Dacă briciul ajunge pe mâna maimuţei, este dezastru!

Interviu în exclusivitate cu fostul şef al Serviciului Român de Informaţii din perioada 1997-2000

Care era procentajul de oameni aduşi pe „pile” pe vremea în care conduceaţi Serviciul Român de Informaţii?

Eu n-am angajat nici un „pilos”. Am primit câteva rugăminţi însoţite de autobiografii, apoi l-am chemat pe şeful de la Personal, i-am predat CV-urile şi i-am spus să aplice procedura standard, valabilă pentru toţi candidaţii. Vă dau cuvântul meu că nu am angajat pe nimeni pe pile în SRI. Probabil existau înainte asemenea cazuri, însă nu multe, cu siguranţă. E un serviciu în care intri după nişte teste complexe. Ajunseseră la un moment dat la Academia Naţională de Informaţii, după testele eliminatorii, câte nouă candidaţi pe loc. Am făcut anunţurile pentru admitere în toate judeţele ţării, inclusiv în Harghita şi Covasna, pentru nu a exista discuţii, şi ne-am confruntat cu un val de candidaţi. Ţin minte că au picat la examene rude de-ale lui Gheordunescu (n.r. – fost director adjunct al SRI), ale generalului Popescu şi ale senatorului Timofte. M-am bucurat nu pentru că au picat examenul aceşti copii, ci pentru faptul că s-a reuşit organizarea unui examen corect, într-un sistem care începuse să funcţioneze. După ce m-am întors din Cipru, unde am fost ambasador, am mai predat ocazional la Academia Naţională de Informaţii şi am constatat un salt calitativ în procesul de învăţământ.

Dacă tot sunt atât de performanţi cei din SRI, cum se face că România a ajuns în situaţia jalnică pe care o vedem cu toţii?

SRI nu are putere decizională. Poate doar să informeze. Ar fi groaznic dacă un serviciu de informaţii ar ajunge să hotărască soarta unei naţiuni. Dacă stăm şi ne gândim bine, nici vechea Securitate nu a hotărât soarta României. A hotărât-o Partidul Comunist, asta este realitatea istorică. Securitatea a fost braţul înarmat al Partidului, la fel ca în Uniunea Sovietică.

Aşadar informaţia era pe masa conducerii Partidului Comunist, la fel cum şi acum informaţia se regăseşte pe masa Partidului Democrat şi a coaliţiei din care face parte. Care este diferenţa?

Într-adevăr, rapoartele se dau Preşedinţiei, şefilor Camerelor Parlamentului, miniştrilor şi secretarilor de stat, dar şi la nivel zonal, prefecţilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene, adică oamenilor cu putere decizională. Problema este însă ce faci cu informaţia, cum o foloseşti, dacă te pricepi să o manevrezi. După părerea mea, ar trebui ca toţi cei care ajung în aceste funcţii de conducere să urmeze nişte cursuri de scurtă durată în cadrul ANI, pentru a şti cum să interpreteze informaţiile şi să ia deciziile corecte, în funcţie de rapoartele care li se oferă. Există mentalităţi de „stăpân” când te joci cu informaţia, însă vremurile s-au schimbat. Nu mai trag toţi la aceeaşi căruţă.

Nu credeţi că unii ştiu mult prea bine cum să folosească informaţiile atunci când vine vorba de interesul personal?

Ba da! E o vorbă care spune că dai briciul pe mâna maimuţei. Dacă briciul ajunge pe mâna unui bărbier, este în regulă, însă dacă briciul ajunge pe mâna maimuţei, este dezastru. Aşa e şi cu informaţia. SRI are doar obligaţia să ofere informaţiile necesare celor abilitaţi prin lege. Mai departe e problema lor, toată lumea aşteaptă de la SRI să facă mai mult, însă nu se poate decât să se tragă un semnal de alarmă că într-un anumit loc se întâmplă ceva. Urmează deciziile miniştrilor, ale secretarilor de stat, ale prefecţilor, ale tuturor celor din administraţie.

Dacă tot există aceste informaţii ce ţin de afectarea gravă a bugetului de stat şi nu se iau măsurile ce se impun, putem vorbi despre subminarea economiei naţionale?

Termenul mi se pare puţin exagerat. Nu cred că am ajuns până acolo încât să vorbim despre aşa ceva. Cred că mai curând putem sesiza o incompetenţă generalizată. Foarte mulţi oameni ajunşi în funcţii importante sunt puşi pe criterii ce ţin de culoarea politică, fără a se avea în vedere minima competenţă la nivelul posturilor pe care aceştia le ocupă. Din păcate, sistemul a prins rădăcini încă din anii ’90. S-a ajuns la o aberaţie, până şi femeile de serviciu îşi găsesc mai uşor de lucru cu carnetul de partid în mână.

