Cum să pierzi alegerile de pe locul I

Candidatul USL Florin Tătaru a câştigat alegerile din Colegiul uninominal 2 Maramureş, în timp ce candidatul PDL Adrian Rădulescu a câştigat alegerile din Colegiul uninominal 6 Neamţ. Acestea sunt rezultatele alegerilor parţiale de pe 21 august. Deşi nu au fost numărate toate voturile, pe baza rezultatelor parţiale se pot stabili cu certitudine câştigătorii, fără să mai fie posibile alte răsturnări de situaţie. La Maramureş, Florin Tătaru (USL) a obţinut 9.433 voturi (42,67%), iar Mariana Pop (PDL) a luat 7.845 voturi (35,48%). La Neamţ situaţia se prezintă astfel: Adrian Rădulescu (PDL) a luat 17.186 de voturi (54,95%), iar Liviu Harbuz (PSD) a luat 14.089 voturi (45,05%). Prezenţa la vot la alegerile parlamentare parţiale a fost, duminică, la ora 21.00, de 55,88% în Colegiul uninominal 6 Neamţ şi de 28,46 % în Colegiul uninominal 2 Maramureş.

Rezultatul alegerilor indică mai curând o înfrângere a USL decât o victorie parţială, aşa cum ar fi tentat un analist să declare. Motivele pentru care am considerat că Uniunea a eşuat în aceste alegeri parţiale, deşi a reuşit totuşi să câştige unul din cele două mandate, sunt următoarele:

1. Ambele mandate scoase la bătaie reprezentau mandate PSD (colegiul lui Victor Surdu – PSD şi cel al lui Cătălin Cherecheş – ex-PSD, apoi PNL). Prin câştigarea unui singur mandat, USL a obţinut mai puţin decât optimul dezirabil, adică menţinerea status quo-ului. Acum, USL are în Parlament cu un deputat mai puţin decât avea înainte de alegerile parţiale.
2. Rezultatul votului indică că PDL a luat mai multe voturi decât USL, diferenţa de voturi fiind de 1.500 de voturi în favoarea PDL. În ambele colegii, PDL a luat 25.031, iar USL, 23.522 voturi. Mai mult, în Neamţ, USL a pierdut alegerile în patru comune în care sunt primari PSD şi PNL.
3. În ciuda faptului că liderii USL Victor Ponta şi Crin Antonescu anunţă un scor politic general al USL în jurul a 60%, alegerile de pe 21 august au arătat că USL ia mult mai puţine voturi, indiferent dacă procentul de participare este mare (cum a fost la Neamţ) sau mic (cum a fost la Maramureş).
4. Campania electorală a dovedit că liderii USL, atât cât au fost ei prezenţi, nu mai reprezintă locomotive electorale pentru candidaţii partidului. Ipoteza noastră este următoarea: dacă Victor Ponta, Crin Antonescu, Adrian Năstase, Ion Iliescu, aflaţi în campanie în aceste alegeri parţiale, nu au reuşit să asigure victoria a doi candidaţi, atunci ce se poate aştepta în campanie, când timpul şi resursele liderilor USL vor fi întinse peste 41 de judeţe şi peste 400 şi ceva de colegii uninominale, de Cameră şi Senat. La toate acestea se adaugă absenţa suspectă a secretarului general al PSD, Liviu Dragnea. Aşteptarea legitimă a membrilor PSD era ca secretarul general al PSD să fie în prima linie, alături de militanţii şi activiştii PSD, pentru a vedea în persoană care este tactica PDL şi pentru a pregăti răspunsul tactic al partidului pentru rundele viitoare de alegeri.

Analiza

Cel mai lovit a fost PSD, partid care a ieşit de-a dreptul dezechilibrat din aceste alegeri parţiale. Pe de o parte pentru că ambele colegii scoase la bătaie i-au aparţinut în 2008, deşi, după trecerea lui Cătălin Cherechel la PNL, colegiul de la Baia Mare putea fi deja declarat pierdut. PSD este cel mai greu lovit pentru că pierde tracţiune în zonele sale tradiţionale, în rândul electoratului său, şi este din ce în ce mai aparent faptul că PNL este motorul principal al USL, nu invers. Alegerile de duminică nu fac altceva decât să consfinţească faptul că paritatea de 50-50 a fost binemeritată pentru PNL. Această aserţiune este uşor de argumentat. PNL este cel care a câştigat, de fapt, alegerile de duminică, trăgând în sus candidatul USL din Baia Mare, în timp ce PSD nu a reuşit să aducă niciun aport real. Mai mult, când a avut posibilitatea să se lupte singur, cum a fost cazul în Neamţ, PSD a eşuat lamentabil.

