Plângere penală – Centrul Cultural Arcuş

Către,

DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE

Bucureşti

                              Dnei. Procuror Kovesi Laura Codruţa

 CENTRUL CULTURAL ARCUŞ, cu sediul în comuna Arcuş, strada Benedek Elek, nr. 493, jud. Covasna, entitate cu personalitate juridică, aflată în structura organizatorică şi subordonată Ministerului Culturii,  reprezentată legal de doamna Dimitriu Liliana – director ,  asistat de apărător ales Dr. Ioan SABĂU – POP,  membru în Baroul Mureş, cu împuternicire ataşată, în conformitate cu art. 221 şi 222 Cod procedură penală, formulăm:

PLÂNGERE PENALĂ

          prin care solicităm investirea şi efectuarea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor:

¾   De fals intelectual prevăzută de art. 291 Cod penal;

¾   Uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal;

¾   Falsul în declaraţii prevăzută de art. 292 Cod penal;

¾   Înşelăciune cu consecinţe deosebit de  grave prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) din Codul penal;

Cu aplicarea art. 33 şi 34 Cod penal, privind concursul de infracţiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art. 248 Cod penal.

Plângerea penală vizează persoanele care în calitate de pretinşi moştenitori, notari publici şi avocaţi au declanşat şi au fost  angrenaţi în procedura de restituire ilegală a Centrului Cultural Arcuş, imobil situat în comuna Arcuş, strada Benedek Elek, nr. 493, jud. Covasna, constând din clădire, anexe şi teren în suprafaţă de 9 ha., înscris în CF nr. 2467.

I. Starea de fapt

Imobilul situat în localitatea Arcuş, strada Benedek Elek, nr. 43, înscris în CF nr. 2467 Arcuş, cu nr. top 23, în suprafaţă de 893 mp.; nr. top. 24 în suprafaţă de 58 mp.; nr. top. 28 în suprafaţă de 108 mp.; nr. top. 29 în suprafaţă de 407 mp.; nr. top. 30 în suprafaţă de 616 mp. ; nr. top. 31 în suprafaţă de 72 mp.; nr. top. 32 în suprafaţă de 299 mp.; 33/1/2 în suprafaţă de 43.943 mp.; 33/2 în suprafaţă de 35.894 mp.; 34 în suprafaţă de 5.202 mp.; 35 în suprafaţă de 72 mp.; 36 în suprafaţă de 324 mp.; 37 în suprafaţă de 151 mp. ; 38 în suprafaţă de 1379 mp, în suprafaţă totală de 89.706 mp. teren pe care se află un castel de piatră şi cărămidă, o capelă din piatră şi un grajd din cărămidă, a făcut obiectul unei restituiri frauduloase prin invocarea prevederilor Legii nr. 10/2001, modificată şi republicată şi Normele Metodologice de aplicare.

Cererea de restituire a fost formulată de petiţionarul Jankovich Besan Endre – Andras, pretins moştenitor al numitului Szentkereszti Bela, care a fost proprietar înainte de anul 1944 şi care a decedat în împrejurări neelucidate la data de 28 iulie 1944.

În fapt:

1. 1.   Imobilul situat în localitatea Arcuş, strada Benedek Elek, nr. 43, înscris în CF nr. 2467 Arcuş, cu nr. top 23, în suprafaţă de 893 mp. nr. top. 24 în suprafaţă de 58 mp.; nr. top. 28 în suprafaţă de 108 mp.; nr. top. 29 în suprafaţă de 407 mp.; nr. top. 30 în suprafaţă de 616 mp. ; nr. top. 31 în suprafaţă de 72 mp.; nr. top. 32 în suprafaţă de 299 mp.; 33/1/2 în suprafaţă de 43.943 mp.; 33/2 în suprafaţă de 35.894 mp.; 34 în suprafaţă de 5.202 mp.; 35 în suprafaţă de 72 mp.; 36 în suprafaţă de 324 mp.; 37 în suprafaţă de 151 mp. ; 38 în suprafaţă de 1379 mp, în suprafaţă totală de 89.706 mp., proprietar tabular a fost Szentkereszti Bela care a decedat  la 28 iulie 1944, în Arcuş. Pentru constatarea decesului s-a utilizat în procedura de restituire care face şi obiectul prezentei sesizări documentul de deces (denumit greşit certificat) eliberat de Parohia Romano – Catolică Valea Crişului. Moştenitorul acestuia a fost sora Szentkereszti Erzsebet, care nu s-a înscris în C.F. singura acceptantă.

În cauză, a formulat cerere de atribuire a imobilului numitul Jankovich Besan Endre – Andras, cetăţean străin, care s-a declarat ca fiind urmaş al fostului proprietar tabular până la deces în 28 iulie 1944.

1.                                             i.                Numitul Jankovich Besan Endre – Andras, a notificat în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, deţinătorul Centrul de Cultură Arcuş, pentru restituirea imobilelor şi construcţiilor din CF nr. 2467, descrise mai sus.

Notificarea a fost respinsă prin Decizia nr. 5 din 27 martie 2002, emisă de Centrul de Cultură Arcuş, ţinând cont de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 şi HG nr. 28/2001, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor.

1.                                           ii.                Petiţionarul Jankovich Besan Endre – Andras a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 5/2002, formând obiectul dos. nr. 1307/2002 la Tribunalul Covasna – Secţia Civilă.

În cauză s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 672/9 iulie 2004,  prin care s-a hotărât:

¾   Respingerea cererii de suspendare a judecăţii formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna;

¾   Respingerea excepţiilor privind calităţile procesuale invocate de Direcţia Generală  Finanţelor Publice Covasna şi Centrul de Cultură Arcuş;

¾   Admiterea în parte a plângerii formulată şi ulterior precizată de petiţionarul Jankovich Besan Endre – Andras, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin M.F.P. Bucureşti prin Direcţia Generală  a Finanţelor Publice jud. Covasna şi Centrul de Cultură Arcuş;

¾   Respingerea plângerii faţă de intimata Primăria comunei Valea Crişului, judeţul Covasna;

¾   Anularea Deciziei nr. 5/2002 emisă de Centrul de Cultură Arcuş, cu data de 27 martie 2001 şi în consecinţă:

