Spuneaţi că veţi merge până la capăt. De două zile lumea se întreabă ce se întâmplă cu tânărul locotenent din Piaţă. Ce le putem răspunde?

Le transmit oamenilor că le mulţumesc din suflet pentru suportul moral pe care mi l-au oferit. Nici în cele mai frumoase vise ale mele nu mi-am imaginat aşa ceva. Primesc mesaje din toate judeţele ţării că oamenii vor ieşi diseară în stradă cu pancarte şi le mulţumesc pentru asta. Prin intermediul dumneavoastră le transmit tuturor că reiterez discursul ţinut în Piaţă, că îi iubesc şi că sunt mândru că sunt român. Dacă voi merge până la capăt? Bineînţeles! Dacă nu am tăcut în Piaţa Universităţii, nu voi tăcea nici de acum încolo.

Cum decurge ancheta în unitate?

Este în regulă. Nu am fost ameninţat. Discuţiile cu comisia de anchetă s-au desfăşurat într-o atmosferă de bun-simţ şi cu un nivel ridicat al discursului. Nu am dormit de două nopţi, n-am mâncat nimic, dar sunt „în priză" şi ager la minte şi mă descurc.

Toată lumea se întreabă cine este omul Alexandru.

Sunt un om simplu, din popor. Părinţii mei sunt născuţi la ţară şi au muncit 35 de ani în fabrică. Toată familia noastră a reuşit să-şi croiască un drum în viaţă pornind de jos, numai prin muncă.

În urmă cu 21 de ani mai mulţi ofiţeri tineri din CADA (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei) ieşiseră în stradă. Se repetă istoria?

CADA n-avea nici o şansă pentru că democraţia nu se născuse încă. Ea a trebuit să se cristalizeze cât de cât în aceste două decenii.

În armată nu există democraţie, dar bănuiesc că pot exista nişte principii morale sănătoase...

Principiile la care mă aliniez le-am expus public şi sper ca ele să fie îmbrăţişate de cât mai mulţi oameni, inclusiv din armată. Sunt impresionat, am o stare sufletească extraordinară pe care nu o pot conştientiza acum la adevărata ei valoare. Vă rog să le mai spuneţi încă o dată tuturor că îi iubesc, că sunt mândru că sunt români şi că îi privesc pe toţi ca pe fraţii mei.

Ştiţi că există o asociaţie dispusă să vă plătească salariul pe care îl aveţi acum timp de un an de zile în cazul în care veţi fi demis în mod abuziv?

(Râde) Nu ştiam acest lucru. Aţi văzut, probabil, că pentru mine banii nu contează. Le mulţumesc pentru acest gest dar îi rog pe toţi - întrucât am mai primit propuneri asemănătoare - să nu transforme cazul meu într-unul caritabil. Personal, nu am nevoie de nici un leu. Şi dacă tot se insistă, vă garantez că îi voi livra instantaneu cui ştiu eu că are mai mare nevoie de ei. Aş dori de asemenea să mulţumesc presei pentru că a fost alături de mine în demersul meu şi dacă tot aţi ajuns, cei din redacţia Cotidianul, până la mine, în Câmpia Turzii, îi mulţumesc pe această cale domnului Nistorescu pentru cuvintele spuse despre mine. Dacă oameni de talia lui, care constituie un etalon în ceea ce priveşte comunicarea cu oamenii, au ajuns să mă susţină şi să mă înţeleagă, eu am rămas fără cuvinte. Ştiu că am fost şi atacat de unii şi de alţii pe diverse teme, dar adevărul iese întotdeauna la iveală şi va fi arătat de către oamenii care sunt în stradă. Şi vă mai pot da o veste în acest sens: muncitorii de la fabrica unde lucrează tatăl meu s-au hotărât să iasă în stradă cu poze şi cu pancarte. Atunci se va vedea cine este omul Alexandru Gheorghe şi de unde provine el.