Trăim vremuri interesante. Lumea se schimbă şi noi trebuie să ţinem pasul cu ea. De curând, Trump a fost ales preşedinte al SUA. Şi Europa a început schimbarea prin Brexit. Iar dacă birocraţia de la Bruxelles nu va înceta ca împreună cu guvernele aservite să lucreze exclusiv împotriva cetăţeanului simplu european, Uniunea va dispărea definitiv. Și asta, destul de repede. Numiţi naţionalişti, extremişti sau xenofobi de către mincinoşii „corectitudinii politice“, simplii cetăţeni europeni îşi vor lua în curând ţările înapoi, după modelul britanic.
Am fost printre cei care au salutat alegerea lui Klaus. Speram ca, printre altele, neamţul să ne reprezinte mai bine în faţa marilor licurici. Mă număr acum printre milioanele de dezamăgiţi de nefericita prestaţie externă a actualului preşedinte. Deja oamenii săi au făcut un mare deserviciu României, printr-o campanie electorală deşănţată pro Hillary Clinton. Am văzut cum l-au atacat pe Trump, în moduri care ar putea fi caracterizate ca fiind cel puţin ofensatoare. Şi nu am înţeles, pentru că oricum publicul român nu are drept de vot în America. Poate din slugărnicie, poate că le place gustul clanțelor de la ambasadă… Culmea, nici acum nu s-au potolit! Unul îi îndemna zilele trecute pe Marii Electori americani să ignore democraţia şi să întoarcă votul pentru a o pune preşedinte pe madam Clinton. Cât rău pot face României astfel de manifestări extremiste, o să vedem în curând.
Revenind însă la Klaus, acum are o misiune ingrată, pentru care, evident, nu este pregătit deloc. Pe de o parte, va trebui să menţină parteneriatul strategic cu America lui Donald Trump, care nu va mai fi la fel ca până acum, iar pe de altă parte, să nu intre în conflict cu Uniunea Europeană a Angelei Merkel. O să fie interesant, deoarece viziunile celor doi lideri de uniuni sunt total diferite şi pot deveni, în anumite probleme, chiar antagonice. Aşa că un preşedinte al unei ţări în situaţia României va trebui să împace interesele strategice de apărare, care se îndreaptă clar către SUA, cu cele economice şi de dezvoltare, care ţin clar de UE. Sincer, nu-l văd pe Klaus să-şi pună costumul de balet şi să facă necesarele piruete, pe poante, în jurul celor două mari interese ale ţării. Este supraponderal în „corectitudine politică“, lipsit de graţie diplomatică şi, mai ales, de talent în baletul politicii externe.
Mă tem de mari gafe care ne vor costa mai mult pe noi, cetăţenii, decât pe Klaus şi camarila sa. Va trebui să vedem cum vom (re)câştiga interesul americanilor pentru zona noastră, cu marile ei probleme de securitate, fără să-i înverşunăm pe europeni. Am avea nevoie de un Titulescu. Şi nu mă refer la „Micul Titulescu“, care şi-a arătat din plin antitalentul în politica externă. Din păcate, nu-l avem decât pe Klaus, care riscă din ce în ce mai mult, din cauza lipsei unei viziuni coerente de politică externă, să-i fure porecla lui Ponta. Rămâne de văzut însă dacă și cum va face Klaus să nu fie Mickey Mouse.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.