º       a dispus restituirea în natură a următoarelor construcţii: castel din piatră şi cărămidă, grajd din cărămidă şi capelă din piatră, edificate pe terenul intravilan situat în comuna Valea Crişului, sat Arcuş, strada Benedek Elek, nr. 493, jud. Covasna, înscris în CF nr. 2467 Arcuş, cu nr. top. 23 drum de 893 mp.; nr. top. 24 casă de lemn şi curte de 288 mp.; nr. top 27 foişor de 58 mp.; nr. top 28 moară de 108 mp.; nr. top 29 casă de piatră şi curte de 407 mp.; nr. top 30 castel cu 8 apartamente, curte de 616 mp.; nr. top 31 capelă de 72 mp., nr. top. 32 grajd de 299 mp., nr. top. 33/1/2 grădină de 43943 mp.; nr. top. 33/2 pădure de 35.894 mp.; nr. top. 34 curte de 5.202 mp.; nr. top. 35 casă cu 2 apartamente de 72 mp.; nr. top. 37 grajd de 151 mp.; nr. top. 38 drum de 1379 mp.; nr. top. 36 grajd de 324 mp., în total 89.706 mp. în realitate în suprafaţă totală de 90.076 mp. A stabilit în favoarea petiţionarului, moştenitor al defunctului Szentkereszti Bela, decedat  la 28 iulie 1944, cetăţean străin, un drept de folosinţă special asupra terenului de mai sus, în suprafaţă reală de 90.076 mp., drept care îi conferă drepturile şi obligaţiile conferite de lege proprietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie. A respins capetele de cerere privind anularea încheierilor de intabulare, radierea din CF a drepturilor Statului Român şi Centrului de Cultură Arcuş, restabilirea situaţiei anterioare, intabularea şi stabilirea calităţii de moştenitor. A obligat pe intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi Centrul de Cultură Arcuş să plătească în solidar petiţionarului suma de 12.500.000 lei cheltuieli de judecată.

1.                                         iii.                Împotriva Sentinţei civile nr. 672/09.07.2004 a Tribunalului Covasna au declarat apel: Centrul de Cultură Arcuş, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna în nume propriu şi ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice.

Prin Decizia civilă nr. 296/AP/28.03.2005, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, s-au admis apelurile declarate împotriva Sentinţei civile nr. 672/09.07.2004, pronunţată de către Tribunalul Covasna în dos. nr. 3273/Ap/2004  şi decide:

¾      Schimbăîn parte sentinţa apelată în sensul că respinge în totalitate acţiunea civilă formulată de petiţionarul Jankovich Besan Endre – Andras, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi Centrul de Cultură Arcuş având ca obiect anularea Deciziei nr. 5/2002, restituirea în natură a construcţiilor şi stabilire drept de folosinţă special asupra terenului;

¾      Păstrează din sentinţa apelată dispoziţiile referitoare la respingerea cererii de suspendare a judecăţii de respingere a excepţiilor privind calităţile procesuale invocate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi Centrul de Cultură Arcuş, de respingere a plângerii faţă de intimata  Primăria comunei Valea Crişului şi de respingere a celorlalte capete de cerere;

¾      Înlăturădin dispozitivul sentinţei apelate dispoziţia de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată;

¾      Admite excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a Primăriei comunei Arcuş şi respinge acţiunea petiţionarului faţă de această intimată;

¾      Respinge restul pretenţiilor din apelul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Covasna;

¾      Obligă pe petiţionarul Jankovich Besan Endre – Andras să plătească Centrului de Cultură Arcuş suma de 190.847.145 lei cheltuieli de judecată în toate instanţele.

1.                                          iv.                Împotriva Deciziei nr. 296/Ap din 28 martie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a declarat recurs reclamantul Jankovich Besan Endre – Andras, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia nr. 5044 din 20 iulie 2007, pronunţată în dos. nr. 23535/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  – Secţia civilă, s-a decis: – Admiterea recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 296/Ap/28 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.

1. 2.       În rejudecare în faţa Curţii de Apel Braşov:

1.                                             i.                În dosar nr. 1193/64/2007, se pronunţă Decizia civilă nr. 155/AP din 16 decembrie 2009, ca urmare a rejudecării apelului dispusă prin Decizia de casare nr. 5044/20.07.2007, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care:

º       Respinge apelurile declarate de pârâţii Centrul de Cultură Arcuş şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat în teritoriu de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, împotriva Sentinţei civile nr. 672/09.07.2004, pronunţată de Tribunalul Covasna pe care o păstrează.

º       Obligăapelanţii la plata către intimatul reclamant a sumei de 3.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

ii.  Împotriva Deciziei civile nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov declară recurs Centrul de Cultură Arcuş şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin Decizia nr. 7215 din 23 noiembrie 2012, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  – Secţia civilă se decide:

º       Respinge recursul declarat de pârâtul Centrul de Cultură Arcuş împotriva Deciziei nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă;

º       Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva Deciziei nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov Secţia civilă;

º       Modificăîn parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva Sentinţei civile nr. 672/9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna şi înlătură obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată;

º       Schimbăîn parte Sentinţa civilă nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi respinge plângerea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna pentru acest considerent. Înlătură obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată;

º       Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei. Irevocabilă.

1. 3.       Împotriva Deciziei nr. 7215/23 noiembrie 2012 (dos. nr. 1193/64/2007) subscrisa Centrul de Cultură Arcuş am formulat Contestaţie în anulare, care a format obiectul dos. nr. 928/1/2013.

Prin Decizia nr. 4194 din 02.10.2013, se decide:

¾   Respinge excepţia tardivităţii cererii invocată de intimaţi;

¾               Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul Centrul de Cultură Arcuş împotriva Deciziei nr. 7215/23 noiembrie 2012 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă, în dos. nr. 1193/64/2007.

Am menţionat parcursul administrativ şi cel procesual în faţa instanţelor de judecată, susţinem chiar contrar aparenţelor că restituirea către Jankovich Besan Endre – Andras nu este legală şi că s-au uzat pentru aparenţa de moştenitor mijloace frauduloase.

1. 4.      Persoana care a formulat notificare şi apoi a figurat în procesele având ca obiect revendicarea imobilului din Arcuş, cu datele de identificare mai sus – arătate, numitul Jankovich Besan Endre – Andras, pretinzând calitatea de moştenitor după vechiul proprietar tabular Szentkereszti Bela, decedat la 28 iulie 1944, a întocmit o serie de înscrisuri pentru a formaliza aparenţa de succesor, calitate pe care în realitate nu o are. A recurs la o serie de prezentări de calitate dubioase care au creat aparenţa şi a avut în primă ipostază chiar succes.

În realizarea scopului propus cu ajutorul şi complicitatea unor funcţionari publici ai autorităţilor locale, a notarilor publici, mandatarilor şi avocaţilor pe care i-a angrenat în procedură, au fost întocmite înscrisuri false care au fost utilizate apoi la instanţele judecătoreşti unde nu au fost riguros verificate ceea ce a dus la consecinţa atribuirii unor calităţi şi drepturi patrimoniale restituite în mod necuvenit. Prin acest angrenaj instituţia noastră persoană juridică publică aparţinătoare Statului Român a fost prejudiciată cu circa 10 milioane de Euro.