Cifrele şi realitatea de pe teren susţin analiza. Baia Mare a fost fief PNL, având un primar liberal de la începutul anilor 1990. Cătălin Cherecheş a câştigat, iniţial în numele PSD, colegiul de deputat peste Baia Mare prin redistribuire, deşi e drept că a avut cel mai mare număr de voturi, adică peste 11.000 de voturi, adică puţin mai puţin de cele 50%+1 necesare adjudecării mandatului în mod direct. Când Cherecheş şi-a anunţat demisia din PSD şi intrarea în PNL, colegiul său şi voturile sale s-au transferat PNL, care deja avea o organizaţie puternică în zonă. Alegerile pentru Primăria Baia Mare au consfinţit statutul de fief PNL, Chrecheş candidând în numele PNL şi obţinând 51,66%. Rezultatele candidatului USL, candiat pe care Cherecheş l-a respins iniţial, dar pe care a acceptat să-l susţină cu numai câteva zile înainte de vot pot fi atribuite pe de o parte liberalilor din zonă, iar pe de altă parte în mod direct lui Cătălin Cherecheş. Având în vedere istoria sa electorală, putem spune cu siguranţă că ceea ce a făcut diferenţa în Baia Mare a fost susţinerea primarului liberal. Deci, mandatul de deputat al USL din Maramureş se datorează în mai mare măsură PNL decât PSD. De asemenea, trebuie subliniată în mod deosebit susţinerea pe care UDMR a oferit-o candiatului USL, maghiarii din Baia Mare defectând în acest fel în faţa obligaţiilor politice pe care le-ar avea în faţa PDL. În Baia Mare, comunitatea maghiară are circa 13%, adică un procent mai mult decât suficient pentru a face diferenţa între cei doi candidaţi, în condiţiile în care candidatul USL şi cel al PDL au fost despărţiţi de circa 1.600 de voturi, adică circa 7%.

În acelaşi timp, trebuie semnalat şi factorul surpriză, care în alegerile din Maramureş a fost constituit de Mircea Dolha, candidatul Partidului Ecologist Român, care, cu un procent de 20%, a reuşit să schimbe serios matematica electorală. Dolha, la origini PSD-ist, a fost nevoit să-şi caute alt partid în urma conflictelor pe care le-a avut, pe rând, cu conducerea PSD şi apoi cu Cătălin Cherecheş. Dolha a reuşit să muşte destul de mult din procentele USL, ceea ce este un semnal de alarmă pentru stabilitatea şi atractivitatea de care se bucură Uniunea în general. Ce s-ar întâmpla dacă, de exemplu, în majoritatea colegiilor în care lupta dintre USL şi PDL este echilibrată ar interveni „factorul Dolha”, adică un candidat al unui partid mai curând mic, cu o platformă specifică, orientată în funcţie de nevoile locale ale cetăţenilor? Aşteptarea logică este în majoritatea acestor colegii matematica electorală va fi afectată, iar USL va fi cel mai mai lovit.

Cu totul şi cu totul altfel stau lucrurile la Neamţ. Candidatul USL este un vechi PSD-ist, fost demnitar în guvernul Boc I, Liviu Harbuz fiind secretar de stat la Ministerul Agriculturii, condus atunci de Ilie Sârbu. Aici PSD avea toate condiţiile să câştige. Colegiul era unul rural, nu unul profund urban precum cel de la Maramureş, candidatul era unul care avea credibilitate pe mesajul agricol, fiind secretar de stat în Ministerul Agriculturii, iar protipendada PSD a trecut cu mic cu mare prin colegiu. Ce s-a întâmplat în ziua votului a fost un eşec de proporţii pentru PSD, care a pierdut bătălia pe toate planurile: organizatoric, comunicaţional, leadership strategic şi tactic etc.

