ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Comentatori » Invitati » Cultura liberală şi revoluţia digitală

Cultura liberală şi revoluţia digitală

08 Sep 2008 Mihail Neamtu | 2 comentarii | 1515 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Alegerile din toamnă se apropie vertiginos, iar dreapta românească are restanţe faţă de propriul electorat.
 
Dacă discuţia despre educaţie s-a limitat la promisiuni cu măriri procentuale, fără să atingă problematica privatizării producţiei de cunoaştere, şi în privinţa politicilor culturale proiecţiile rămân confuze. Regulile etatiste menţin astăzi un sistem de bugetare hiperbirocratizat, o veche anchiloză administrativă şi, mai ales, logica noncompetiţiei. Definiţia actului cultural este neclară şi validarea proiectelor individuale depinde de hotărârea unor comitete şi comisii. Dreapta nu poate propune mai mulţi bani pentru cultură. În acelaşi timp, buzunarele cu arginţi ale viitorilor mecena ar trebui să nu fie taxabile, aşa încât investiţia privată în artele plastice, în literatură sau film să devină foarte atrăgătoare.

Două sunt principiile care ar trebui să ghideze funcţionarea culturii într-un regim liberal. Mai întâi, subsidiaritatea - cea care poate oferi şanse reale de emancipare comunităţilor locale. Sentimentul arădean al fiinţei rămâne, în fond, atât de diferit de înţelegerea lumii împărtăşită de oricare focşănean (deşi ambele zone au avut, la 1859 şi 1918, vocaţii unioniste...). Subsidiaritatea ne lasă să vedem acest relief axiologic, reclamând faimoasa descentralizare, pe care însă funcţionarii oricărui minister o detestă din grija pentru propriul scaun.

Al doilea principiu cere retragerea graduală a statului din jocul pieţei. Subvenţiile publice din industria de muzică, cinema sau carte avantajează întotdeauna un grup în defavoarea altuia. Din această situaţie nu se poate ieşi decât printr-o reducere a cheltuielilor bugetare după modelul american. Este întotdeauna mai bine ca banii să rămână la cetăţeni decât în puşculiţa unui stat corupt şi risipitor. Rămâne poate o singură categorie legitimă de investiţii ministeriale: obiectele de patrimoniu naţional şi memoria istorică. Să nu aşteptăm totuşi un desant Google la Bucureşti pentru a citi pe Internet Biblia lui Cantacuzino, ,,Mineiele de la Râmnic’’, cărţile principelui Dimitrie Cantemir, povestirile facsimilate ale lui Petre Ispirescu, documentele lui Eudoxiu Hurmuzachi, epistolarul lui Moses Gaster sau chiar recent editatele manuscrise eminesciene.
 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

2 comentarii

 
1
Heraclius 08-Sep-2008 23:02
excelent articol
pt cine are urechi de auzit, fie ca e in Focsani sau Ohio
2
vania 11-Sep-2008 09:59
ma scuzati
cine e dreapta in politica romaneasca?
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
Citeste si:
 
 
 
 
 
 
INVITATI

„Dreapta“ lui Negoiţă

Liviu Negoiţă este primarul sectorului 3 din Bucureşti şi, mai nou, premier desemnat al guvernului României. Care nu are nici o denumire sau calitate. Nici demis - cum este cel al lui Emil Boc, nici inexistent - cum este cel al lui Klaus Johannis, nici fantomă - cum sunt denumite guvernele preconizate de partidele de opoziţie din Regatul Unit. Liviu Negoiţă declară senin la Bucureşti că este de „dreapta“. Un politician de acest nivel, când declară public ceva, înseamnă că are şi proprietatea termenilor.

Garda, invidia şi dezgustul

Adulatorii lui Băsescu se cred impecabili, aşa cum se simte şi grobianul lor maestru. Drept urmare, se complac în halucinaţia că numai invidia şi resentimentul inspiră criticile ce li se aduc.

Cele trei axe

Indiferent de numărul candidaţilor şi de curentele pe care ei le reprezintă, campaniile electorale sfârşesc întotdeauna prin a fi o confruntare între doi actori principali între care se formează o axă a dezbaterii.
 
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de