Italia este o ţară în criză şi nu este vorba despre criza imigranţilor, care folosesc această ţară ca pe o poartă de intrare în UE. Este vorba despre o criză financiară despre care majoritatea publicaţiilor nu au vorbit decât după Brexit. Chiar şi asa, discuţiile pe marginea crizei bancare din Italia sunt timide, întrucât premierul Matteo Renzi ar putea fi afectat de asemenea dezbateri şi ar putea avea de suferit la referendumul constituţional de la finalul acestui an, care ar putea aduce o victorie a partidului anti-sistem Mişcarea de Cinci Stele.
UE către Italia: Nein
Sistemul bancar italian a oferit credite neperformante de circa 360 de miliarde de euro. Băncile italiene nu au putut înghiţi aceste credite toxice şi s-au comportat cel mai rău la testele de stres din acest an. Sesizând pericolul, guvernul Renzi a solicitat un împrumut pentru băncile italiene. Răspunsul UE a fost “Nein” – Berlinul a impus regula ca băncile să nu poată fi împrumutate, pentru că nu doreşte ca băncile din zona euro să folosească banii germanilor. Prin urmare, singura opţiune este ca băncile în suferinţă să recurgă la bail-in, adică la banii creditorilor şi ai deponenţilor.
Aşa s-au întâmplat lucrurile în cazul Ciprului. Episodul cipriot este considerat salutar de neoconservatori, care cred că în acest fel ţara a fost salvată din mâna Rusiei (care se oferise să acorde un împrumut) şi că astfel oligarhii ruşi care aveau conturi în paradisul fiscal cipriot au pierdut banii. Însă episodul cipriot înseamnă şi altceva, mult mai important – cetăţenii europeni şi-au pierdut încrederea în bănci, toţi cei care aveau depozite mai mari de 100.000 de euro au pierdut şi au pierdut în special fondurile de pensii. Italiei, dacă ne uităm la ultimele declaraţii ale ministrului de Finanţe Pier Carlo Padoan, nu i-a rămas decât această variantă periculoasă: “Bail-out-ul iese din discuţie în contextul european. Deci lucrăm în cadrul actual, în cadrul sistemului de bail-in, care implică o participare mare a acţionarilor în recapitalizarea băncilor”.
Berlinul a căzut în groapa săpată pentru partenerii euro
Însă în momentul în care guvernanţii de la Berlin răsuflau ușurați că nu vor trebui să plătească pentru băncile italiene, cutremurul financiar venea şi peste Germania. Numele său – Deutsche Bank.
Deutsche Bank este un gigant cu picioare de lut. Are o capitalizare de 16,5 miliarde de euro, însă are o expunere la produsele derivate de nu mai puţin de 42.000 de miliarde de dolari. Adică banca germană are o expunere care este aproape 5 ori mai mai mare decât PIB-ul zonei euro şi de peste 11 de ori mai mare decât PIB-ul Germaniei. Nu este de mirare că acţiunile DB au ajuns acum la 14 euro, faţă de 100 de euro în urmă cu zece ani.
Premierul Italiei a încercat să profite de această slăbiciune a Germaniei pentru a forţa mâna Angelei Merkel. El a făcut aluzii la bomba cu ceas care este DB, însă nu a lovit decisiv. Lovitura aceasta a fost aplicată Germaniei de “partenerul transatlantic”. Justiţia americană a decis să aplice o amendă de 14 miliarde de dolari celor de la Deutsche Bank, după ce a concluzionat că banca a avut un rol important în criza creditelor subprime, care a dus în cele din urmă la cutremurul financiar din 2008.
Având în vedere situaţia în care se află Deutsche Bank, cotidianul german Hadelsblatt a ajuns să scrie, nici mai mult nici mai puţin, că “unii au vorbit despre posibilitatea unui bailout din partea guvernului pentru cea mai mare bancă, ceea ce ar însemna o lovitură simbolică pentru imaginea celei mai mari economii europene”.
