Cum a devenit Europa de Est bazarul de arme al jihadiştilor din Orientul Mijlociu

În noaptea de 28 noiembrie 2015, un avion cargo din Belarus, Ruby Star Ilyushin II-76, decola de pe aeroportul Nikola Telsa din Belgrad cu direcţia Jeddah din Arabia Saudită. Acesta a fost unul dintre cele 68 de zboruri din ultimele 13 luni care au transportat mii de tone de arme din Europa Centrală şi de Est către statele din Orientul Mijlociu şi Turcia, care mai departe le îndreptau către Siria şi Yemen, conform Asociaţiei de Investigaţii Media din Balcani (BIRN) şi Consorţiului Internaţional ”Proiectul pentru Relatări despre Crima Organizată şi Corupţie” (OCCRP). Zborurile sunt o mică parte din cele 1,2 miliarde de euro cât reprezintă totalul tranzacţiilor cu arme dintre opt state din Europa Centrală şi de Est, inclusiv România, şi statele din Golf şi Turcia din 2012 încoace, de la “primăvara arabă”. Au murit 400.000 de oameni şi alte câteva milioane au luat calea pribegiei în state precum Turcia, Liban sau Iordania. Însă livrările de arme continuă fără oprelişte.

Este o activitate ilegală, conform unor experţi în domeniul drepturilor omului. „Dovezile indică faptul că există o deviere sistematică a armelor către grupurile armate acuzate de comiterea de încălcări grave ale drepturilor omului. În acest caz, transferurile sunt ilegale în temeiul Tratatului privind comerţul cu arme şi al altor drepturi internaţionale. Aceste transferuri ar trebui să înceteze imediat”, a declarat Patrick Wilcken, un cercetător de la Amnesty International, după ce a analizat probele colectate de către reporter, conform OCCRP.

Miza se ridică la sute de milioane de euro iar fabricile de arme sunt puternic stimulate de către autorităţi. Licenţele de export de arme, care ar trebui să garanteze destinaţia finală a mărfurilor, au fost acordate în ciuda dovezilor ample că armele sunt redirecţionate către sirieni şi către alte grupuri armate acuzate de abuzuri şi atrocităţi.

Fostul ambasador SUA din Siria, între 2011 şi 2014, Robert Stephen Ford, a declarat pentru BIRN şi OCCRP că tot acest comerţ este coordonat de către CIA, Turcia şi statele din Golf prin intermediul centrelor din Iordania şi Turcia, numite Military Operation Centre (MOC), deşi în practică livrările de arme ocolesc de multe ori această cale.

BIRN şi OCCRP au examinat datele de export de arme, rapoartele ONU, înregistrările de zbor şi contractele de armament în timpul unei investigaţii ce a durat un an şi care a dezvăluit modul în care mii de puşti de asalt, mortiere, lansatoare de rachete, arme anti-tanc şi mitraliere grele originare din Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Muntenegru, România, Serbia şi Slovacia au luat calea unor regiuni tulburi.
Potrivit BIRN şi OCCRP, cele mai mari exporturi de arme provin din Croaţia, 302 milioane de euro, apoi din Republica Cehă, 240 milioane de euro, şi Serbia, 194 milioane de euro. România apare cu exporturi de 81 milioane de euro. Pe listă mai sunt Slovacia, cu 192 milioane de euro, Bulgaria, 122 milioane de euro, Bosnia şi Herţegovina, 72 milioane de euro, şi Muntenegru, 3 milioane de euro. Toate aceste exporturi, care cumulează o valoare de 1,2 miliarde de euro, merg către patru state: Arabia Saudită, 829 milioane de euro, Iordania, 155 milioane de euro, Emiratele Unite, 135 milioane de euro, şi Turcia, 87 milioane de euro.

Datele privind licenţele de export de arme pentru patru din cele opt ţări nu au fost disponibile pentru 2015 şi pentru şapte din opt ţări pentru anul 2016. Cele patru ţări beneficiare, Arabia Saudită, Iordania, Turcia şi EAU, sunt principalii furnizori de arme către Siria şi Yemen. Mai mult, acestea patru nu au cumpărat nicio armă de la statele din Europa Centrală şi de Est înainte de 2012.

Armele şi muniţiile din Europa au fost identificate şi prin analiza a peste 50 de clipuri video şi a nenumărate fotografii postate pe social media de către armata siriană liberă şi de către luptătorii din diversele grupuri islamiste, Ansar al-Sham, Jabhat al-Nusra sau Statul islamic, facţiuni care luptă cu preşedintele sirian Bashar al-Assad şi cu forţele sunnite din Yemen. Prin analiza marcajelor de pe unele dintre arme s-a constatat că avem de a face cu cantităţi semnificative ce au ieşit de pe liniile de producţie în 2015.

