Liderul nord-coreean Kim Jong Un a deschis foarte puțin ușa economiei sale izolate și a schițat o idee de reformă, dar foarte mică. Acum, când se pregătește de cel mai mare congres al partidului, primul din 1980 încoace, liderul se confruntă cu o alegere, scrie Bloomberg.
De când a devenit comandant suprem la moartea tatălui său, la sfârșitul anului 2011, Kim și-a impus puterea cu mână de fier, cu epurări de înalți funcționari și alte acțiuni provocatoare, inclusiv două teste nucleare. Dar cum Coreea de Nord a început să își piardă cea mai mare parte dintre binefăcătorii săi din timpul războiului rece iar seceta și foametea au început să își facă de cap prin țară, el a deschis tiptil portița unor întreprinderi private. Dând ordin Partidului Muncitorilor de a organiza un congres complet pentru prima dată sub conducerea sa, Kim Jong Un are posibilitatea de a stabili agenda sa, să promoveze sau să respingă funcționari. Ceea ce se va spune și se va face la Phenian în timpul reuniunii poate indica cât de serioasă este reforma economică și dacă aceasta poate fi învinsă de dorința sa de a păstra controlul. „A pus în aplicare unele reforme care au dat roade iar acum el simte că trebuie să recalibreze principiul ideologiei țării pentru a explica aceste schimbări. Dar o schimbare drastică nu va fi ușoară pentru că nu va dori să fie amenințată a treia dinastie din Coreea de Nord”, a declarat Koh Yu Hwan, un profesor de studii nord-coreene de la Universitatea Dongguk din Seul.
Reuniunea va scoate în evidență cât a crescut izolarea diplomatică a lui Kim și va oferi o privire la statutul său în plan intern. Atunci când bunicul său, Kim Ir-sen, a găzduit ultimul congres, Coreea de Nord a avut o economie care funcționa mai bine, iar evenimentul a atras oficiali de la peste 100 de națiuni. În acest an, nu există delegații străine programate să participe, iar economia este o mică parte din ceea ce reprezintă cea din Coreea de Sud. Congresul reunește sute de delegați din întreaga țară și este de așteptat să dureze câteva zile. În prealabil, clădirile din capitala Phenian au fost pictate, iar guvernul a permis o vizită strict controlată a unor jurnaliști străini. Aceștia au fost duși prin locurile importante din Phenian, inclusive la o fermă colectivă considerată model pentru alte ferme din Coreea de Nord. Fața Palatului Culturii este drapată cu bannere de culoare roșie și pe care apare simbolul partidului muncitorilor – secera și ciocanul. În piața de lângă stadionul Kim Ir-sen, copii mișcă sincronizat mai multe steaguri în bătaia vântului, în timp ce camionete cu difuzoare cutreieră orașul pentru a difuza propaganda despre marele eveniment. Într-un Phenian cuprins de o temperatură scăzută și cu o amenințare de nori de ploaie, toate eforturile converg spre portretizarea lui Kim ca moștenotori al tatălui Kim Jong Il și bunicului Kim Ir-sen. Peste tot se aud cântece dedicate lui iar pe panourile publicitare din oraș se observă îndemnuri ale liderului pentru o muncă și mai asiduă. Jurnaliștii străini au fost duși să-i vadă pe copii care efectuau dansuri, acrobații și cântau ode la Palatul Copiilor Mangyongdae. “Eu sunt cel mai fericit copil din lume, pentru că stau în brațele marelui nostru lider, Kim Jong Un”, cânta o fetiță.