În cele ce urmează vom descrie care sunt faptele:

1. 5.      Numitul Szentkereszti Bela, decedat la 28 iulie 1944, a fost proprietarul imobilelor din litigiu, care în perioada litigiilor au aparţinut Statului Român, ca bunuri publice, respectiv Centrul de Cultură Arcuş care face parte din structura Ministerului Culturii. Szentkereszti Bela, a decedat fără să aibă descendenţi. În dosarele din litigiu s-a depus un arbore genealogic, rezultând că a avut trei surori, colaterali de gradul II: Janka, Marietta Paulina şi Erzsebet.  Janka era predecedată, cu 11 ani înainte, la 13.10.1933, în Ungaria fiind cetăţean maghiar. Ea putea să fie moştenită după legislaţia Statului Ungar al cărui cetăţean era, tot acolo la ultimul său domiciliu ar fi urmat să fie dezbătută moştenirea, notarul competent să efectueze procedura succesorală trebuia să fie din Ungaria cu competenţa teritorială din circumscripţia locului decesului. Nu există la dosare şi nu s-au depus înscrisuri privind procedura succesorală în Ungaria după Janka în timpul respectiv, din care ar fi putut să rezulte că Jankovich Besan Endre – Andras, ar fi în linie directă sau colaterală succesorul acesteia după cum pretinde. Cert este că succesiunea după Janka trebuia clarificată după documente eliberate de autorităţi din Ungaria şi nu de către autorităţi româneşti.

Este însă de reţinut că petiţionarul se naşte în anul 1934, după decesul lui Janka şi nu poate să fie fiul acesteia, este aceasta o inadvertenţă care nu a fost clarificată.

De asemenea, el ar fi avut 11 ani când a decedat pretinsul său unchi la 28 iulie 1944, fără să existe o dezbatere succesorală în care să figureze ca moştenitor colateral după Janka (sora defunctului) ca fiu sau nepot al acesteia (nepot de soră sau strănepot) ce a rămas neclarificat de-a lungul procedurilor care au durat peste 10 ani (din 2002).

Pentru a obţine imobilul – construcţii şi teren -, castelul de la Arcuş, împreună cu mandatarii săi au pus la cale un minuţios program infracţional prin care au construit probe din care să rezulte calitatea de moştenitor după Szentkereszti Bela pe de o parte şi că decedatul ar fi fost ultimul proprietar înainte de preluare de către Statul socialist, în mod abuziv, ca atare singur îndreptăţit la restituire, pe de altă parte.

În context sunt dubii serioase privind calitatea de moştenitor a sus – numitului şi s-au obţinut certificate de moştenitor de calitate în mod fals şi prin încălcarea flagrantă a procedurii notariale reglementată de Legea nr. 36/1995, modificată şi republicată şi a Regulamentului de desfăşurare legală a procedurilor notariale.

Persoana pusă în faţă pentru a „lucra” Statul Român nu are nici un drept pentru restituirea dreptului de proprietate după cum se va putea constata în continuare:

5.1.       Se formulează cerere şi se eliberează primul certificat de calitate de moştenitor, nr. 55 din 18 septembrie 2002, eliberat de B.N.P. Tornai Eniko din Miercurea Ciuc, judeţul Harghita. Certificat care stabileşte în baza art. 76 şi 83 din Legea nr. 36/1995, în sensul că după defunctulSzentkereszti Bela decedat la data de 28 iulie 1944, este moştenitor în calitate de nepot de soră în baza art. 666 Cod civil român, numitul Jankovich Besan Endre – Andras, în urma sorei predecedate în anul 1933. Aici sunt inexactităţi care la cea mai elementară comparaţie nu poate să fie acceptată calitatea pretinsă, astfel că:

                                                                      »                      Întrebarea ce s-ar putea deduce din certificat că cel declarat moştenitor este frate cu Janka? Nu este cazul pentru că defunctul avea trei surori pe care le-am menţionat;

                                                                      »                      Stabilirea în certificat că Jankovich Besan Endre – Andras, în calitate de nepot de soră, respectiv în urma surorii predecedate Szentkereszti Janka, în urma căsătoriei Jankovich Besan Andrene, decedată în anul 1933, singurul moştenitor;

                                                                      »                      O altă întrebare, pe cine moşteneşte în realitate ca să ajungă în linie succesorală pe tulpină până la defunctul Szentkereszti Bela, a cărui avere vizează să o primească.

Certificatul de moştenitor de calitate conţine erori evidente şi în dosarul succesoral nu sunt depuse certificate de stare civilă care să reflecte constatarea celor stabilite prin conferirea calităţii. Desigur acestea se depun în original sau legalizate, exemplarul legalizat şi nu copiat.

Solicităm să se verifice până la capăt dacă persoana interesată a depus la notar cerere semnată de către el, acte de stare civilă şi de identitate care să confere calitatea de moştenitor, inclusiv declaraţii de martori, după cum pretinde Legea nr. 36/1995 necesare în ipoteza  că nu există alţi moştenitori. În cazul lipsei descendenţilor acest lucru se menţionează  şi se ascultă martori.

De asemenea condiţia esenţială este ca persoana care are vocaţie succesorală trebuie să existe, să fie în viaţă la data deschiderii succesiunii, calitate pe care nu poate să o aibă Janka, sora defunctului decedată cu 11 ani înainte.

Nu este clarificat nici că este „nepot de soră”, adică Janka fiind sora defunctului Bela (aspect necontestat) , cum este nepotul lui Bela dacă sora acestuia a decedat cu 11 ani înainte (1933) de defunct (28 iulie 1944), iar „nepotul” s-a născut în anul 1934. A fi nepot după sora defunctului ar însemna în mod logic să fie copilul lui Janka, care nu mai era în viaţă când sărmanul fiu „Endre – Andras” s-a născut (în anul 1934).

În certificat nu există în afara numelui nici o menţiune cu privire la celelalte date de stare civilă (data şi locul naşterii, cetăţenia, părinţii), nici de identitate, nici domiciliul pe care le are,  ale persoanei pretendente din B.I. /C.I. sau paşaport.

Foarte important că acest certificat (nr. 55/2002) care s-a eliberat de un Birou Notarial Public din Miercurea Ciuc, or, notarii publici au competenţa teritorială exclusivă a Judecătoriei în circumscripţia căreia a avut defunctul ultimul domiciliu. Pe când, prin abuz de serviciu şi în complicitate cu mandatarul „moştenitorului”, notarul public nu numai că nu are sediul în circumscripţia Judecătoriei Sfântu Gheorghe unde este situată localitatea Arcuş unde a avut Szentkereszti Bela ultimul domiciliu, dar este şi din alt judeţ, judeţul Harghita, abatere foarte gravă care constituie infracţiune. S-a căutat până s-a găsit un martor care să facă ce i se cere.

Este în aprecierea noastră o omisiune intenţionată şi este cu totul uimitor ca o persoană să fie trecută doar cu numele într-un certificat de moştenitor, fapt nemaiîntâlnit în uzanţele birourilor notariale. Altfel s-ar fi descoperit că s-a născut în anul 1934, la mai mult de un an de la decesul lui Janka (1933), probabil că la familiile cu blazoane nobiliare din acele timpuri să fie mai îndelungată perioada de gestaţie, decât la un muritor obişnuit.