Deşi publicul larg nu a fost conectat la campania din Neamţ, cum de altfel nu a fost conectat nici la campania din Maramureş, cele mai pregnante mesaje au fost cele ale fraudei electorale, mesaje emise în principal de Victor Ponta, dar şi de alţi lideri ai PSD. Prea puţin, dacă avem în vedere faptul că la Neamţ nu s-au confruntat doar doi candidaţi politici, ci Opoziţia a avut de-a face cu un membru al guvernului Boc, un secretar de stat în agricultură, adică întruchiparea a tot ceea ce Ponta şi Antonescu spun că este rău în România. Greşeala tactică a PSD a fost că nu a folosit alegerile de la Neamţ ca să facă o campanie profundă împotriva guvernului Boc, aşa cum o fac la televizor. Faptul că Adrian Rădulescu candida a oferit oportunitatea ca USL să scoată tunurile mari împotriva Guvernului. PDL-istul era un membru al Guvernului, era relativ cunoscut pe plan naţional, era identificabil cu politicile pe agricultură. Cu alte cuvinte, era vulnerabil să deconteze greşelile întregului Cabinet. Cu toate acestea, USL a decis în mod ciudat să nu atace aceste vulnerabilităţi. În loc să facă discuţia din colegiul de la Neamţ despre agricultură, USL a ales să nu facă nimic şi să lase totul pe seama lui Harbuz. În loc să facă mitinguri la Bucureşti şi la Piatra Neamţ cu producători, fermieri, crescători de animale etc., USL a ales să nu se implice. În loc să-l demonizeze pe Adrian Rădulescu pentru orice rău a făcut Emil Boc în România, USL s-a mulţumit să spună că la Neamţ alegerile vor fi fraudate. Este un non-combat politic cel puţin interesant şi îngrijorător în acelaşi timp.

Greşelile tactice majore ale USL

USL a făcut o serie de greşeli tactice majore. Deşi nu putem spune cu certitudine că din cauza acestor greşeli USL a pierdut alegerile parţiale, ele cu siguranţă au jucat un rol important.

1. Selecţia slabă a candidaţilor

• Candidatul USL din Baia Mare a fost descoperit de către mass-media ca fiind un interlop, şantajându-şi parteneri de afaceri şi recurgând la mijloace de tip mafiot. Liderii USL au trebuit să apere şi să susţină public un candidat cu un trecut personal mai puţin decât curat. Dacă era ales un candidat mai bun, atunci este previzibil că scorul USL ar fi fost mai mare, iar Uniunea ar fi reuşit să obţină, poate, mai multe voturi în total decât PDL.

2. Neadaptarea mijloacelor aflate la dispoziţie

• USL are dispoziţie un întreg arsenal televizat, de la Realitatea lui Sebastian Ghiţă, prieten cu Victor Ponta, până la Antenele lui Dan Voiculescu. Cu toate acestea, publicul larg a aflat prea puţin ceea ce se întâmplă în Neamţ şi Baia Mare. Frauda electorală de care se tot vorbeşte nu a fost clar evidenţiată, candiaţii USL nu au fost clar prezentaţi, la fel cum a lipsit o informare completă a programului lor şi a ofertei USL.

3. Comunicarea politică defectuoasă

• La Maramureş, USL a fost în defensivă, trebuind să disculpe trecutul juridic al candidatului. La Neamţ, USL a ratat ofensiva alegând mai curând un non-comabt.
• Publicul nu a aflat nici ce vrea Tătaru pentru Baia Mare, nici ce vrea Harbuz pentru colegiul din Neamţ. Am aflat doar că PDL face campanie pe culoarea verde şi că are mai multe pungi decât USL.