Pe lângă incompetenţă putem vorbi şi despre dorinţa de îmbogăţire rapidă, profitându-se de funcţiile deţinute în stat?

Absolut. De douăzeci de ani încoace se întâmplă acest lucru. În ultimii ani însă, această tendinţă s-a accentuat foarte mult. Din păcate am avut chiar prieteni şi cunoştinţe cărora funcţiile şi banii le-au deformat caracterele. Puterea dată de ban sau funcţie corupe definitiv dacă nu ai o structură puternică. Cel mai grav este faptul că ei ar fi trebuit să fie exemple pentru societate, dar în schimb generează corupţie până la nivelurile cele mai de jos.

În cazul ipotetic în care aţi fi ofiţer SRI şi aţi deţine informaţii verificate, conform cărora acţiunile preşedintelui sau ale premierului ar friza penalul sau ar leza interesul naţional, le-aţi pune împricinaţilor pe masă mapa cu informaţii?

Dumnezeule, în acest caz nu le voi da niciodată pe mână aceste informaţii. Ori ţin dosarul o perioadă la sertar, ori dau informaţia şefului ierarhic superior pentru a fi remisă unui alt demnitar din sfera puterii despre care am informaţii că nu este corupt. Şi totul trebuie să fie făcut foarte discret. Dacă procurorul general sau preşedintele Senatului sunt persoane serioase, trebuie să le spun.

S-a urzit un proiect de lege ce le va da dreptul unor ofiţeri SRI să aibă posibilitatea de a face cercetare penală. E începutul unei noi poliţii politice?

Cine a făcut acest proiect s-a inspirat parţial după modelul FBI. Consider că este o aberaţie, că poate da naştere unor mari derapaje şi că singura variantă pentru stabilirea rolului şi locului SRI în România este legea siguranţei naţionale cu cele cinci pachete ce vizează comunitatea de informaţii. În rest, este o cârpeală care nu poate duce la nimic bun. Dăm naştere la interpretări, cârpim un pantalon într-o parte şi se rupe în cealaltă. Este necesară adoptarea legii siguranţei naţionale, să ştie fiecare ce are de făcut. Funcţionăm după o lege învechită din 1991. Nici nu ştiam atunci ce este informatica. Aveam nişte noţiuni foarte vagi. Nu apare nimic despre acest lucru, care este foarte important şi totodată foarte periculos. Mai mult, lipseşte un statut al ofiţerului român de informaţii. Colegii mei şi cu mine l-am promovat în Parlament încă din anul 2000, însă din raţiuni electorale pachetul de legi nu a fost pus pe ordinea de zi a discuţiilor din Parlament nici până acum. Dar iarăşi se apropie alegerile şi parcă văd că nu se întâmplă nimic încă 2 ani.

Poate vreo putere politică la un moment dat să-şi subordoneze Serviciul Român de Informaţii?

Doar aparent. Oamenii din serviciu sunt cetăţeni ca şi noi, care votează, care au probleme acasă şi care sunt în stare la un moment dat să iasă public să spună ce au de spus. Există un Parchet, o comisie parlamentară de control. În toate serviciile din lume există lingăi care vor să se dea bine pe lângă şefi pentru a-şi consolida poziţia sau averea, sunt oameni, nu sunt zei sau sfinţi. Nu poţi domina un serviciu secret într-o ţară ce se vrea democratică. O mare problemă este şi la nivelul conducerii SRI. Orice pădure are şi uscăturile ei. Problema este însă a grădinarului, care ar trebui să taie ori de câte ori este nevoie aceste uscături, care se adună pe zi ce trece.

Pentru ofiţerii din SRI, Constituţia şi legile ţării trebuie să constituie ghidul pe care îl au de urmat, şi nu o putere instalată temporar. Le-am spus şi eu de atâtea ori: băi, fraţilor, politicienii şi directorii SRI sunt trecători, vin şi pleacă. La fel, prim-miniştrii şi preşedinţii. Voi sunteţi un stâlp al societăţii, o instituţie de bază, faceţi-vă datoria aşa cum scrie legea. Pentru mine patriotismul nu a dispărut şi îi sfătuiesc pe toţi ofiţerii să slujească ţara, şi nu vreo putere vremelnică.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.