Cum s-a adaptat limba română la epocă şi la interese

O “lucrare” esenţială a regimului comunist, cu efecte profunde, a fost compromiterea de noţiuni fundamentale prin siluirea lor propagandistică sau discreditarea lor premeditată. Exemplele sunt puzderie, şi abordarea lor aplicată ar trebui să facă obiectul unui studiu pe cît de amplu, pe atît de revelator. Să amintim aici doar câteva: “alegerile” din atunci, cu un singur partid şi un singur candidat, “patriotismul”, care era apanajul exclusiv al politicii comuniste, sau “grija faţă de om” dusă pe “noi culmi de progres şi civilizaţie”, ceea ce, în anii 1980, a însemnat frică, frig şi foame într-un regim de “alimentaţie ştiinţifică” cu pâinea (şi multe altele) pe cartelă ca pe timp de război. Irealitatea oficială a non-sensului multilateral dezvoltat semăna cu delirul unei fiinţe grav bolnave.

Dar a venit şi momentul când “cel mai iubit fiu al poporului” s-a dovedit cel mai detestat şi a fost lichidat fără menajamente de o societate în vrie, cu repere relativizate sau chiar total pervertite. Aşa au intrat românii în deriva năucă de după 1990. Şi degradarea a continuat, toxina şi-a făcut efectul mai departe. Asistăm stupefiaţi, de ani de zile, la un peisaj în care derizoriul domneşte suprem şi realitatea se întrece în perversităţi semantice cu consecinţe sociale din cele mai grave.

Acum o sută şi ceva de ani, în al său “Dicţionar de idei primite de-a gata”, Gustave Flaubert făcea un inventar amar-ironic al poncifelor şi poticnelilor unei societăţi bulversate de transformările secolului 19 (“Progres: mereu înţeles greşit, şi prea grăbit”). Probabil că şi lui Flaubert i se părea alarmant modul în care evoluau lucrurile. Noi, ce să mai zicem? Când ne luăm cu mâinile de cap, când facem haz de necaz. Mai sperăm, mai disperăm: bipolari fără voie şi fără tratament.

În “Dicţionarul” lui Flaubert, noţiunile sunt listate alfabetic, cum se cuvine. Fără a merge cu rigoarea atât de departe, şi mult mai sumar, fac şi eu un exerciţiu asemănător. Tot “de-a gata” am luat noţiunile, direct din derizoriul care ne înconjoară. Câteva exemple:

Prezumţia de nevinovăţie: începutul unei cariere strălucite de “autor de lucrări ştiinţifice”.

Lucrare ştiinţifică: mânărie a unor deţinuţi, foşti şi, posibil, viitori mari mahări.

Doctorat: mânărie a unor mahări, posibil viitori deţinuţi.

Condamnare cu executare: stimulent intelectual cu efecte nebănuite.

Parlament: consecinţa unui contact neprotejat dintre alegători şi urne; se tratează greu; Huooo!!! (cules din stradă).

Politică: aranjamente în interesul membrilor partidelor; praf în ochi pentru toţi ceilalţi. De unde şi expresia: pe praful ăsta…

Partid: gaşcă de neisprăviţi; expirat. Vrem altele!

Imunitate: impunitate se potriveşte mai bine.

Plagiat: semn de apreciere nemărturisită pentru autorul textului copiat.

Apud: autor de texte plagiate.

Preşedinte: din 1990 şi până acum, o dezamăgire după alta. De acum, om vedea… Se lucrează. Motto: O mie de vorbe un ban nu fac (zicală populară românească, nu săsească).

Tranziţia: eufemism pentru derivă; lasă impresia că am avea, totuşi, o destinaţie.

Blat: manevră politică ultra-sofisticată, de care se prinde repede toată lumea, dar ne facem că plouă.

Intelectuali: măcar să vobească corect româneşte, ceea ce i-ar plasa deja deasupra politicienilor.

Deontologie: ceva de făcut mişto.

Talk show: exerciţiu de tupeu şi demagogie; ar trebui să aibă în introducere avertismentul “Viewer discretion advised”.

Televiziune de ştiri: dacă baba avea roţi, era tramvai (folclor urban). Chiar aşa de proşti ne cred? Da!

Jurnalist: bine, bine, dar al cui?

Presa: sat fără câini, dar cu mulţi maidanezi.

Moderator la o TV de ştiri: compensare de complexe; exhibiţie narcisistă.

Invitat la o TV de ştiri: seamănă mult cu moderatorul.

TVR: poftim?

Breaking news: absolut orice, inclusiv nimic.

DNA: funcţionează. Înfiinţată din greşeală de premierul Adrian Năstase în 2002 (ca PNA).