Prin Sentinţa civilă nr. 1634 din 11 septembrie 2008, pronunţată în dos. nr. 2607/258/2007, de către Judecătoria Sfântu Gheorghe, s-a dispus nulitatea certificatului de calitate de moştenitor nr. 55/2002, eliberat de Biroul Notarial Public Tornai Eniko, cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc, judeţul Harghita.

Este important de reţinut că un certificat de moştenitor de calitate odată ce a fost declarat nul nu mai poate să fie emis un altul, din nou, din mai multe considerente. Nulitatea rămâne nulitate şi anulează retroactiv, actul se consideră inexistent, sancţiunea severă a nulităţii nu se poate acoperi.

Un prim considerent că „certificatul de calitate” este realizat după o procedură mai sumară, cum este şi cazul ordonanţei preşedinţiale. Dacă se anulează nu poate să fie întocmit din nou, decât prin acordul părţilor sau prin instanţa judecătorească care poate să stabilească şi conţinutul unui nou certificat lucru ignorat de actorii din speţă. În esenţă, susţinem că anularea unui „certificat de moştenitor de calitate”, care poate să ateste o singură împrejurare juridică, anume faptul că este succesorul unei persoane.

 Certificatul sus – menţionat care reprezintă un fals, a fost folosit la instanţele de judecată pentru a justifica calitatea de moştenitor, împrejurare pe care am aflat-o în mod surprinzător când am şi formulat cerere de constatarea nulităţii, cerere admisă prin Sentinţa civilă nr. 1634/11 septembrie 2008 în dos. nr. 2607/258/2007, precizând că acest  certificat a fost folosit şi în procedura prealabilă administrativă prin trimiterea notificării potrivit art. 220 din Legea nr. 10/2001. Acest demers nelegal a fost pus la cale cu bună ştiinţă de pretinsul moştenitor, mandatarul acestuia şi notarul public, aceştia doi din urmă au conceput şi au „construit” dosarul, Jankovich Besan Endre – Andras a dat pentru procedură un domiciliu ales, la mandatar fiind o interpretare forţată a prevederilor art.  93 din Codul de procedură civilă atunci în vigoare, pentru că notarul public este obligat să identifice persoana care se declară moştenitor cu actul de identitate, să consemneze această împrejurare inclusiv domiciliul reclamantului. Este altceva comunicarea actelor de procedură la un domiciliu ales care nu acoperă domiciliul real care se trece în certificat.

Avocatul ca mandatar nu poate face declaraţiile persoanele pe propria răspundere ale persoanei care se declară moştenitor la dosar, persoana reprezentată nici nu a fost niciodată prezentă la notarul public împrejurare foarte suspectă.

Se poate deduce de aici chiar concluzia că în spate ar fi o reţea care conduce şi „fabrică” acte de revendicare, astfel cum s-a descoperit şi în alte situaţii.

Avocatul mandatar reprezintă pe clientul său, dar nu o poate face în toate situaţiile, cum este spre exemplu darea declaraţiei pe propria răspundere.

Solicităm în probatoriu ataşarea întregului dosar succesoral nr. 55/2002, cu înscrisurile pe care le cuprinde; audierea notarului; a avocatului; altor mandatari acolo evidenţiaţi; reprezentanţii autorităţilor care au eliberat acte pentru a fi depuse la notar; autenticitatea înscrisurilor depuse în copie şi a persoanelor care invocă drepturi succesorale. Verificarea autenticităţii înscrisurilor puţine care se găsesc în dosar. Este de clarificat la câţi notari publici s-a încercat ca până la urmă să găsească unul binevoitor şi dispus să facă ce i se cere.

5.2.   Pentru un prezumtiv moştenitor Legea notarilor publici nr. 36/1995, admite eliberarea unui singurcertificat de moştenitor şi o singură dată. Acelaşi notar care fiind competent teritorial a eliberat primul certificat de moştenitor, poate eventual să dispună eliberarea unui certificat suplimentar primului eliberat sau să aducă corecţii materiale prin încheiere de îndreptare, cu motivarea adecvată.

Rigorile legii au fost ignorate de către numitul Jankovich Besan Endre – Andras şi de mandatarul său, punând la cale un nou dosar succesoral, la un alt notar public, respectiv Birou Notarial Public Szen Maria, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, strada Godri Ferenc, nr, 10, judeţul Covasna, unde s-a format dosarul succesoral nr. 296/2007.

În cererea de deschiderea procedurii solicitantul era obligat să precizeze şi să depună înscrisuri dacă s-au mai făcut proceduri succesorale notariale atât în România privind pe defunctul Szentkereszti Bela cât şi în Ungaria pentru sora acestuia Janka, sau alte persoane decedate pe aceeaşi tulpină genealogică la capătul căreia pretinde că are calitate. La rândul său notarul public, ne referim la Szen Maria  era obligat să clarifice acest aspect atât cu părţile cât şi să verifice în Registrul Naţional al U.N.P.R. România, unde există evidenţa tuturor dosarelor succesorale tocmai pentru a se evita suprapuneri şi substituiri, la fel declaraţiile de acceptare sau renunţare.

Dacă ar fi procedat corect şi nu ar fi ignorat procedura verificării care intră în obligaţiile profesionale ale notarului public, ar fi putut constata cu uşurinţă  că nu poate deschide o nouă procedură şi un nou dosar succesoral şi prin încheiere motivată să respingă şi să îndrume părţile spre litigiu la instanţă sau să conexeze cele două dosare, ultima variantă nu era posibilă fiind anulat certificatul de moştenitor de calitate nr. 55/2002.

Persistând în aceleaşi erori şi în complicitate notarul public eliberează un nou certificat fals „de moştenitor de calitate”, cu nr. 232/3 decembrie 2007. La rândul său acest certificat „de moştenitor de calitate” intenţionat nu cuprinde elementele şi menţiunile obligatorii prevăzute de Legea nr. 36/1995 (art. 72 – 74) şi cele ale Regulamentului aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710, cu completările ulterioare printr-o succesiune de ordine ale ministrului.

Astfel că, este menţionat ca moştenitor unic Jankovich Besan Endre – Andras fără date de stare civilă (naştere, părinţi, domiciliu, cetăţenie), şi fără datele utilizate de notar pentru identificare (CI/BI, paşaport, CNP, serie şi număr, etc.), tocmai pentru a induce în eroare autorităţile cum s-a şi întâmplat în procedurile judiciare.

