România trăiește într-o tranziție interminabilă. Ideea acestor note fugare mi-a venit la mitingul PSD/Ponta de la Arena Națională. M-am întrebat ca prostul – privind la tv – cîți dintre entuziaștii de acolo din acea sîmbătă, pe teren sau la tribună, erau aceiași care aplaudau frenetic la mitingurile și băile de mulțime de acum cîțiva ani ale lui Băsescu.
Există o masă de manevră dornică să încaseze doi poli, să se suie într-un autobuz, să facă și o excursie pe gratis. La fața locului scandează, aplaudă, face ce i se cere. Am uitat repede ideea, dar mi-a revenit în minte săptămîna trecută, la lansarea cărții lui Adrian Năstase, “Cele două Românii”, într-un elegant hotel bucureștean. Erau prezenți veterani nostalgici, protipendada PSD și fani ceva mai tineri, presa, foști miniștri etc. La un moment dat mi s-au încrucișat privirile cu cineva. Spre mirare mea celălalt s-a făcut că nu mă vede și nu mi-a răspuns la salut. Era clar pentru el – dacă mă atacase public șeful lui de partid, eram vrednic de dispreț. În plus, nu avea nici un chef să fie văzut întreținîndu-se cu mine. Pentru pesediști sunt un paria. Într-un mediu extrem de suspicios, bazat gesturi de loialitate, e bine să ocolești indezirabilii.
Povestea are un chichirez. Mă cunosc destul de bine cu respectivul. A trecut prin cîteva partide, mereu atent să fie cu puterea, în niciun caz prin opoziție ca să tragă mîța de coadă. Nu îi plac ponoasele, ci foloasele. Așa se face că prin 2005 a devenit fanatic băsist. S-a plimbat pe la televiziuni în acei ani unde sărea la beregata lui Geoană, iar de cînd s-a rupt ADA, la cea a lui Tăriceanu. Își apăra devotat stăpînul, Traian Băsescu, ocazie cu care mă ataca vehement, eu fiind un critic al lui Băsescu. Avea ca și azi gură mare, era agresiv, cu vorbire colorată și tupeu cît cuprinde. Personajul, ca mulți alții, cade repede la idolatrie, se fanatizează ușor, se dedică tot timpul unui personaj puternic. Visul lui e să fie in serviciul cuiva, să slugărească, să se identifice cu el și să își proclame public credința. E un mercenar.
La un anume interval de timp dispare pentru o vreme și cînd reapare descoperi că și-a schimbat stăpînul și că latră la glezna vechiului său idol. Îl contestă, are un nou drapel și e la fel de vehement. E un trădător sadea prin definiție. Saul a devenit Paul. Nu suportă să îl contrazici cînd e vorba de idolul său de moment. Acum e pontist devotat. Dacă zici ceva de noul lui stăpîn te sfîșie. Are o minte ca o dogmă. La el totul e alb sau negru. Situația lui îl obligă la gesturi patetice, exagerate. Vrea să își arate fidelitatea în fiecare zi, tocmai pentru că în trecut a fost adversar al PSD.
Acum, la doi pași de mine, întoarce privirea pentru că îi era teamă să nu își amintească vreunul din noii lui șefi politici că a fost loial altcuiva. Personajul, ați ghicit, este un cameleon. Stăpînește la perfecție arta de a supraviețui în această Românie în tranziție. Traverseaza mediile sociale profitabile cu virtuozitate și nerușinare.
http://www.stelian-tanase.ro/cum-se-supravietuieste-tranzitie/
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.