Nu e nicio ruşine să înveţi din reuşitele altora. Totul e să vrei să înveţi, să poţi învăţa. Asta presupune să ai o minte deschisă. Să nu crezi că ştii deja totul. Nu s-a născut încă omul care să le ştie pe toate. Anghel Iordănescu e departe de aşa ceva. De când a fost făcut general, pe bază de fotbal (unde naiba s-a mai întâmplat o chestie de asta?!), a intrat milităria în el. Ordine şi disciplină la sânge, ca la cazarmă, secretomanie şi teroare, intransigenţă împinsă până la absurd. Nimeni nu avea voie să aibă şi altă opinie. Un astfel de antrenor, depăşit din toate punctele de vedere, trebuie demis de urgenţă. Demiteri masive, substanţiale şi structurale trebuie operate şi la nivelul conducerii FRF. Nu se mai poate aşa, cu toţi neisprăviţii susţinuţi politic şi de interese de gaşcă. Gata, s-a terminat!
Să vină oamenii care se pricep, care iubesc cu adevărat fotbalul, care sunt dispuşi să înveţe, care au minte în cap, care ştiu tot ce mişcă în fotbalul românesc şi în cel străin, cum ar fi fotbalul croat. Să căutăm un antrenor de felul lui Ante Cacici, care a îndrăznit să arunce în confruntarea cu Spania câţiva tineri, cum ar fi Marco Rog şi Tin Jedvaj, ambii de 20 de ani, sau Marko Pjaca (21 de ani), care au jucat exemplar, suplinind absenţa forţată a unor vedete precum Modrici, Mandzukici sau Brozovici. Da, vor spune cârcotaşii, dar Ante Cacici a avut de unde să aleagă. Fotbalul croat aproape dă pe dinfară de atâtea şi atâtea talente. Da, aşa e, fotbalul croat geme, e prea plin de talente. Cum au fost descoperite, când, unde, cine i-a şcolit? Cum sunt alcătuite structurile şi departamentele federaţiei de specialitate din Croaţia? Ce fel de oameni sunt cei care cresc aceste talente? Cum sunt ei răsplătiţi? Cum sunt cheltuiţi banii? Cum sunt pedepsiţi cei care nu pot justifica sumele cheltuite? Cum sunt excluse din structuri nonvalorile, trepăduşii, borfaşii, pentru că, sigur că da, nu există pădure fără uscături. La noi, pădurea e plină de uscături, abia mai dai de-o tufă verde, că de copaci verzi nici vorbă nu poate fi. Pe lângă pricăjitele alea de tufe, a mai răsărit, din întâmplare, câte un copăcel. Să-i spunem Andrei Ivan, sau Toşca, sau Răzvan Marin, sau alte şi alte nume de la Viitorul, sau Pandurii, sau Astra, sau CFR Cluj, sau ASA TG. Mureş. Ce le trebuie tinerilor care ar putea îmbrăca tricoul naţionalei? Răspunsul nu e nici uşor, nici greu. Mai-marii fotbalului românesc – viitorii, nu actualii! – îl pot afla şi-l pot pune în practică trăgând cu ochiul la felul în care se lucrează în federaţia din Croaţia. A trage cu ochiul înseamnă a vrea să vrei să înveţi. Să înţelegi lecţia deschisă prin care croaţii au îngenuncheat Spania.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.