Este atestată fără verificare şi fraudulos, calitatea de unic moştenitor, în calitate de „strănepot de soră”conform art. 664 şi 672 Cod civil, moşteneşte în 1/1 parte, adică întreaga parte. Nu este arătată componenţa mesei succesorale, certificatul a fost produs cu menirea de a conferi calitate de moştenitor şi calitate procesuală, fără ca în realitate să îl aibă, pentru o aparenţă care ulterior a înşelat autorităţile judiciare.

Ca un ridicol al situaţiei până unde a mers temeritatea infracţională cu complicitatea notarului public lângă stabilirea calităţii de strănepot de soră (spre deosebire de certificatul anterior), prin menţionarea art. 700 din Codul civil, notarul riscă şi declară străini de moştenire pe:

v Jankovich Besan Janka, născută Szentkereszti, sora defunctului, decedată la data de 13 octombrie 1933;

v Kettenburg Marietta – Paulina, născută Szentkereszti, sora decedată la 13 iulie 1964;

v Szentkereszti Erzsebet, soră decedată la data de 21 aprilie 1969;

v Droste de Vischering de Nesselrode Marina, născută Kettenburg, nepoată de soră, decedată la data de 4 mai 1974.

Susţinem că la acest capitol s-a depăşit orice imaginaţie şi sunt strecurate erori intenţionate flagrante tot în scopul de a deruta autorităţile. Dar se şi încurcă.

În primul rând, dacă Janka, sora, decedată la 13 octombrie 1933, este străină de succesiune, atunci cum solicitantul Endre – Andras, vine în locul acesteia (neclarificat dacă bunică, mamă, mătuşă, el este pretins „strănepot de soră”!), ca prin reprezentarea locului lăsat de precedată el să vină la moştenire tocmai prin reprezentare.

În caz de reprezentare locul predecedatului este condiţionat să fie „util”, adică dacă ar trăi să aibă vocaţie, adică să nu fie considerat tocmai străin de moştenire; adică după cum prevede art. 658 Cod civil  trebuie să se presupună că cel reprezentat să fi putut, dacă s-ar fi aflat în viaţă, să-l moştenească pe defunctul Bela .

Inadvertenţa o face tocmai faimosul certificat în sensul că dacă Janka, decedată în 1933, este străină de succesiune, locul său de succesibil nu poate fi preluat prin reprezentare de inventatul „strănepot de soră”.

În al doilea rând, pot fi consideraţi „străini de succesiune”, persoanele cu vocaţie succesorală legală sau testamentară, care renunţă expres şi retroactiv la calitate, sau nu acceptă în termen prin declaraţie de renunţare ca o exprimare a dreptului de opţiune succesorală (art. 686, 696 Cod civil).”Eredele care renunţă la moştenire este considerat că nu a fost niciodată moştenitor (art. 696)”, din textele legale rezultând că exprimarea dreptului de opţiune succesorală (expres sau tacit) să fie făcută de un prezumtiv moştenitor care „există” la data dezbaterii succesiunii, adică se află în viaţă.

Or, cum putea să se exprime Janka decedată cu 11 ani mai devreme (după care se pretinde totuşi calitatea), pentru că nu „exista în viaţă „ (art. 654 Cod civil), la fel este situaţia şi a celorlalţi „renunţători”, care trebuiau citaţi de notarul public  ca „succesori prezumtivi”, iar dacă exagerarea frauduloasă s-a întins într-atât de mult, ne permitem să afirmăm că puteau fi citaţi doar din cimitir, unde posibil că aceştia existau.

Aici este de reţinut că nu pot fi consideraţi „renunţători” acei moştenitori prezumtivi, care nu sunt în viaţă, neavând calitatea de persoană fizică ca subiect de drept cu capacitate civilă. Dacă ipotetic s-ar fi descoperit că au urmaşi prin reprezentare, în viaţă, cei prin reprezentare, doar aceştia puteau fi declaraţi renunţători cu calitate de subiect de drept, ceea ce notarul trebuia să stabilească prin probe: depoziţii de martori cum prevede Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de aplicare, prin declaraţii pe propria răspundere sub consecinţele aplicării legii penale pentru fals în declaraţii, investigaţiile care era obligat la autorităţile locale.

Altminteri ar fi trebuit trecuţi ca „străini de succesiune”, toţi antecesorii din istoria „descălecatelor”, începând cu Attila primul conducător de triburi hunice, contesa Erzsebet care a inspirat mitul Drakula, chiar principele Rakoczi Ghe. dispărut în sec. XVII – lea. Concepţia certificatului de moştenitor duce în derizoriu, un asemenea document nu poate să cuprindă o listă cu persoane decedate ca străine de succesiune, care nu poate fi decât exemplificativă altminteri ar trebui înşiruite toate generaţiile existente cu secole în urmă, de aceea nu am făcut afirmaţia din fraza precedentă doar ca un simplu amuzament.

În al treilea rând, tocmai acest certificat „de calitate” îl descalifică pe pretinsul moştenitor de vreme ce nu se arată pe cine moşteneşte din grad până la defunctul Bela, decedat la 28 iulie 1944, totodată cum deja am arătat, subliniem că dacă în certificatul anterior nr. 55/2002, anulat „o moşteneşte” pe Janka, acum Janka fiind declarată „străină de succesiune” şi practic nu mai este succesorul prin reprezentare a „străinei” Janka.

Centrul de Cultură Arcuş a formulat acţiune în anulare şi împotriva celui de –al doilea „Certificat de moştenitor de calitate”, în dos. nr. 61/305/2008 la Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Prin Sentinţa civilă nr. 787 din 3 aprilie 2008, a aceleiaşi judecătorii se admite acţiunea şi se constată nulitatea certificatului de calitate de moştenitor nr. 232/03.12.2007, emis de BNP Szen Maria în dosarul succesoral nr. 296/2007. Sentinţa a rămas definitivăşi irevocabilă.

5.3. În numeleprezumtivului succesor se manifestă o consecventă stăruinţă şi urmează un al treilea dosar succesoral după defunctul Szentkereszti Bela cu acelaşi obiectiv.

Astfel că în dosar nr. 42/2009 la BNP Szen Maria cu sediul în Sfântu Gheorghe, strada Godri Ferenc, nr. 10, jud. Covasna, se emite şi cel de–al treilea „Certificat de moştenitor de calitate” nr. 30/26 februarie 2009, cu acelaşi cuprins din certificatul nr. 232/2007, la care se adaugă şi alţi „străini de succesiune” la cei anteriori:  – Jankovich – Besan Endre, nepot de soră, decedat la 10 iunie 1982. Facem observaţia că în primul certificat nr. 55/2002, chiar solicitantul declarat succesor era nepot de soră.

¾   Graf Droste Zu Vischering Von Nesselrode – Reichenstein, nepot de soră;

¾   Bertus Graf Droste Zu Vischering Von Nesselrode Enstein, strănepot de soră;

¾   Borg Graf Droste Zu Vischering Von Nesselrode – Reichensten, nepot de soră;

¾   Borg Graf Droste Zu Vischering Von Nesselrode – Reichensten; nepot de soră.