În conformitate cu regula lui Kim, nord-coreeni au continuat utilizeze piețe neautorizate, pentru a evita foametea. Economia neoficială, cunoscută sub numele de „jangmadang”, a împărtășit povara de a hrăni populația de 25 de milioane. Kim a permis câteva investiții private și fermierii au fost lăsați să ia acasă surplusul de producție. După ce a promis să nu lase poporul său să strângă cureaua din nou, Kim împărtășește totuși paranoia liderilor nord-coreeni anteriori potrivit căreia piețele nu pot fi decât căi de scurgere de informații în afară și de a semăna îndoieli cu privire la legitimitatea domniei sale. „La sfârșitul zilei, ceea ce contează cu adevărat este modul cum își menține puterea. Puterea din Coreea de Nord este o proprietate privată, deoarece a fost moștenită și Kim nu vrea să riște să o piardă”, a declarat Lee Ji Sue, un profesor de studii nord-coreene de la Universitatea Myongji din Seul. Kim și-a curățat oficialii, inclusiv pe unchiul său care a căutat legături de afaceri mai strânse cu China. În lipsa unui ajutor extern, cetățenii nord-coreeni suferă de multe lipsuri însă regula dinastică a făcut ca familia Kim să controleze strâns informațiile într-un mod care restricționează schimburile comerciale. Drept rezultat, sute de piețe ilicite au apărut în Coreea de Nord și oameni care se bazează pe ele pentru achiziția de produsele alimentare, conform studiilor academice și guvernamentale bazate pe interviuri cu dezertori. Mărfurile expediate din China includ stick-uri de memorie și CD-uri sud-coreene și occidentale cu telenovele și filme, fiind căutate chiar și de către membri ai elitei.
Vecinii comuniști din China și fost Uniune Sovietică au folosit, de asemenea, congresele partidului pentru a implementa planuri majore. Deng Xiaoping a anunțat un program ambițios de reformă economică în 1978 și Mihail Gorbaciov a detaliat politicile sale de deschidere și de restructurare în 1986. Dar și aceștia s-au temut să nu deschidă mult economiile lor, pentru a nu ceda controlul. China s-a întors împotriva liberalizări cu ocazia primul congres după masacrul din Piața Tiananmen din 1989. Dar după ce creșterea economică a încetinit la mai puțin de 4%, Deng, recent pensionat, a împins congresul din 1992 spre unele reforme ale pieței. Principalul aliat al Coreei de Nord rămâne China, care a fost mult timp un binefacător economic prin energie și alte exporturi. Dar Beijingul s-a arătat exasperat de acțiunile lui Kim, în special în privința testelor sale nucleare, și a cooperării cu Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Coreea de Nord a amenințat că va testa un focos nuclear care poate încăpea într-o rachetă balistică, deoarece a detonat ceea ce a numit-o prima bombă cu hidrogen, în ianuarie. Dezvoltarea nucleară a regimului a început în anii 1990, după care a urmat foametea care a ucis de la sute de mii la milioane de oameni. Kim Jong Il, tatăl lui Kim Jong Un, a prețuit dezvoltarea industriei de armament în dauna îmbunătățirilor economice pentru a ține cât mai bine frâiele puterii. Pe acest fond, dezertările în China s-au înmulțit, iar producția din țară a căzut foarte mult. „De departe, perioada lui Kim Jong Il a fost un adevărat dezastru pentru Coreea de Nord”, a declarat John Delury, un istoric de la Universitatea Yonsei din Seul. După ultimul congres al Partidului Muncitoresc din 1980, de pe vremea bunicului Kim Jong Un, PIB-ul Coreei de Nord a sărit de la 10 miliarde de dolari la 16 miliarde de dolari în 10 ani.
După căderea Uniunii Sovietice, la începutul anilor ’90, are loc colapsul economiei nord-coreene, PIB-ul ajungând la 4 miliarde de dolari, conform statisticilor ONU. Spre 1996, are loc un salt major, spre 10 milioane de dolari și până în 2006, economia crește ușor ajungând la 14 miliarde de dolari în 2007, când a avut loc primul test nuclear. Moștenirea lui Kim Jong Il a fost un PIB de 16 miliarde de dolari, la fel ca în anii de boom după ultimul congres. Fiul său, Kim Jong Un, actualul lider, a săltat și mai mult și se așteaptă ca acest congres al Partidului Muncitoresc să creeze premizele unei creșteri economice și mai mari.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.