Interceptări: se ştie încă din antichitate că, “dacă tăceau, filozofi rămâneau”.

Stenograme: dovada că numai filozofi nu erau.

Sondaj: cine plăteşte câştigă.

Societatea civilă: depinde…

Strada: fenomen civic gregar, invocat de politicieni când le convine; generator ocazional de tehnocraţie.

Acoperiţii (din presă, justiţie, parlament etc.): sămânţă de vorbă. Nu iese foc fără fum (sau aşa ceva).

Serviciile (ştiţi voi care): umbra lungă a Securităţii…

Binom: dacă e “al nostru”, e de bine.

Primar: nu l-au prins încă.

Milionar: vezi mai sus.

Beciul domnesc: până la urmă, acolo ajung.

Flagrant: “Lăcomia asta le ia minţile, maică” (auzită la piaţă).

Cătuşe: accesoriu unisex la modă.

Arest preventiv: introspecţie asistată; vezi “Beciul domnesc”.

Afacere: cel puţin unul dintre parteneri va fi martor denunţător.

Patriotism: populism. Cândva, politică de partid. Şi mai cândva…

Elena Udrea: trăsături comune sub formă de nume propriu.

Bancă în România: schemă simplă de făcut bani mulţi pe seama fraierilor.

Darea în plată: schemă simplă pentru salvarea multor fraieri.

Credit: fii atent ce-ţi doreşti, s-ar putea să-l capeţi.

Francul elveţian: ce vă spuneam?

Adevărul: deocamdată, un ziar.

Democraţie: deocamdată, o neînţelegere.

Alegeri: “Eu cu cine votez?” (din clasici).

Dilema: veche.

România: altfel.

Corupţia: la fel.

Dosarul Revoluţiei: “Lasă-i să moară proşti” (replică celebră).

Luptător cu rol determinant: Al. Arşinel. Da’ asta nu-i de râs.

Colectiv: sub comunism, ţăranii lucrau “la colectiv”. Nu era prea bine, dar măcar nu mureau arşi.

Romi: cândva au dat numele muşchiului ţigănesc şi ţiganiadei.

Corectitudine politică: convenţie de ipocrizie colectivă. Ţine până se rupe.

Sănătate: un sistem bolnav.

Tehnocrat: lasă un job de 10.000 de euro pe lună ca să fie ministru în România?! Suspect de tot!

Bani: fără număr, pe la nunţi. Altfel, n-avem; vezi “Bancă”.

Integrarea europeană: preţuri ca în Germania, lefuri de cinci ori mai mici. Merge şi aşa.

Căpşunar: european de nevoie; român mai harnic.

Multinaţionale: ne exploatează şi ne fură; dar se pare că ne place şi mai vrem.

Înainte era mai bine: n-ar trebui să se spună, de fapt, înapoi era mai bine?

Formatori de opinie: cine crede că nu se poate şi mai rău se înşală!

Caşcaval: cândva se zărea la telejurnal (apud Al. Andrieş), dar nu era penal. Azi se ţine în conturi off-shore să se usuce după spălat.

Coloană oficială: ego inflamat cu antemergător; altfel, cf. Cod Rutier.

Autostrăzi: mult mai scumpe şi mai puţine ca la alţii. Oricum, “nu avem nevoie” (T. Băsescu pe când era ministrul Transporturilor).

Sistem: ceva ce nu poate fi învins.

Valoare: noţiune frecvent întâlnită în manele.

Gipan: cât mai mare şi negru; denotă un neam-prost integral.

Refugiaţi: terorişti pe drumuri.

Arest la domiciliu: soluţia perfectă pentru boschetari.

Monarhie: Domnul îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă; nici nu mai ştii cine i-a făcut mai mult rău: comuniştii, sau cei de după.

Muzeul comunismului: încă nu s-a uitat suficient.

Opinia publică: a plecat în căutarea presei pierdute, şi s-a rătăcit.

Loser: atenţie, se scrie cu un singur “o”. Perdanţii scriu “looser”.

Schengen: un sat din Luxemburg; prea mic ca să poată intra toţi în el.

Republica Moldova: stat eşuat pe ţărmul României. Dacă ar fi fost din fier, s-ar fi putut tăia şi da la topit.

Iarna: ia mereu prin surprindere, pentru că nu e ca vara.

Tur, tururi: da, este un eufemism pentru c.., dar nu despre asta vorbim noi acum.

Ca şi”: caşicofonie epidemică confuză (sic). O dovadă în plus că obiceiurile proaste se capătă repede şi se leapădă greu.

Lista poate continua, desigur. “Foaie verde de dudău, o să fie şi mai bine” (folclor nou din anii ’80).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Liviu Tofan 3 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.