Este urmată aceeaşi procedură care am menţionat-o la punctul anterior cu scopul de a prezenta aparenţa de moştenitor şi pentru a înşela în procedura de restituire Statul Român care avea dreptul de proprietate al imobilelor menţionate.

În instanţă s-au folosit pe rând de cele trei certificate de calitate de moştenitor, în mod fals, pentru că nu are această calitate. În nici unul dintre cele trei certificate nu sunt menţionate cetăţenia şi domiciliul statornic al sus – numitului, dar apar adrese declarate pentru procedură, alta adică diferite în fiecare certificat, în ultimul Tîrgu Mureş, strada Rodnei, nr. 91/1.  Menţiunile sunt omise intenţionat şi insuficiente cele existente pentru a fi valabile certificatele.

La fel în situaţia renunţătorilor nu se arată cetăţenia şi domiciliul lor, datele de stare civilă şi de identitate, nici împrejurarea care a dus la constatarea că ar fi renunţători la succesiune, eventual arătarea declaraţiilor de renunţare, alte înscrisuri, ori consemnarea că este renunţător prin neacceptare în termen.

În fine, învederăm încă odată că fiind desfiinţate primele două certificate de moştenitor, în consecinţă şi calitate atestată prin certificatele anulate, este de la sine înţeles că notarul public nu avea dreptul să se investească din nou, să iniţieze încă odată şi într-un alt dosar cu efectuarea unei alte proceduri succesorale ca şi cum cele precedente nu ar fi existat. Faptele sale sub acoperirea funcţiei de notar public constituie infracţiunea de abuz în serviciu, el fiind asimilat funcţionarului public îndeplinind un act de autoritate cu care este investit şi eliberând un înscris autentic producător de efecte juridice care a contribuit prin folosirea lui la înşelarea Statului Român, prin obţinerea foloaselor patrimoniale.

Din felul cum a procedat notarul public rezultă că s-a abătut intenţionat de la exercitarea corectă a profesiei sale, respectând aceleaşi erori intenţionate este complicele reclamantului şi al mandatarului său.

5.4.  Important pentru stabilirea stării de fapt care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor arătate în plângerea penală este şi uşurinţa cu care repetat a acceptat interesat să emită certificatele de moştenitor care să ateste calitatea.

În art. 74 din Legea 36/1995 se prevede că „Calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilăşi cu martori….”. La fel în uzanţele notariale în certificat se menţionează expres dacă sunt sau dacă nu sunt descendenţi, o altă lipsă a certificatelor încriminate.

În conf. cu art. 79, notarul public va stabili, pe baza declaraţiilor părţilor, pe propria răspundere, a martorilor, dacă succesorii au acceptat în termen, obligaţia abandonată de notarii din speţă. Pentru că erau deja certificate anulate trebuia să fie un semnal serios pentru notarul public şi să efectueze lucrările cu mai multă atenţie, care atenţie dacă a existat, a fost una frauduloasă. Declaraţiile de acceptare şi de renunţare se fac în formă autentică şi se înscriu în Registrul Naţional de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNOS) conform art. 56/1 din Lege, care a rămas în cauză o enigmă, ele trebuiau să existe la dosarul 55/2002 şi apoi verificate de notarii următori.

Până la urmă în cauză nu se ştie pe cine succede Jankovich Besan Endre – Andras, de vreme ce antecesorii săi sunt renunţători sau nu se ştie cine sunt şi nici dacă acolo unde aceştia au decedat s-a deschis la timpul potrivit vreo procedură succesorală.

Dacă textul legal (art. 74) prevede stabilirea prin acte de stare civilă, acestea trebuie să fie eliberate de autorităţile administrative competente, iar nu de culte religioase cum s-au prezentat în ce-l priveşte pe Szentkereszti Bela şi alte persoane în legătură cu succesiunea dezbătută. La fel în cazul actelor de stare civilă eliberate de autorităţi străine se prezintă originalul şi în traducere legalizată, se depune exemplare legalizate şi nu copii ilizibile ale acestora, unde este cazul să fie aplicată apostila. Lipsesc din procedură aceste înscrisuri care planează la fel multe dubii asupra cuprinsului lor.

6. S-a susţinut şi s-a trecut în ultimele două certificate căSzentkereszti Erzsebet, sora lui Bela este străină de moştenire.

Or, tocmai acest aspect este atestat mincinos. Tocmai sora Erzsebet este singura care a acceptat, ea a pretins succesiune şi a avut raporturi şi dispute pe această temă cu autorităţile de atunci. Rezultă acest lucru din: Adresa – memoriu Francisc Szanto custode – administrator al bunurilor rămase după decedatul Bela în hotarul Comunei Arcuş, înregistrată la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor – Direcţiunea Proprietăţii şi Bunurilor Statului de atunci cu nr. 40693/11 august 1946; extrase din dosar nr. 243/1946 Arcuşşi 643/1946, al Comisiunii Judeţene pentru aplicarea reformei, a intereselor CASBI, precum şi procesul verbal nr. 66/13 iunie 1946 al Comisiunii Judeţene de îndrumare pentru aplicarea Reformei Agrare din Judeţul Trei Scaune.

Am învederat în recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, singura moştenitoare acceptantă a fost sora defunctului Elisabeta, înrolată în armata de ocupaţie a Ungariei Hortyste cu care a şi plecat din faţa forţelor aliate.

Prin procesul verbal nr. 66/1946, se aprobă punctul de vedere al Comisiunii de plasă Sfântu Gheorghe în cauza de copropriere a bunurilor  lui Szentkereszty Elisabeta şi de aviz favorabil hotărârii urmând să fie expropriată toată averea numitei. Aici se include şi imobilul moştenit de la fratele său.

Reprezintă o relevanţă esenţială în cauză cine era în calitate de proprietar, defunctul Bela sau moştenitoarea acestuia Elisabeta, singura care a făcut cerere de acceptare şi demersuri pentru a primi moştenirea. Ceilalţi sunt, într-adevăr străini de moştenire. Bunurile pretinse s-ar putea avea în vedere că aparţin lui Elisabeta, după care să se ceară eventual reconstituirea.

Aceasta că în regimul de carte funciară dobândirea prin succesiune, operează de la momentul deschiderii succesiunii, chiar dacă nu s-au înscris. Cu alte cuvinte efectul constitutiv se consideră realizat în cazul moştenitorilor, atât după legislaţia română Decretul Lege nr. 115/1938, art. 28 cât şi după legislaţia de carte funciară austriacă şi maghiară.

Prin consemnare expresă a neadevărului că Erzsebet este „străină de succesiune”, s-a anihilat realitatea şi îndreptată abil atenţia autorităţilor de acest aspect esenţial.