4. Abordarea politică generală a alegerilor

• Pe tot parcursul acestor alegeri, USL s-a comportat mai curând ca şi cum ar fi vorba despre nişte alegeri de primari de comune decât despre două colegii de deputaţi. Nimic din ce au spus sau făcut Victor Ponta şi Crin Antonescu nu a lăsat impresia că USL ia în serios aceste alegeri parţiale.
• S-a simţit lipsa de implicare, politică, organizaţională şi comunicaţională a secretarilor generali ai celor două partide majore ale USL – Liviu Dragnea şi Radu Stroe. Este de neacceptat ca secretarul general al PSD să lipsească din două campanii majore pentru Camera Deputaţilor.
• Participarea modestă la vot în comunele PSD: şi la Neamţ şi la Baia Mare, liberalii au părut mai motivaţi decât PSD. Primarii comunelor fie nu au fost interesaţi, fie nu au fost supravegheaţi de către organizaţiile judeţene, care, la rândul lor, nu au fost supravegheate de către secretarul general al PSD. Toate acestea au permis PDL să ocupe terenul de joc şi să stabileacă cuantumul prezenţei la cifra necesară pentru a obţine victoria.
• USL a fost incapabil să acopere deficitul de forţă din judeţul Neamţ. Cuplului Ioan Munteanu – Culiţă Tărâţă din partea Puterii, Opoziţia a răspuns cu duetul Lucian Antochi – Ioan Chelaru. Primul, şeful PSD Neamţ, este un tânăr al generaţiei Ponta, fără vocaţie naţională, fără forţă reală în partid sau în judeţ. Antochi este prototipul liderului de paie pus de Ponta în vârful unei organizaţii doar pentru a se asigura de voturile delegaţilor în cazul unui Congres, nicidecum un lider de forţă capabil de rezultate electorale. Ioan Chelaru este un lider naţional, dar este lipsit de capacităţile logistice şi tactice pe care adversarii săi de la Putere le-au avut din belşug. La toate acestea s-a adăugat influenţa PDL-istului Gheorghe „Pinalti” Ştefan, care prin articifiul schimbării culorii PDL din portocaliu în verde a reuşit să-i ofere lui Rădulescu un avantaj destul de important. Este de aşteptat ca PDL să continue să foloseacă culoarea verde în alegeri, având în vedere că până acum are deja două succesuri patentate: Teo Trandafir şi Adrian Rădulescu.

Artificiul-scuză al lui Victor Ponta – fraudarea alegerilor sau „nu e vina mea, e vina pisicii”

Un lucru este cert, USL şi mai ales Victor Ponta au vrut să sublinieze faptul că în aceste alegeri PDL a recurs la fraudă electorală. Poate că aşa au şi stat lucrurile, însă pe acest lucru preşedintele PSD a pus prea mult accent.

Mesajul pe care Victor Ponta l-a tot subliniat este că el nu are, de fapt, nicio putere. Argumentaţia liderului PSD poate fi citită în felul următor: „Eu nu am cum să garantez că PSD sau USL vor câştiga alegerile. Tot ce pot să fac eu este campanie la televizor. Dacă asta merge şi câştigăm, este meritul meu că am tras partidul în sus. Dacă nu merge şi pierdem, nu este vina mea sau a partidului, ci PDL a furat în alegeri. Oricum, eu nu pot opri nici furtul PDL, nici nu mă pot asigura că PSD va câştiga acolo unde se bate”.

Victor Ponta a fost mai prezent în mass-media naţională făcând apologia fraudei electoral decât enumerând calităţile candidaţilor USL. Faptul că, încă de la mijlocul săptămânii de dinaintea votului, Victor Ponta a anunţat că USL va pierde în Neamţ pentru că PDL împarte pungi a fost de natură să demobilizeze electoratul PSD, iar pe de altă a fost menit ca o ancoră comunicaţională pentru când PSD chiar va fi pierdut în Neamţ. Acea vreme a venit şi Victor Ponta şi-a continuat rolul: spune în continuare că singura explicaţie pentru înfrângerea PSD este frauda PDL.

În această linie de comunicare, Victor Ponta nu mai este congruent cu sine însuşi şi cu poziţiile sale anterioare. Fie s-a întâmplat din nou ca „maşina lor de furat să funcţioneze mai bine decât a noastră”, fie Victor Ponta chiar a descoperit frauda electorală pe care o nega în cazul alegerilor prezidenţiale din 2009.

