După dispariția Uniunii Sovietice, mulți ruși și-au transferat loialitatea de la comunism către ortodoxism, fără a înțelege esența creștinismului.
„Sunt mulți enoriași care vin la biserică după căderea sistemului sovietic. Cu două decenii în urmă, acești oameni erau în Partidul Comunist sau în Komsomol. Ei nu au renunțat încă la atitudinea lor autoritară. Sunt foarte confuzi“, spune lidera unui club ortodox din Moscova, citată de Politico.eu, care încheie astfel un articol dedicat „războiului sfânt al lui Putin“.
Legile „războiului sfânt“
O manifestare a acestui „război sfânt“ este o lege promulgată de liderul de la Kremlin în 2013, lege care prevede pedeapsa cu un an de închisoare pentru „insulte“ aduse credinței în afara lăcașurilor religioase; în cazul în care asemenea acte au loc în interiorul bisericilor, pedeapsa ajunge până la trei ani de închisoare. A fost modalitatea prin care Vladimir Putin a încercat să găsească o soluție pentru nerepetarea cazului „Pussy Riot“, dosar în care procurorii au trebuit să scormonească și să răstălmăcească legile în vigoare să le poată condamna pe membrele grupului pentru actele obscene la care s-au dedat în biserică.
De aici nu a fost decât un pas până la descinderi brutale ale poliției în locuințele celor care au protestat la adresa desființării unui parc din Moscova pentru construirea unei biserici, una dintre cele 200 prevăzute într-un plan ambițios al Bisericii și al primăriei moscovite. Astfel s-a ajuns și la inițiativa unei deputate din Partidul Rusia Unită de a cere interzicerea unui film despre povestea de dragoste dintre țarul Nicolae al II-lea și o balerină. Motivul – ultimul țar al Rusiei a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000.
O Biserică plină de agenți
Președintele Putin a stabilit o legătură puternică cu Biserica Ortodoxă Rusă și nu i-a fost greu. Fostul patriarh Alexei al II-lea a fost agent KGB, iar actualul patriarh, Kiril, a lucrat și el pentru KGB, sub numele de cod „Mihailov“. De altfel, și contracandidații săi din 2009 au fost agenți KGB. Pe aceste baze, Kremlinul a recurs la Biserică pentru a dezvolta un nou tip de ideologie națională. Această ofensivă pravoslavnică a regimului Putin depășește însă granițele Rusiei și devine un vârf de lance în lupta pentru influență în țările majoritar ortodoxe.
Oligarhii dreptcredincioși
O țintă a Moscovei sunt țările din Balcani, iar mâna dreaptă pe acest front este oligarhul Kosntantin Malofeev. Bancher, șeful Marshall Capital, unul dintre cele mai mari grupuri de investiții din Rusia, patron al televiziunii Țarigrad TV și al celei mai mari fundații de caritate din Rusia, „Sfântul Vasile cel Mare“, Malofeev a fost considerat „un George Soros al Rusiei“. Mult mai importante sunt însă legăturile sale cu rebelii proruși din Ucraina și cu veteranul Igor Strelkov (Igor Girkin), ofițer al serviciului militar de informații (GRU), unul dintre organizatorii grupărilor separatiste din Donbas. Malofeev a contribuit la finanțarea rebelilor proruși, motiv pentru care a fost pe lista celor supuși sancțiunilor impuse de SUA și UE, scrie Financial Times.
Balcanii și A Treia Romă
Oligarhul a încercat să cumpere o televiziune, mai multe ziare și o agenție de presă înainte de alegerile anticipate din 2016, iar acum, cu alegerile prezidențiale bătând la ușă, eforturile se întețesc din nou. Naționaliștii sârbi din Partidul Radical al lui Vojislav Seselj nu sunt străini de asta.
În ciuda sancțiunilor, în 2015 Malofeev a fost la un pas de a cumpăra televiziunea bulgară TV 7 și cel mai mare operator de telefonie din Bulgaria, folosindu-se de o companie intermediară franco-belgiană. Vânzătorul era Țvetan Vasiliev, considerat atunci al doilea cel mai influent om din Bulgaria, un afacerist care a falimentat una dintre cele mai mari bănci din țară și se află de trei ani la Belgrad, unde autoritățile îl protejează de extrădarea în Bulgaria. Această afacere a lui Malofeev în Bulgaria a eșuat în urma unor anchete jurnalistice. În cele din urmă însă, televiziunea a ajuns în mâna afaceristului grec Yannis Karageorgis, un prieten al oligarhului rus. Cât de eficiente sunt aceste acțiuni ale Moscovei în Balcani? Un sondaj realizat de Gallup International arată că în Bulgaria și Grecia NATO este percepută ca o garanție pentru securitate de doar circa 25% din cetățeni, în timp ce restul văd alianța ca pe o amenințare sau sunt ambivalenți. Cât despre Serbia, NATO este văzut aici ca o amenințare de 64% din populație.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.