Din cele 1,2 miliarde de euro aprobate pentru export, aproximativ 500 milioane de euro sunt cunoscute ca fiind livrate efectiv, conform informaţiilor ONU şi ale rapoartelor naţionale de raport de arme.

BIRN şi OCCRP susţin că au identificat cel puţin 68 de zboruri într-un an, ceea ce dezvăluie un flux constant de arme dinspre aeroporturile din Europa Centrală şi de Est către bazele miliatare şi aeroporturile din Orientul Mijlociu. Aeronava cea mai frecvent utilizată este Ilyushin II-76. Aceasta poate transporta până la 50 de tone de marfă sau mai exact 16.000 de puşti AK-47 Kalaşnikov sau trei milioane de gloanţe. Altele, inclusiv Boeing 747, sunt capabile să ducă cel puţin de două ori această cantitate.

Dar armele şi muniţiile nu vin doar pe calea aerului. Reporterii au identificat cel puţin trei transporturi efectuate de către armata SUA din porturile de la Marea Neagră. „Poate că Bulgaria, Slovacia şi Croaţia nu se simt ruşinate deloc, dar cred că ar trebui”, a declarat suedezul Bodil Valero, membru al Parlamentului European, care a servit şi ca raportor pentru ultimul raport al UE privind armele. Conform acestuia, ţările unde ajung respectivele arme, adică cele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nod, nu fac evaluări ale riscurilor şi, prin urmare, încalcă legislaţia UE şi cea naţională.

OCCRP şi BIRN au discutat cu reprezentanţii guvernului din Croaţia, Republica Cehă, Muntenegru, Serbia şi Slovacia şi de la toţi aceştia au primit un răspuns similar, cum că îşi îndeplinesc obligaţiile internaţionale. Unii spun că Arabia Saudită nu se află pe lista neagră a statelor interzise la comerţul cu arme şi că ţările lor nu sunt responsabile că marfa este deviată către alte locuri.

Conducta armelor din Europa Centrală şi Estică a fost deschisă în iarna anului 2012, atunci când zeci de avioane de marfă, încărcate cu armament, au zburat în Arabia Saudită de la Zagreb, Croaţia. La scurt timp după aceea, au apărut imagini video cu aceste arme pe câmpurile de luptă din Siria.

Conform unui raport al New York Times, din februarie 2013, un înalt oficial croat a oferit stocuri de arme vechi pentru Siria în timpul unei vizite la Washington, în vara anului 2012. Mai târziu, Zagrebul a fost pus în contact cu saudiţii, iar americanii, prin CIA, au ajutat cu logistica prin crearea unui pod aerian care a demarat chiar în acel an. Guvernul croat a negat în mod constant rolul său în transportul de arme către Siria, dar fostul ambasador al SUA în Siria, Ford, a confirmat pentru BIRN şi OCCRP modul cum a fost pusă la cale afacerea.
Acesta a fost doar începutul unui flux fără precedent de arme din cele opt state către Orientul Mijlociu. Dealeri de arme au intermediate chiar vânzarea de muniţii din Ucraina şi Belarus şi au încercat să asigure sisteme anti-tanc sovietice. Mai mult, au fost achiziţionate şi arme din Marea Britanie, transformând Europa într-un mare bazar.

Înainte de primăvara arabă, comerţul cu arme între Europa de Est şi Arabia Saudită, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi Turcia a fost neglijabil sau chiar inexistent, conform analizei datelor de export. Dar acest lucru s-a schimbat în 2012. Din acel an şi până în 2016, cele opt ţări din Europa de Est au aprobat exporturi de arme şi muniţii de cel puţin 829 milioane de euro către Arabia Saudită, potrivit rapoartelor naţionale şi ale UE privind exporturile de arme. Pentru Iordania s-au aprobat licenţe de export de 155 milioane de euro, iar pentru EAU 135 milioane de euro în timp ce pentru Turcia acestea au fost de 87 milioane de euro. În total, 1,2 miliarde de euro. Qatar, un alt furnizor cheie de echipamente pentru opoziţia siriană, nu apare în licenţele de export din Europa Centrală şi de Est.

Jeremy Binnie, expert pentru Orientul Mijlociu al publicaţiei Jane Defense Weekly, a declarat că cea mai mare parte a exporturilor de arme din Europa de Est este destinată Siriei şi într-o măsură mai mică Yemenului şi Libiei. „Cu câteva excepţii, militarii din Arabia Saudită, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi Turcia folosesc arme de infanterie şi muniţii occidentale, mai degrabă decât cele de inspiraţie sovietică. În consecinţă, probabil că transporturile mari de astfel de materiale sunt trimise de către aceste ţări aliaţilor lor din Siria, Yemen şi Libia”, a spus Binnie.

