Circa 122 de răniți (majoritatea polițiști) și un mort. Acesta este bilanțul violențelor de la Kiev de pe 31 august. Protestele din fața Radei Supreme au fost provocate de aprobarea modificării constituției pentru descentralizarea țării, în beneficiul rebelilor pro-ruși. Amendamentele au fost aprobate cu 265 de voturi din totalul de 320 din Radă. Votul a fost văzut ca o capitulare în fața Kremlinului. Președintele Petro Poroșenko a mai liniștit spiritele prin decizia de a nu semna legea dacă rebelii nu încetează focul și dacă nu închid granița cu Rusia.
În relatările despre votul din Radă, violențele din stradă au ocultat esența deciziei parlamentului. Protestele și luptele dintre protestatari și poliție erau previzibile și nu au depășit deloc ca gravitate confruntările armate dinpre poliție și milițiile de extremă dreapta din vestul țării, venirea minerilor la Kiev sau încercarea oligarhilor de a-și folosi milițiile pentru a se opune unor decizii luate de guvern. Până la urmă, miza regimului de la Kiev pare să fie menținerea autorității și stabilității în capitală și vestul tarii, o Ucraină pro-occidentală redusă ca suprafață, economie, populație.
Ce stabilește mai exact legea descentralizării adoptată de Rada Supremă este menționat într-o notă de subsol. Înseamnă că separatiștii nu vor putea fi acuzați și pedepsiți, că au dreptul să participe la procesul de numire a magistraților in Lugansk si Donetk, că vor putea să organizeze miliții pentru menținerea ordinii și că, pe deasupra, Kievul va fi responsabil de finanțarea acestor regiuni.
Noua constituție trebuie ratificată pâna la finalul anului 2015. Astfel s-a angajat regimul de la Kiev.
În schimbul acestei modificări constituționale, rebelii pro-ruși trebuie să-și retragă trupele de pe linia frontului din Donbas și să închidă granița cu Rusia. Nu au îndeplinit niciuna dintre aceste condiții.
Totul a început în septembrie 2014, la jumătate de an după anexarea Crimeii. Așa cum a dezvăluit recent presa americană, oficialii de la Washington au ”sfătuit” regimul de la Kiev să nu recurgă la o ripostă armată la agresiunea rusă în Crimeea în primăvara acelui an, având în vedere comportamentul imprevizibil al Moscovei, dar și că regimul de la Kiev era unul interimar.
Regimul Poroșenko nu a mai deschis discuția despre o intervenție militară, în Crimeea, căci a început să se confrunte cu problemele din Donbas. În septembrie 2015, Poroșenko, susținut de Germania, Franța și SUA, a cedat pentru prima oară în fața Moscovei. A acceptat să negocieze cu rebelii pro-ruși la Minsk, recunoscând implicit legitimitatea acestora, iar rezultatul s-a numit Acordul Minsk I. Tot Kievul a fost primul care s-a conformat prevederilor acordului – la jumătatea acelei luni Rada Supremă de la Kiev a adoptat o lege a autoguvernării în teritoriile controlate de separatiști, care oficializa practic regimurile separatiste. Legea respectivă oferea drept de autoguvernara în teritoriile ocupate vreme de 3 ani și cerea organizarea unor alegeri în decembrie 2014, cu respectarea legislației ucrainene. Kievul a dat, dar nu a primit nimic în schimb – confruntările au continuat, alegerile nu au respectat deloc legislația ucraineană, iar confruntarea armată s-a intensificat
S-a ajuns astfel la Acordul Minsk II, în februatie 2015. Din nou Kievul a cedat. Acordul obliga la o reforma constituțională care să prevada descentralizarea țării și acordarea unui ”statut special” regiunilor din est, pe lângă autoguvernarea temporară deja câștigată. Președintele Poroșenko s-a angajat să modifice constituția însă a refuzat să acorde acel stautut special, condiționându-l de respectarea Acordului de către rebeli.
Astfel s-a ajuns ca la jumătatea lunii iulie 2015, parlamentul ucrainean să adoptate un proiect de lege care acorda mai multa autonomie regiunilor separatiste din est – proiectul descentralizării administrative. A fost pasul către a doua modificare a constituției Ucrainei, după 1996. Președintele Poroșenko a supus legea la vot la presiunea liderilor occidentali pentru ca Ucraina să se conformeze Acordului de la Minsk.
Presiunea pusă asupra Kievului are mai multe fațete. Votul din iulie a avut loc în timp ce la Kiev se afla asistentul secretarului de Stat al SUA pentru probleme europene, Victoria Nuland, cea care a susținut puternic legea cu pricina. Ulterior ea a declarat că a fost ”o zi mare pentru Ucraina”. Prin adoptarea legii descentralizării, ”Ucraina a făcut o treabă extraordinară. Nu mai sunt acum scuze dacă cealaltă parte încalcă Acordul de la Minsk”. Pe de alta parte, asupra Ucrainei s-au exercitat și presiuni de natura financiară. Economia falită avea, are și va avea nevoie de sprijinul consistent al FMI. Întâmplător sau nu, voturile privind statutul regiunilor din est, alături de cele pentru reforma pieței energiei și a finanțelor publice, a avut loc în preajma acordării unor noi tranșe din împrumutul FMI (în iulie) și a semnării unui acord cu creditorii externi (Franklin Templeton, BTG Pactual, TCW și T Rowe Price printre ei) pentru reducerea cu 20% a datoriei de 18 miliarde de dolari (în august).
Legea adoptată trebuia să obțină și un verdict favorabil din partea justiției. Acest proces a avut loc peste vară. Ultima lectură a legii și votul final au avut loc pe 31 august.
A urmat votul de luni, încă o concesie din partea Ucrainei prezentată cetățenilor de guvernanții de la Kiev drept un pas către încheierea conflictului, stabilizare și apoi refacerea de facto a unității țării. Miza este Donbas-ul, căci despre Crimeea nu mai vorbesc nici oficialii de la Kiev, iar cuvântul numai apare nici în declarațiile oficiale ale Occidentului. Însă despre ce miză mai poate fi vorba, atât timp cât Rusia este tot mai prezentă în Donetk și Lugansk, de la plăcuțe de înmatriculare și lanturi de magazine și cafenele și până la moneda națională, afaceristi, oligarhi, armată și legislație. Între timp, Ucraina aproape că a disparut din aceste regiuni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.