Pretinsul moştenitor avea interes să fie altfel stabilite datele problemei pentru că Erzsebet, chiar moştenitoare fiind a pierdut ulterior legal proprietatea care a fost expropriată legal în beneficiul Reformei Agrare prin Legea nr. 187/1945.

Prin această manevră s-a evitat de a se putea stabili temeiul trecerii imobilelor în proprietatea statului Temeiul trecerii imobilelor în proprietatea statului nu l-a constituit Legea 187/1945, privind reforma agrară, ci sunt de văzut înscrierile în baza cărora a operat întabularea în CF a dreptului de proprietate al statului, dispoziţie cuprinsă în art.3 lit c din acelaşi act normativ. Urmau să treacă în proprietatea statului „Pământurile celor care s-au refugiat în ţările cu care România este în stare de război ori s-au refugiat în străinătate după data de 23 august 1944”. Nu s-a mai întâlnit să existe 2 certificate de calitate ale unui succesor, după acelaşi defunct. Este nevoie de unul singular, dar care să fie corect, cum NU s-a întâmplat în speţă.

În legătură cu incidenţa acestui text, niciuna dintre instanţe nu a făcut vreo referinţă şi a fost invocat ca temei în recurs, foarte important pentru aplicarea corectă a legii şi interpretarea corectă a legii şi interpretarea materialului probator. Persoana care a solicitat calitatea de moştenitor a fost sora lui Bela decedată la 28 iulie 1944, după cum rezultă din procedul verbal din 13 iunie 1946, care priveşte contestaţia lui Elisabeta care a fost introdusă prin avocatul Zentai Ernest din Sf. Gheorghe, contra procesului verbal din 29 august 1945 al Comisiunii de Plasă din Sf. Gheorghe prin care s-a expropriat în întregime averea mobilă şi imobiă a numitei, pe baza art. 3 lit c din Legea nr. 187/1945. Elisabeta Szentkereszti a fost cea chemată la moştenirea defunctului său frate Bela Szentkeresty în anul 1944. De aici şi confuzia de interpretare a legislaţiei din Ardeal privind publicitatea prin înscrierea dreptului în cartea funciară şi că în principiu, dreptul de constituire se dobândeşte numai prin înscriere. Există însă câteva excepţii: este considerat că dreptul real este dobândit potrivit Legii nr. 115/1938, privind cărţile funciare, la fel opozabil, chiar dacă nu este înscris în cartea funciară, dacă titlul dobândirii este în virtutea legi(ope legis), prin uzucapiune, prin accesiune imobiliară şi prin succesiune. Dreptul astfel dobândit chiar neînscris se consideră dobândit, dar şi ei ştiau că sunt impedimente de a o moşteni pe Erzsebet.

Repetăm  că sora defunctului, Elisabeta dobândind prin moştenire şi fiind moştenitoare acceptantă, era în realitate titulara dreptului de proprietate cu titlu de succesiune, chiar dacă nu s-a înscris în CF. Şi atunci trecerea în proprietatea statului prin exproprierea din anul 1945, s-a făcut corect şi legal. Instanţele, de apel, de recurs nu s-au dus până la capăt cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii, pentru că potrivit legii succesorale aplicabilă în Ardeal dar şi inclusiv legislaţia Ungariei în Ardealul de Nord ocupat prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, moştenitoarea legală era după defunctul  Bela Szentkeresty, sora acestuia Elisabeta Szentkereszti chiar dacă dreptul transmis nu a fost operat în cărţile funciare. Conform voinţei de acceptare a lui Elisabeta, în raport cu care celelalte surori apar renunţătoare, aşa că reclamantul este exclus.

Custodele-administrator Francisc-Szantho a solicitat suspendarea demersurilor de expropriere şi apoi de împroprietărire a sătenilor „pănă la terminarea procedurii succesorale, ce se va deschide din oficiu, pentru stabilirea identităţii moştenitorilor”. Sora defunctului era înrolată ca soră de caritate în armata maghiară care s-a retras, ea însoţind-o în continuare. Făcea parte în serviciul militar, în teatrul trupelor inamice României şi aliaţilor de după 23 august 1944. Drept urmare întră sub incidenţa Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, fiind în armata inamică s-a considerat prin legislaţia anterioară  anului 1945, inamic al statului şi averea preluată, ceea ce rezultă din procesul verbal din 29 august 1945, al Comisiunii de plasă. S-a expropiat în întregime fiind în acel moment o avere a unui absent(denumiţi în epocă de documente „absentişti”). De aceea s-a şi recurs la un artificiu şi s-a creat prin subterfugii o linie colaterală de succesiune după defunctul Bela prin sora lui Janka, pentru că Elisabeta, singura despre care s-ar putea susţine că a fost moştenitoare datorită faptului că era cuprinsă în categoria „inamicii statului”. Cum au impus aliaţii în Convenţia de armistiţiu statului român apoi părăsirea Ardealului cu trupele Ungariei Fasciste fiind înrolată, a fost considerată „absentistă” şi averea părăsită, după care a fost preluată de statul român cu titlu legal. Atât reforma agrară cât şi celelalte măsuri de expropriere luate în baza Legii nr. 187/1945 nu fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001,iar în privinţa terenurilor agricole şi pădurilor se aplică legile fondului funciar nr. 18/1991, 1/2000 şi 247/2005.

6.1.  Centrul de Cultură Arcuş a solicitat anularea şi celui de al treilea certificat nr. 30/26 februarie 2009, în dosarul nr. 5932/305/2010, pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

În cauză s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2919/06 decembrie 2011, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, figurând în cauză mai mulţi pârâţi, enumeraţi în dispozitiv toţi cetăţeni străini, cu domiciliul ales în municipiul Tîrgu Mureş, la sediul cabinetului de avocatură al domnului avocat Kincsed Elöd.

S-a admis şi cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenienţo. Christiana Maria Elisabeta Von Aulock, Jankovich Besan Elemer Jozsef, Jankovich Besan Istvan Maria Jozsef, Schneider Elisabeth Margaret, Jankovich Besan Johanna Maria şi Allen Maria Antonia, cu acelaşi domiciliu ales.

Prin Decizia civilă nr. 403/R/28 iunie 2012, pronunţată de către Tribunalul Covasna s-a respins recursul declarat de Centrul de Cultură Arcuş.

Atât prima instanţă cât şi instanţa de recurs, ca instanţe de drept comun nu au fost pe cale să analizeze faptele de natură penală care au influenţat întreaga procedură.

De asemenea, motivările sunt eronate conţinând superficialitate şi inexactităţi. De exemplu: că Jankovich Besan Endre – Andras, era „nepot de soră” ceea ce au arătat în certificatul nr. 55/2002, pentru că certificatul nr. 30/2009, pe care l-am atacat prevede „în calitate de strănepot de soră”, nu s-au verificat temeiurile de drept greşit invocate.

