenţă din Sieranevada

Şi pentru L’Express, Bacalaureat este o operă de înaltă ţinută, în care povestea personajului principal este spusă „cu o perfectă simplitate şi cu o strălucită precizie a punerii în scenă”. Criticul Thomas Baurez remarcă şi “excelenta performanţă a lui Adrian Titieni”, considerând că pelicula atârnă greu în cursa pentru Palme d’Or, cu atât mai mult cu cât „este filmat fără condescendenţă sau milă, cu un impresionant simţ al cadrului şi al ritmului care nu lasă loc niciunui timp mort”.

Bacalaureat, continuă el, se impune la numai câteva zile după pelicula compatriotului său, Cristi Puiu, cu Sieranevada. „România n-ar trebui să lipsească din palmares”.

Sieranevada, elogiat pe Croisette

Evoluţia actorului Adrian Titieni este remarcată şi de exigentul Thomas Sotinel de la Le Monde: Cineast şi interpreţi (Titieni) îşi interzic orice ironie, cu riscul, pe deplin asumat, de a îngreuna filmul. (…) Bacalaureat atinge o intensitate cu atât mai remarcabilă, cu cât era aşteptată”.

Pierre-Yves Grenu de la Culturebox consideră că Bacalaureat nu este poate cel mai puternic film al ”marelui realizator român, dar lasă, ca întotdeauna, o amprentă puternică”.

Nici Cristi Puiu, deţinător şi el al unui Premiu Un Certain Regard, acordat în 2005 pentru Moartea Domnului Lazărescu, nu are parte de cronici mai puţin entuziaste. Sieranevada este considerat “un univers închis românesc, sufocant şi pasionant”.

Echipa peliculei Câini, la Cannes

Jean-Francois Lixon, tot de la Culturebox, afirmă că “Există legiuni de filme de familie, dar cele filmate ca Sieranevada sunt rare. Camera, fixată în locuri foarte precise, reproduce privirea unui om invizibil care se confundă cu privirea spectatorului. (…) Noţiunea de deplasare este crucială, la propriu şi la figurat: intriga, provocările se deplasează pe firul discuţiilor care, una câte una, construiesc o extraordinară densitate. Impresionant prin virtuozitate, Sieranevada este un foarte mare film de actori, toţi uluitori în aceste planuri-secvenţă mai adevărate decât natura”.

Experienţă fascinantă a unei imersiuni sociologice, cufundare claustrofobă pricinuită de mişcările camerei şi tulburările cele mai intime ale vieţii, Sieranevada este, după părerea unui alt critic, un film în care “se aşteaptă ca în În aşteptarea lui Godot: vorbind despre tot şi despre nimic, despe Walt Disney, despre sarmale, despre teoria complotului, despre moştenirea comunistă şi despre infidelităţile unchiului Tony. Cristi Puiu oferă o formă radicală de film de familie, departe de efectele psihodramatice. (…) Spaţiile sunt închise, planurile-secvenţă sunt lungi ca pentru a sublinia că nu există nicio scăpare posibilă în faţa obligaţiilor familiale. Rămâne totuşi o ieşire, aceea a umorului, o supapă de destindere cu care Sieranevada nu se zgârceşte”.

Dragoş Bucur în Câini

Şi în cazul lui Cristi Puiu, Allo Ciné îşi expune motivele pentru care pelicula trebuie neapărat văzută: pentru că regizorul , la fel ca Abdellatif Kechiche, îşi instalează camera şi, prin intermediul unor abile planuri-secvenţă, invită spectatorul să trăiască cele mai intime momente ale unei familii în pragul unei crize de nervi, şi pentru că să auzi grupul Ace of Base ca fundal sonor al unui film românesc de aproape trei ore, care se opreşte asupra comemorării unui defunct, este poate momentul cel mai improbabil al aceste ediţii”.

În sfârşit, presa franceză se apleacă, cu interes şi cu laude, şi asupra peliculei Câini a regizorului Bogdan Mirică, proiectată în secţiuneaUn Certain Regard, considerat “un thriller oprimant, dar bogat în talente”.

“Cu o imagine de o extremă frumuseţe, realizatorul surprinde imagini sublime ale naturii româneşti, mai ales în unele secvenţe în care noaptea se lasă peste pământ şi plonjează siluetele în întuneric, în timp ce cerul se bucură de albastrul scânteietor al zilei. Planurile geniale sunt numeroase şi entuziasmează spectatorul”.

Gheorghe Visu în pelicula Câini

Violenţa şi frumuseţea se întretaie într-un mănunchi de actori gălăgioşi şi cu priviri apăsate. “Servindu-şi personajul discret, fiecare dintre ei aduce profunzime sinceră şi îşi interpretează rolul de minune pentru a ajunge la un rezultat de o armonie totală”.

Şi criticul încheie cu o frază ce se poate aplica şi celorlalte pelicule: “Cinema-ul românesc străluceşte literalmente cu Câini, o revelaţie care şi-a meritat pe deplin aplauzele la Festivalul de la Cannes”.

România lui Mungiu depăşeşte examenele. În mod sigur, acest festival este cel al României, potrivit unui titlu din Corriere della Serra.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.