În ianuarie 2016, Iranul elibera patru prizonieri americani, printre care un corespondent al The Washingtonm Post şi un fost puşcaş marin. Tot atunci a fost eliberat şi un al cincilea prizonier, un student american. Soţiei irainene a jurnalistului american i s-a permis să plece din ţară împreună cu soţul ei. “Pentru rude şi prieteni, eliberarea a stârnit emoţii puternice. «A fost răspunsul la rugăciunile noastre», spunea soţia unuia dintre ei, adăugând că le mulţumeşte milioanelor de oameni care au fost alături de familiile prizonierilor”, scria atunci The Wall Street Journal.
Era un moment delicat, căci la Viena se negocia implementarea acordului nuclear cu Iranul, încheiat cu şase luni înainte. Mai exact, acordul pentru implementare a fost semnat odată cu eliberarea prizonierilor.
Acum, The Wall Street Journal sugerează că nu rugăciunile, ci mai degrabă milioanele de contribuabili americani au dus la eliberarea prizonierilor şi au făcut asta cu bani cash. Mai exact “paleţi de lemn plini cu euro, franci elveţieni şi alte valute care au fost transportaţi pe calea aerului în Iran cu un avion cargo fără însemne”, scrie The Wall Street Journal citând oficiali americani. A fost vorba de echivalentul a 400 de milioane de dolari americani, o primă tranşă dintr-o sumă totală de 1,7 miliarde de dolari.
Varianta oferită de oficialii SUA jurnaliştilor este că aceşti bani reprezentau despăgubirile pe care SUA au fost de acord să le plătească Iranului pentru un contract de armament neonorat de americani în 1979, din cauza Revoluţiei Islamice. Plata aceasta a soluţionat un litigiu pe care Iranul l-a adus în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga şi a coincis cu acordul asupra implementării acordului nuclear cu Iranul. “Cu acordul nuclear încheiat şi prizonierii eliberaţi a sosit timpul şi pentru rezolvarea acestei dispute”, a spus atunci preşedintele Barack Obama, fără a menţiona despre plata tranşei de 400 de milioane de dolari.
Acum, oficialii neagă orice legătură între eliberarea prizonierilor şi banii plătiţi. Au spus că e vorba de o coincidenţă.
La Wasghinton, senatorul republican Tom Cotton îl acuză pe preşedintele Obama că “le-a plătit 1,7 miliarde de dolari ayatollahilor pentru răscumpararea prizonierilor”. “Asta vine în contradicţie cu o politică clară a SUA de a nu pune preţ pe capul americanilor şi a făcut ca Iranul să continue să ia ostatici” americani. După această plată, Gărzile Revoluţionare din Iran au mai arestat doi cetăţeni americani, precum şi iranieni cu cetăţenie franceză, canadiană şi britanică.
Cel mai ironic pare faptul că iranienii nu au vrut să primească dolari americani. Sancţiunile care erau încă în vigoare le interziceau companiilor iraniene să facă tranzacţii în dolari. The Wall Street Journal scrie că John Kerry, secretarul de Stat, şi cei de la Departamentul Trezoreriei au trebuit să apeleze la autorităţile din Elveţia şi Olanda pentru a face rost de altă valută, trimiţând în aceste ţări 400 de milioane de dolari pentru a-i schimba şi apoi pentru a transporta banii în paleţi spre Teheran.
Presa iraniană a citat oficiali din Ministerul Apărării care au spus că aceşti bani au fost o răscumparare. Diplomaţia iraniană a refuzat însă să comenteze acest lucru pentru presa americană.
La Washington, administraţia Obama a refuzat să vorbească despre cum a plătit cei 1,7 miliarde de dolari din banii contribuabililor, în ciuda unor interpelări din partea congresmenilor. Tot ce a spus Casa Albă a fost că plata nu a fost făcută în dolari. Congresmanii sunt îngrijoraţi că aceşti bani pot ajunge la aliaţii regionali ai Iranului (Siria, Hezbollah), printre care sunt şi organizaţii desemnate drept teroriste în SUA.
“Plata făcută de preşedintele Obama către Iran în ianuarie, despre care ştim că va finanţa expansiunea militară iraniană, este un exemplu revoltător despre cum acţionează ramura executivă… Subvenţionarea armatei iraniene este poate cel mai rău mod în care pot fi folosiţi banii contribuabililor de către un preşedinte american”, spune senatorul republican James Lankford.
În cazul în care SUA neagă că ar fi vorba de o răscumparare, atunci aceşti bani nu puteau decât „unge” angrenajul diplomatic pentru a se încheia acordul. Pe de altă parte, se poate ca renunţarea la tradiţia de a nu pune preţ pe capul cetăţenilor americani să indice că aceştia din urma erau colaboratori importanţi ai serviciilor americane de informaţii. Cert este că Washingtonul a plătit Iranului o sumă considerabilă chiar înaintea semnării unui important acord şi că SUA sunt gata mai mereu să ofere sume importante când au nevoie ca lucrurile să se mişte mai repede.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.