Iar Handelsblatt mai vine cu nişte adevăruri care dor la Berlin, mai cu seamă având în vedere amenda de 14 miliarde de dolari pe care doresc să o aplice SUA împotriva unei bănci care are un capital de doar 16,5 miliarde de euro. “Mulţi analişti se tem că banca ar putea fi într-un cerc vicios, pierderile şi dividendele anulate trăgând în jos preţul acţiunilor şi împiedicând astfel reconstruirea capitalului care să funcţioneze ca tampon. Deci, ar putea avea nevoie Deutsche Bank de un bail-out de la stat? În preajma alegerilor din 2017 şi cu partidul Alternativa pentru Germania crescând în sondaje, acesta ar fi ultimul lucru de care ar avea nevoie guvernul Merkel. Deocamdată Ministerul de Finanţe de la Berlin nu este panicat, pentru că în trecut băncile americane au primit amenzi şi mai mari, iar în cele din urmă s-au înţeles cu statul pentru nişte sume cu mult mai mici. Din nefericire, Deutsche Bank ar putea să nu fie la fel de norocoasă”, scrie Handelsblatt.
SUA şi Germania joacă jocul laşului prin două multinaţionale
Motivul “ghinionului” celor de la Deutsche Bank se numeşte Comisia Europeană, cea care a dat o amendă record americanilor de la Apple – 13 miliarde de euro. Motivul ţine de încălcarea legilor concurenţei, care interzic ajutoarele de stat. Or, pentru a-şi maximiza profitul (un eufemism pentru evaziune fiscală), Apple şi-a înregistrat filiala europeană în semi-paradisul fiscal din Irlanda, unde a plătit impozit pentru profiturile din întreaga UE. Comisia Europeană a considerat că în acest fel Apple a încălcat legislaţia şi a dictat amenda de 13 miliarde de euro.
Acum, analiştii economici consideră că SUA şi UE (în acest caz Germania) joaca “jocul laşului”, cu Deutsche Bank si Apple în prim-plan. Cine va ceda şi ce concesii va face? Apple a anunţat că se va apăra la sânge în faţa CE, pe când cei de la Deutsche Bank sunt mai rezervaţi. Poate fi un semnal că Gerrmania va ceda şi că, în schimbul reducerii drastice a amenzii de miliarde, va mai oferi americanilor concesii în acordul de liber-schimb UE-SUA, sau Berlinul va înceta să mai vorbească de o armată europeana care să strice socotelile industriei americane de război care urmăreşte să vândă tot mai mult în Europa, sau poate Germania va deveni mai activă în sprijinirea regimului pro-american de la Kiev. În schimb, un judecător din SUA poate decide salvarea Deutsche Bank. Iar asta nu e puţin lucru.
Un raport al FMI din 2016 arăta că Deutsche Bank reprezintă cel mai mare risc sistemic din lume la adresa sistemului bancar. O prăbuşire a DB ar însemna contaminarea imediată a sistemului bancar german şi italian, trecând apoi în Franţa, ceea ce poate duce la o criză cu impact social şi economic uriaş şi la sfârşitul monedei euro. Salvarea DB printr-un împrumut de stat ar duce la o criză politică de proporţii în UE (cu ascensiune şi mai puternică a extremelor), întrucât Germania ar încălca propriile reguli, pe care le vrea respectate de celelalte state euro.
Presa franceză vede şi o parte bună în această dispută, anume că statele încep să se impună în faţa multinaţionalelor. Aşa s-ar explica amenda aplicată de UE celor de la Apple, Google sau Starbucks, aşa se face că SUA au amendat nu numai Deutsche Bank, ci şi BNP Paribas. Numai că această revanşă în faţa multinaţionalelor capătă forma şi manifestările clare ale războiului economic, pentru a nu spune că e chiar un război economic pe faţă între aliaţii din NATO. Or, dacă astfel se prezintă lucrurile în Europa în timp ce este negociat Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, cum va arăta şi ce efecte va avea asupra vieţii cetăţenilor europeni competiţia UE-SUA odată ce acest acord va intra în vigoare?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.