Un lucru este cert, Victor Ponta este pe gheaţă subţire. ţăruşele pe care le bate acum pentru 2012 ca scuze nu au priză comunicaţională. Mesajul tânărului preşedinte al PSD încearcă să spună de pe acum că nu este vina lui că în 2012 PSD va pierde alegerile şi, deci, el nu trebuie schimbat din funcţie, nu prinde nici în rândul partidului, nici în rândul electoratului, pentru că este prea străveziu. Dacă voia să-şi asigure spatele, Victor Ponta putea încerca o abordare mai puţin transparentă şi putea lăsa măcar impresia că este interesat în fraudele elctorale. Aşa, el nu arată decât ca un copil care a găsit cea mai bună scuză pentru că a spart bibeloul: nu e vina mea, e vina pisicii. Preşedintele PSD a pregătit de marţea de dinaintea votului mesajul că PSD va pierde duminică din cauza fraudei şi pregăteşte din 2011 mesajul că PSD va pierde în 2012 tot din cauza fraudei. Întrebarea care devine evidentă este: în loc să se plângă, de ce nu face Victor Ponta ceva împotriva fraudei? De ce nu redeschide investigarea mega-fraudei de la alegerile prezidenţiale din 2009? De ce nu îşi cere scuze pentru „maşina lor de furat să funcţioneze mai bine decât a noastră”?

Nu este pentru prima dată când Victor Ponta foloseşte scuza fraudării pentru a masca incompetenţa politică, a sa şi a celor de sub el. Mesajele sale ar fi credibile, iar scuza universală cu „frauda” ar fi funcţionat dacă Ponta ar fi făcut şi cealaltă jumătate a efortului. Adică ar fi admis public că USL mai are încă sincope în a convinge electoratul că alternativa propusă este mai bună decât starea de fapt, dacă ar fi admis că USL este limitată în acţiunea parlamentară şi că este incapabilă să dea jos Guvernul, cu toată susţinerea populară pe care o poate cere şi o poate primi. Toate încercările lui Victor Ponta de a da jos Guvernul au fost eşecuri răsunătoare, culminând cu faimosul citat „jandarmii au glonţ pe ţeavă”, din toamna anului trecut. Problema cea mai mare a lui Victor Ponta este că trece printr-o criză de potenţă electorală. USL are şase luni şi scade în sondaje, iar testele electorale, precum alegerile din Neamţ şi Maramureş, arată că scorul real al Uniunii este sub rezultatele anunţate de la centru. Nu este de contestat nici influenţa PDL-istului Gheorghe Ştefan, aşa cum nu este contestat nici invazia de pungi verzi cu produse alimentare în comunele nemţene. Dar lipsa de mobilizare a USL, mesajele proaste, neinteresul liderilor centrali, mai ales al secretarilor generali ai celor două partide, au contat la fel de mult sau chiar mai mult. A fost un concurs de împrejurări în care USL s-a comportat mai mult ca propriul său duşman. Cel mai îngrijorător lucru este că Victor Ponta şi, alături de el, Crin Antonescu nu au învăţat lecţiile acestei campanii electorale, pe niciunul din palierele descrise mai sus.

Mesajele acestui test electoral sunt următoarele:

1. În pofida unui val potrivnic în opinia publică, maşinăria PDL constituită din bani, mobilizare exemplară şi utilizarea fără scrupule a instituţiilor statului este în continuare redutabilă. PSD se află în riscul de a pierde supremaţia în mediul rural. Anticipăm o migrare a liderilor PSD din mediul rural către urban.
2. Amplificarea îndoielilor cu privire la capacităţile USL de a realiza peste 50%.
3. Amplificarea îndoielillor cu privire la capacităţile de leadership politic, comunicaţional şi organizatoric a conducerilor PSD, PNL şi PC.
4. Rezultatul va mări miza desemnării candidaţilor în cadrul USL, cu potenţial destabilizator pentru Uniune.
5. Frustrarea şi demoralizarea din partea celor ce nu vor fi desemnaţi candidaţi vor face ca aceştia să fie o sursă serioasă de racolare pentru UNPR, în materie de potenţiali candidaţi, iar la nivelul PP – o sursă de potenţiali consilieri locali.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.