Toate aceste chestiuni pot fi clarificate numai printr-o anchetă penală minuţioasă, care singură ar putea scoate la lumină fabricarea de înscrisuri şi calităţi pentru a obţine imobile în temeiul Legii nr. 10/2001. Este de menţionat că între timp în locul lui Jankovich Besan Endre – Andras l-au succedat în proces Jankovich Besan Elemer Philipe Cristian Maria şi Jankovich Besan Cristiana Janka Maria Albertina, care s-au declarat „copii notificatorului Jankovich Besan Endre – Andras.

7. Reclamăm şi modul în cares-a făcut ulterior înscrierea în CF la cererea lui Jankovich Besan  Andras Elemer.

Cererea a fost admisă prin Încheierea nr. 8486 din 03.04.2013, în dosar cu acelaşi număr la O.C.P.I. Covasna – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sfântu Gheorghe şi s-a dispus intabularea în favoarea lui Jankovich Besan  Endre Andras în CF nr. 23027 provenită din CF nr. 2467 Arcuş. Există multe aspecte obscure legat de această intabulare, suntem în procurare de înscrisuri şi de informaţii urmând a aduce argumente în detaliu printr-un memoriu separat.

Susţinem că întregul procedeu de care s-au folosit persoanele care se pretind moştenitorii lui Szentkereszti Bela decedat la data de 28 iulie 1944, constituie un şir de fapte care intră în conţinutul infracţiunilor pentru care facem plângere penală, scopul fiind acela de a acapara castelul, clădirile anexe, dotările, platforme şi căi de acces, locul şi peste 9 ha. de teren care constituie o valoare patrimonială şi artistică foarte mare cu care ar fi prejudiciat Statul Român, adică domeniul public.

Acest lucru a fost posibil cu concursul şi complicitatea rafinată şi sofisticată a unor autorităţi locale, dar în special a notarilor publici şi avocaţilor care împreună au săvârşit faptele ilegale.

Este de notorietate că în zilele noastre profitând de ambiguităţi legislative, de neglijenţa autorităţilor, de faptul că instanţele au trecut cu vederea poate având interese, s-au au luat de bune certificatele de moştenitor dubioase şi alte acte, fac posibilă devalizarea patrimoniului public, iar Centrul de Cultură Arcuş este unul de interes naţional.

8. Solicităm începerea urmăririi penale cel puţin in rem dar în concret vizăm prin plângere in personam pe beneficiarii acestui procedeu care au reuşit să aibă câştig la instanţele civile aducând prejudiciu statului de circa 10 mil. Euro, de asemenea pe notarii publici care au eliberat certificatele, mandatarii şi avocaţii care în complicitate au pus la cale şi finalizat această fraudă imensă.  Sunt indicii temeinice privind comiterea infracţiunilor.

Totodată solicităm administrarea dovezilor specifice urmăririi penale, care să se finalizeze cu trimiterea în judecată penală a persoanelor vinovate de săvârşirea infracţiunilor.

În probaţiune solicităm:

• Ø Ataşarea tuturor dosarelor notariale care vizează cele 3 certificate de moştenitor;
• Ø Actele de stare civilă, actele de identitate reale ale celor implicaţi în procedura de restituire;
• Ø Audierea notarilor publici, ale persoanelor care se pretind succesorii defunctului Szentkereszti Bela;
• Ø Administrarea de expertize grafice privind semnăturile şi autenticitatea actelor şi înscrisurilor;
• Ø Audierea judecătorilor care au pronunţat hotărâri de la instanţele din Sfântu Gheorghe şi Braşov (Judecătorie, Tribunal, Curte de Apel);
• Ø Solicitarea ca U.N.N.P. România să efectueze o verificare profesională şi să depună un Raport, cu depunerea unei opinii de specialitate în cauză;
  • Ø Depoziţii de martori, salariaţi ai Centrului de Cultură Arcuş.

Anexe:

    Încheiere nr. 8486 din 03.04.2013 OCPI Covasna;

    Adresa nr. 1290/26.11.2013;

    Certificat de calitate de moştenitor nr. 55/18 septembrie 2002;

    Certificat de moştenitor de calitate nr. 30 din 26 februarie 2009;

    Proces verbal nr. 66 din 13 iunie 1946;

    Adresa nr. 40.693 din 31 august 1946;

    Traducere pe un act sub semnătură privată, redactat în limba maghiară – încheiere de legalizare a semnăturii nr. 3253/12.11.2001;

    Traducere de pe un act redactat în limba maghiară – încheiere de legalizare a semnăturii nr. 3254 din 12.11.2001;

    Traducere de pe un act redactat în limba maghiară – încheiere de legalizare a semnăturii nr. 3255 din 12.11.2001;

    Traducere pe un act sub semnătură privată, redactat în limba maghiară – încheiere de legalizare a semnăturii nr.3251 din 12.11.2001;

    Traducere pe un act, redactat în limba maghiară – încheiere de legalizare a semnăturii nr. 66 din 15.01.2002;

    Decizia nr. 5/2002 Arcuş;

    Sentinţa civilă nr. 672 din 9 iulie 2004, pronunţată de către Tribunalul Covasna în dos. nr. 1307/2002;

    Decizia civilă nr. 296 din 28.03.2005, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov în dos. nr. 3273/Ap/2004;s

    Decizia nr. 5044 din 20 iunie 2007 pronunţată de către ÎCCJ în dos. nr. 23535/1/2005;

    Sentinţa civilă nr. 787/03 aprilie 2008, pronunţată de către Judecătoria Sfântu Gheorghe în dos. nr. 61/305/2008;

    Sentinţa civilă nr. 1634/11 septembrie 2008 pronunţată de către Judecătoria Sfântu Gheorghe în dos. nr. 2607/258/2007;

    Decizia civilă nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 pronunţată de către Curtea de Apel Braşov în dos. nr. 1193/64/2007;

    Încheiere din data de 26 noiembrie 2010, pronunţată de către ÎCCJ în dos. nr. 1193/64/2007;

    Sentinţa civilă nr. 2919 din 06 decembrie 2011, pronunţată de către Judecătoria Sfântu Gheorghe , în dos. nr. 5932/305/2010;

    Decizia civilă nr. 403 din 28 iunie 2012, pronunţată de către Tribunalul Covasna în dos. nr. 5932/305/2010;

    Decizia nr. 7215/23 noiembrie 2012,  pronunţată de către ÎCCJ în dos. nr. 1193/64/2007;

    Dezvoltarea motivelor Contestaţiei în anulare, dos. nr. 928/1/2013, pentru termenul din 18.09.2013;

    Concluzii scrise prescurtate, dos. nr. 928/1/2013, pentru termenul din 25.09.2013;

                                                                       Cu respect,

                                                            CENTRUL CULTURAL ARCUŞ

                                                  repr. legal de dna. Dimitriu Liliana – director

prin  avocat ales Dr. Ioan Sabău – Pop

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.