BIRN şi OCCRP au obţinut documente confidenţiale din Serbia, de la Ministerul Apărării şi de la o serie de reuniuni inter-ministeriale ce au avut loc în 2013. Documentele arată că Ministerul şi-a exprimat îngrijorarea că livrările către Arabia Saudită ar fi deviate spre Siria, subliniind faptul că saudiţii nu folosesc mărfurile din Europa Centrală şi de Est şi că au o istorie de a furniza arme opoziţiei siriene. Ministerul a refuzat atunci licenţa de export pentru Arabia Saudită, numai că un an mai târziu a aprobat transporturi noi de arme invocând interesul naţional.

Forţele de securitate saudite utilizează cantităţi limitate de echipamente din Europa Centrală şi de Est. Acestea includ camioane militare ceheşti şi nişte puşti de asalt fabricate în România. Chiar şi aşa, exporturile de arme destinate exclusiv saudiţilor se dovedesc a fi controversate având în vedere implicarea lor în conflictul din Yemen.

Olanda a devenit prima ţară din UE care a stopat exporturile de arme către Arabia Saudită, după ce războiul civil din Yemen a provocat moartea multor civili, iar Parlamentul European a solicitat un embargo asupra armelor la nivelul întregii UE.

Statisticile de zbor ale UE furnizează dovezi suplimentare privind amploarea operaţiunilor. Ele dezvăluie că avioanele care au decolat din Bulgaria şi Slovacia au livrat în vara lui 2014 2.268 de tone de marfă – adică o cantitate egală cu 44 de zboruri făcute cu avionul cel mai frecvent utilizat – Ilyushin II-76.

În cele două centre BOM din Turcia şi Iordania, personalul de securitate intruit şi oficiali militari din Golf , Turcia şi SUA coordonează distribuirea de arme către grupurile de opoziţie siriene, conform unor informaţii dezvăluite de Atlanta Carter Center, un think tank care monitorizează conflictul din Siria.

Potrivit unor documente obţinute de BIRN şi OCCRP, compania moldovenească AeroTransCargo a efectuat şase zboruri, în vara anului 2015, care au dus cel puţin 250 de tone de muniţie de la Aeroportul Internaţional Esenboga din Ankara, capitala Turciei, către bazele miliatare din Arabia Saudită.

Pieter Wezeman, de la Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, o organizaţie care urmăreşte exporturile de arme, a declarat că suspectează zborurile că fac parte din operaţiune logistică pentru a furniza muniţie pentru rebelii sirieni.

Un comandant al Armatei Siriene Libere din Alep, care a cerut să rămână anonim pentru a-şi păstra siguranţa, a declarat pentru BIRN şi OCCRP că armele din Europa Centrală şi de Est au fost distribuite de la sediul central aflat Siria. „Nu ne pasă de ţara de origine, noi doar ştim că armele vin din Europa de Est”, a spus el.
SUA nu acceptă furnizarea de către saudiţi şi turci a armelor către grupurile islamiste. Din acest motiv au apărut tensiuni mari în cele două centre operaţionale din Turcia şi Iordania, MOC. Saudiţii au vândut puşti de asalt din Serbia către aliaţii lor din Yemen.

Fostul ambasador Ford a declarat că, deşi el nu a fost implicat personal în negocierile cu Serbia, Bulgaria şi România pentru furnizarea de arme către Siria, este posibil ca CIA să fi jucat un rol. „Pentru operaţiuni de acest tip ar fi dificil să-mi imaginez că nu a existat o anumită coordonare între serviciile de informaţii, dar este posibil să fi fost strict limitate la canalele de informaţii”, a declarat acesta.

SUA nu s-au rezumat doar la asigurarea logisticii. Prin Department of Defense’s Special Operations Command (SOCOM), au cumpărat şi livrat mari cantităţi de produse militare din Europa de Est pentru opoziţia siriană, ca parte a unui program de echipare militară în valoare de 500 milioane dolari. Începând cu decembrie 2015, SOCOM a comandat trei nave de marfă pentru a transporta 4.700 de tone de arme şi muniţii din porturile Constanţa, România, şi Burgas, Bulgaria, în Orientul Mijlociu, probabil, ca parte a ofertei ascunse către Siria. Transporturile au inclus mitraliere grele, lansatoare de rachete şi arme anti-tanc, precum şi gloanţe, mortiere, grenade, rachete şi explozibili, potrivit documentelor de achiziţii din SUA. Recent au apărut pe Twitter şi pe Facebook mai multe imagini cu un depozit unde era expusă muniţia intermediată de SUA. SOCOM nu a confirmat, dar nici nu a negat că respectivele transporturi. Înregistrările de achiziţii din SUA arată că SOCOM a cumpărat în 2014-2016 arme din Bulgaria de cel puţin 27 milioane de dolari şi din Serbia de 12 milioane de dolari.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.