Campanie nu se face doar prin marşuri, mitinguri, conferinţe, apariţii TV. Dacă vrei voturi, te duci – în general ca „simplu cetăţean” – în locuri publice cu o afluenţă mare de persoane. Ca să demonstrezi că „eşti de-al lor”. Dan Diaconescu nu a reuşit să demonstreze.
O ambianţă propice pentru o acţiune de campanie
Herăstrău. Sâmbătă seara. La berăria mamut din zonă, în program, recital Ştefan Bănică Jr şi The Rock’n’Roll Band. Lume, puhoi. Cca 1.000 sunt din generaţia „House” şi „Hip-Hop”. Bănică le place însă. Alţii, 6-700 sunt din generaţia „şcolită” după-amiaza, la „Metronomul” lui Cornel Chiriac şi seara la „Top Twenty”-ul fraţilor Petrescu. Adică la „Europa Liberă”, pentru cine nu a prins vremurile respective. În sfârşit, restul până la 2.000, adică vreo 200-250 sunt veterani ai perioadei „beat”, cea care a urmat epocii de aur a rock’n’roll-ului. Nu mai punem la socoteală personalul, hostesele etc. Una peste alta o ambianţă propice pentru un prezidenţiabil aflat în campanie. Care vrea să arate că se distrează cot la cot cu „poporul”, nu în locaţii luxoase ascunse privirilor indiscrete. (Aici a venit duminica trecută, dar pe ziuă şi Traian Băsescu cu „Nuţi” după mitingul în care l-a „deconspirat” pe Ponta ca fiind „agentul 000”).
„Ce începe prost se termină şi mai prost”
Pe la nouă’jumate avem şi un prezidenţiabil. Pe nimeni altul decât Dan Diaconescu. Are o masă rezervată exact în buricul incintei. De unde poate fi văzut de toată lumea. Şi are la dispoziţie o oră şi jumătate ca să fie văzut, pentru că Bănică începe la „unşpe”. „DDD” este însoţit ce 5 membri ai staff-ului său. Lipseşte nelipsita componentă blondă a echipei, adică „amazoanele” Diana Voiculescu şi Allice Man. Până la masă sunt vreo sută şi ceva de metri pe care prezidenţiabilul îi face cu paşi rari şi cu o mină destinsă. Nu are „echipamentul” de campanie. Este îmbrăcat ca şi „noi”, cei veniţi la o halbă şi o porţie de muzică bună. Aşteaptă să audă, din stânga, din dreapta, din faţă, din spate, de oriunde, clasicul „uite-l pe domnu’Dan”. Eventual şi ceva strângeri de mână şi rugăminţi de genul „nu ne lăsaţi pe mâna ăstora” sau încurajări de felul „sunteţi salvarea noastră a românilor”, „sunteţi cel mai bun”. Dezastru însă. Niciun „domu’Dan”, nicio strângere de mână. Mai rău. La mesele pe lângă care trece nimeni nu tresare, niciun gât „şurubel”. Cei din generaţia „House” de fapt nici nu ştiu cine este Dan Diaconescu. Ori sunt din categoria celor neinteresaţi de politică, ori nu se uită la România TV. Iar cei din alte generaţii preferă chiar să întoarcă capul în altă parte, să înceapă o conversaţie forţată cu comesenii. Le este teamă ca nu cumva „prezidenţiabilul” să se oprească şi să-i întrebe ceva. Nu vor să-şi strice seara. „DDD” şi suita ajung la masa lor. Doar două trei priviri îndreptate spre el de la două din mesele vecine, un „bună seara”, un zâmbet de complezenţă, un „ce mai faceţi?” şi atît. Puţin, foarte puţin pentru o acţiune de campanie. Pe la zece şi’un sfert mai face o încercare. Un drum până la ieşire (tot cu paşi rari) şi înapoi. Poate, poate, iese ceva. Un „selfie”, un „vă place Bănică?”, orice. Nimic. „Ignore” total. Se întoarce la masă. Începe recitalul. Acum chiar că nu mai e nimic de făcut. În incintă s-au stins luminile. Doar scena este luminată. Se dansează în faţa scenei se dansează sau se bate ritmul şi la mese. Nici Obama dacă ar veni nu ar fi băgat în seamă. La miezul nopţii se termină recitalul. Urmează bis-ul de rigoare. Ca să nu mai suporte umilinţa ignorării, „DDD” şi suita părăsesc în grabă masa şi se îndreaptă spre ieşire. E mai bine la adăpostul întunericului. Dar „chinul” nu s-a terminat. În apropierea ieşirii, două mirese şi câţiva nuntaşi (nu se ştie cum au ajuns aici), dansează în draci filmaţi de doi cameramani. În jurul nuntaşilor vreo 25-30 de curioşi. Oricine trece pe lângă mirese, nu are cum să nu fie remarcat. Sunt nişte scări, spaţiul este relativ strâmt şi locul este luminat de cameramani. Oricine, dar nu şi Dan Diaconescu. Trece pe lângă mirese, pe lângă nuntaşi şi curioşi şi nimeni nu îl bagă în seamă. Ba o cucoană între două vârste, care la prima vedere pare că-i o OTV-istă convinsă, îl apostrofează cu voce tare: „uită-te omule pe unde calci”. Da, el „salvatorul neamului” a ajuns „omule”. Sâmbătă seara, Dan Diaconescu a făcut cunoştinţă cu una dintre „legile” lui Murphy: ce începe prost se termină şi mai prost.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.