Cum reacționează în general părintele atunci când copilul manifestă un comportament nedorit? Ce se poate face pentru corectarea comportamentelor nedorite? Un prim pas în corectarea unui comportament este identificarea cauzelor. Cu siguranță nu a apărut pentru că avem un copil iremediabil rău, ambițios sau răzbunător.
Un copil poate viza, atunci când aplică un comportament deranjant pentru noi:
– Atragerea atenției, care este un lucru normal și care ar trebui să ne ridice întrebarea „Oare simte că nu primește suficientă atenție?“. Poate copilul a observat că i se acordă atenție doar când face ceva negativ, iar în rest este ignorat, prin urmare, atunci când dorește să fie băgat în seamă, recurge la comportamente despre care știe că vor primi un răspuns. A cere atenție este, de altfel, un mod în care cere afecțiune și iubire.
Atenția poate îmbrăca, pentru copil, orice formă. Cearta, în cazul comportamentelor nedorite, este o modalitate în care părinții îi acordă atenție. În loc de asta, putem recurge la a-i acorda atenție atunci când îl surprindem făcând un lucru care ne mulțumește. Nu trebuie să fie neapărat un lucru măreț, este suficient să-l surprindem punând o jucărie la locul ei, pentru a-i valida acest gest, desigur, fără exagerări (ex: „îți mulțumesc că mă ajuți să țin casa în ordine“). În acest fel, îl vom orienta către a face lucruri pozitive pentru a primi atenție. În paralel, dacă ignorăm comportamentele negative, acestea se vor stinge, iar raportul se va inversa.
– Lupta pentru putere apare în general atunci când părintele încearcă să înfrângă prin forță și autoritate voința copilului. Copilul țipă, mama amenință, copilul lovește, mama lovește și ea… și lupta poate continua la nesfârșit. Să nu subestimăm puterea copilului de a învinge. Este important să clădim o relație de parteneriat și cooperare cu copilul (nu de prietenie).
Dacă îi recunoaștem nevoile, drepturile și dorințele, el se va simți valorizat și nu va mai considera că are pentru ce să se lupte. Îl putem ghida către ceea ce ne dorim cu blândețe și înțelegere. Dacă dimineața, când îl trezim pentru a merge la grădiniță, copilul refuză vehement, decât să ne lăsăm atrași într-un război cu plânsete și febră, este mai indicat, de exemplu, să ignorăm răspunsul și să îl ghidăm în altă direcție, oferindu-i câteva alternative: „Te îmbraci cu hanoracul sau cu geaca?“, „Când termini programul de la grădiniță, vrei să mergem în parc sau la film?“, „Îți pregătesc sandviș sau napolitane?“ etc.
Nu uităm să validăm comportamentele pozitive atunci când apar: „Super, te-ai îmbrăcat în timp-record!“; să provocăm competiții: „Hai să vedem cine termină primul cu spălatul pe dinți!“; să stimulăm competențe: „Sunt curios/curioasă dacă poți să-ți pregătești singur cerealele/să hrănești câinele“. Este întotdeauna de evitat condiționarea de tip șantaj: „Dacă mergi la grădiniță, îți cumpăr o păpușă/ciocolată/te las în parc…“, deoarece copilul va înțelege că vă face o favoare, din care are de câștigat, și va refuza în fiecare zi să meargă la grădiniță pentru a primi recompensa.
– Răzbunarea apare în general la copii foarte descurajați, care recurg la comportamente agresive. Este de evitat să subestimăm capacitatea copilului de a se simți rănit sau dezamăgit de anumite acțiuni ale părinților. Când comportamentul de răzbunare apare, este un indicator al faptului că ceva din comportamentul părinților l-a descurajat sau l-a lezat. Copilul va recurge la acele comportamente despre care știe în mod cert că îi deranjează pe părinți. El observă din propria interacțiune, din interacțiunile părinților cu alte persoane sau din discuțiile auzite ce anume consideră părinții ca fiind supărător și aplică acele comportamente pentru a se răzbuna. Este important în acest caz să se stabilească ce anume a generat comportamentul, pentru ce dorește să se răzbune. O discuție deschisă, în care părintele este dispus să-și accepte limitele și greșelile, poate fi foarte benefică pentru a reclădi bazele relației cu copilul.
Un lucru important de știut este că, în realitate, nu există copii răi, ci doar copii descurajați. Dacă vom învăța să privim comportamentele negative ale copiilor ca pe o formă de a ne comunica ceva, vom găsi întotdeauna cea mai bună metodă pentru a-i corecta. Cu înțelegere și iubire, niciun obstacol nu este de netrecut.
Gabriela Dumitriu este psiholog clinician/psihoterapeut integrativ la Centrul de Evaluare, Expertiză, Intervenție Psihologică Expert Psy; Website: www.expertpsy.ro, E-mail: gabrielacdumitriu@yahoo.com
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.