Ajuns la a 38-a ediţie, Salonul de Anticariat şi Artă Contemporană de la Bordeaux, desfăşurat între 28 ianuarie şi 5 februarie, are acum o reputaţie internaţională, atrăgând amatori şi colecţionari din Europa, dar şi din America, Rusia sau Asia.

În septembrie 1974, René Goulignac împreună cu 7 anticari au creat societatea S.O.M.A. (Societate pentru organizarea pieţelor de artă) cu scopul de a organiza "Primul Salon al Anticarilor din sud-vestul Franţei". În octombrie 2000, S.O.M.A. a fost vândută Congresului pentru Expoziţii din Bordeaux, care a încredinţat organizarea Salonului anticarilor Jacques Dubourg şi Françoise Tallec, care au introdus şi arta contemporană.

Atuul lui sunt eclectismul, numărul mare şi calitatea pieselor expuse, de la mobilier francez din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, care se bucură acum de un interes sporit.

Sylvie eliberată de Aminte, atribuită Atelierului lui Francois Boucher

Au participat anul acesta peste 100 de anticari şi galerişti din Franţa şi din restul Europei. Mai multe mii de opere aparţinând tuturor stilurilor şi curentelor, de la artele primitive la cele asiatice, de la ceramică la covoare şi tapiserie, de la jaduri, piese din celadon la piese de mobiler dogon, măşti şi fetişuri sau covoare de Ispahan, piese de faianţă, tablouri cu semnături de primă mână, art deco, stilul 1940, bijuterii de marcă...

Salonul are o seamă de experţi care atestă autenticitatea pieselor propuse.

Cuvântul de ordine al acestei ediţii a fost "Sensul culorii". O temă incluzând experienţe multiple: fove, impresioniste, op art. Atavism, reflex cultural, relaţia omului cu culoare este impregnată de experienţe, ea reprezentând un limbaj seducător şi evocator, creator de armonie, de dezordine sau de încântare. În Evul Mediu, culorile aveau în Europa o simbolistică ezoterică, fondată pe credinţe diverse, păgâne şi creştine. Albastrul şi nuanţele sale exprimau puterea divină şi spirituală, erau culoarea Madonei şi a regilor. Char dacă nu mai înseamnă acelaşi lucru, ea a strălucit în creaţia multor artişti. În 1892, pictorul bordelez Odilon Redon a pictat "La cellule d'or", un profil feminin albastru, de exemplu. În 1955, Yves Klein scria: "Pentru mine, culorile sunt fiinţe vii, indivizi foarte evoluaţi".

Artele primitive cuceresc mulţi colecţionari

Au avut loc şi trei evenimente speciale. Galeria şi Editura "L'Horinzon Chimerique" (Orizontul himeric), fondate de Jacques Sargos, au sărbătorit 25 de ani de existenţă. Istoria ei este şi aceea a artei bordeleze. Au fost prezentate opere ale ceramistului Art Deco Rene Buthaud, cărţi semnate de poetul Jean de La Ville de Mirmont şi de romanciera Jean Balde, al cărui nume real este Jeanne Marie Bernard Alleman. Galeria de Artă a propus piese de la Renaştere la arta figurativă din secolul al XIX-lea. Au atras atenţia "Sylvie délivrée par Aminte", un pastel din atelierul lui François Boucher, datat 1755-1762.

Jean-Claude Dauguet, pictor şi desenator al zonei, avea drept subiect predilect caii. De la dispariţia lui prematură s-au împlinit 10 ani, prilejuind un omagiu adus de Asociaţia Dauguet, care a oferit membrilor şi susţinătorilor ei un calendar cu imagini din tematica dragă artistului.

Galeria Cortade favorizează în arta contemporană

Colecţionarii au găsit la Salon galerişti renumiţi. A fost prezentă "Galerie Gérard Orts", unul dintre primele zece anticariate din Franţa, Gérard Orts este anticar din 1974. Stabilit la Pau, expune anual la Bordeaux, dar şi la "International Fine Art and Antique Dealers Show" de la New York sau la "Palm Beach Classic".

Alegerile lui sunt ghidate de 30 de ani de pasiune şi exigenţă, fiecare mobilă, obiect de artă sau tablou reflectând epoca de aur a artelor decorative franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea până la începutul secolului al XIX-lea. Anul acesta, piesa de rezistenţă a fost o comodă din lemn lăcuit şi aurit din epoca Regence.

Spaţiu dedicat picturii de secol XIX-XX

În afara de el au participat şi alţi câţiva dintre cei mai buni anticari din Franţa: "Jean-François Hermanovits", "Robert Mongin", "Gilles Linossier", "Galerie du Palais Gallien", specializată în pictură de secol XIX şi XX (1860-1960), sticlă suflată contemporană, artă primitivă africană.

Printre numele mai puţin cunoscute, din acest an, s-a numărat Andréric Berthonneau, care a deschis cu numai trei luni în urmă "NoMuseuM contemporary Art Galery", favorizând arta numerică, performance-ul şi fotografia contemporană.

Destul de aproape de el, standul anticarului Jean-Louis Combalbert alătura piese vechi de lemn, vitralii şi o imensă vacă albastru cu alb, care trona până în acest an în aeroportul Merignac. Cumpărată de Combalbert, a fost propusă la preţul de 10.000 de euro. "Eu n-aş pune asta în salon, dar...", a comentat anticarul.

Plăcerea de a descoperi

Imagine din Salon

Colecţionarii spun adesea că obiectele au un suflet şi această credinţă îi împinge uneori la extravaganţe. Ca în cazul unei truse de toaletă, vândută cu 38.700 de franci, pentru că îi aparţinuse Elisabetei de Austria, celebra Sissi. De altfel, un negustor de artă afirma nu fără un grăunte de ironie: "Vând o genealogie, o istorie şi dau un tablou". Colecţionarilor le place să-şi încoroneze descoperirile cu o biografie. În acest caz, oricât de modeste ar fi piesele, ele încântă sufletul. "Istoria obiectelor, adică povestea vicisitudinilor şi inventarul de semnificaţii care le-a fost desemnat succesiv sunt bogate în mize, interese şi implicaţii ideologice", remarca scriitorul Dominique Poulot. Iar căutarea romantică a colecţionarului constă tocmai în descoperirea obiectului a cărui istorie îi va "vorbi". Acestui spirit romanesc i s-a datorat, de exemplu, recent, achiziţionarea combinezonului de scafandru al lui Cousteau cu 19.000 de euro.

Galerie bordeleză specializată în arta contemporană

Desigur, un Salon de talia celui de la Bordeaux dispune şi de experţi.

Principala misiune a expertului, înainte de sosirea publicului, este să examineze piesele fiecărui stand şi să propună organizatorilor să le retragă din vânzare pe cele care nu corespund nivelului salonului. El oferă de asemenea informaţii despre autenticitatea operelor: epocă, stil, restaurare... Nu intervine însă în niciun fel în tranzacţie, mai ales în ceea ce priveşte preţul. Şi tot el oferă, celor care cumpără, certificate de autenticitate.