„Dacă s-ar învârti pământul invers, eu tot aş găsi motive să zâmbesc şi să spun că este bine”

Majoritatea oamenilor o ştiu pe Raluca Moianu ca pe un om de televiziune. M-am gândit să îi pun câteva întrebări despre latura ei mai puţin cunoscută, cea de om de radio. Am început, oarecum, cu întrebări care se pun la sfârşit, într-un interviu.

După atâţia ani de vorbit cu sau fără cameră, aţi obosit?

Fericirea nu cred că e obositoare. Eu chiar fac cu plăcere ceea ce fac şi întotdeauna am ales să fac ceea iubesc. Niciodată proiectele nu sunt la fel, chiar dacă au trecut foarte mulţi ani. Au fost provocări, rezultate. Succese. Da, şi eşecuri. Cine n-are şi eşecuri? Sunt un om liber şi pot alege. Asta e important.

Aveţi peste 20 de ani de când aţi început să faceţi radio. De ce? Cum? Când?

M-am apucat de radio, în facultate fiind. Cel mai mult în viaţă m-a ajutat faptul că vorbeam limbi străine. La radio, când m-am angajat, a fost foarte important că vorbeam bine franceză. Era un radio belgian. Că, apoi, m-am desfăşurat ca jurnalist a fost tot datorită interviurilor făcute cu personalităţi din afară.

Primul interviu l-am făcut cu Jacques Cousteau. Am tremurat ca o frunză. Nu ştiam cum să fac să ajung la el. L-am întâlnit în holul facultăţii, unde primea titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti. Am implorat-o pe profesoara mea de chimie, rector al Universităţii la momentul respectiv, să mă ajute să îl “prind” la un interviu. Nu putea să mă refuze. M-a ajutat. Aşa am reuşit să iau un prim interviu în exclusivitate. Și m-a prins atât de tare joaca asta, încât radioul a devenit pentru mine o bucurie. Îmi place să caut informaţii, să le scriu pentru radio.

Cât de mare este diferenţa între mass- media de acum şi cea de atunci, mass-media anilor ‘90?

E greu să priveşti lucrurile aşa. Nici eu nu mai sunt cea de atunci. Atunci era ca o joacă. Mi-am zis că n-o să mă iau în serios. Apoi, am început să învăţ. Nu pot face o comparaţie. Lucrurile se schimbă şi noi trebuie să ne adaptăm. Dacă vorbim despre radio, atunci eram mult mai glamour, parcă mai liberi. Acum, formatele sunt mult mai clare, mai bine definite. Acea libertate nu mai există. Ne-am aliniat la ce vine din afară. De exemplu, Radio Contact avea un market share imens la mijlocul anilor ’90,ceva inimaginabil acum pentru un post de radio.

Radio Gold FM, un radio care a trecut prin foarte multe schimbări, de la deschiderea sa până în prezent.

Gold FM este fostul Radio Total. El se dorea un post cu muzică veche. Un proiect de tip oldies. S-a schimbat şi a devenit post de ştiri. Apoi, au încercat să îl facă puţin mai modern, dar pentru o perioadă scurtă de timp. În 2008 s-a rebranduit în ideea de a reveni la oldies. Și a funcţionat aşa vreo 2 ani.

N-a prins?

A prins, dar era o nişă. El nu putea intra în competiţie cu radiourile care mergeau pe format young, axate pe muzica momentului, dar content mai puţin. Acum Gold FM este un radio care merge pe zona premium, quality. Ne dorim ca ultima schimbare de format să-l poziţioneze ca un radio care să placă adulţilor, tinerilor adulţi, dar în care să nu găsească doar muzică, ci şi content de calitate.

Rezultatele sunt cele dorite?

Eu sunt om de programe, nu mă raportez strict la cifre, ci la feedbackul pe care îl primesc de la ascultători. Și există o categorie de astfel de oameni în Bucureşti, care îşi doreşte acest gen de radio. Oameni cu studii superioare, cu venituri înalte şi care ne spun că este un radio pe care îl ascultă cu plăcere.

Cum se fac banii în radio?

Greu! Se fac mai greu decât în televiziune. Apetenţa este mai mare pentru TV. E complicat dacă nu eşti pe primele poziţii în clasament, unde este destul de greu să ajungi dacă nu ai o reţea mare şi un format young. Oamenii ascultă radio în prime time, dimineaţa, şi în drive time, după-amiaza, când se întorc de la serviciu. În aceste momente, radioul devine foarte interesant pentru cei ce cumpără publicitate. Facem multe proiecte speciale pentru prime time şi drive time. Vârful de audienţa se atinge după ce se termină emisiunile matinale, când oamenii ar trebui sa se afle deja la serviciu.

Sentimentul de comunitate jurnalistică ar putea renaşte în România?

Eu mă raportez foarte mult la radio, pentru că aici mi-am trăit viaţa. Acum, suntem în tabere. Dar şi înainte cred că era aşa, doar că atunci eram mai puţini, mai puţini jurnalişti, mai puţine instituţii media. Înainte, ne ştiam între noi aşa cum se cunosc oamenii la sat. Erau vreo 3 radiouri până la mijlocul anilor ‘90, când a apărut PRO FM, apoi alte şi alte radiouri comerciale.

Prima şi cea mai mare iubire, radioul. Dar lumea vă identifică mai mult cu televiziunea.

Sigur, pentru că televiziunea este fata frumos îmbrăcată, glamour, spectaculoasă, cu mulţi bani. Radioul este sora mai mică, mai urâtă, mai săracă, dar mai sinceră, mai prietenoasă. Cred ca d-asta iubesc mai mult radioul, chiar dacă mi-am făcut treaba foarte bine şi în televiziune, iar notorietatea şi banii mi-au venit de acolo. Radioul este o poveste în care oamenii sunt mai prieteni decât în televiziune, probabil pentru că miza este mai mică, banii sunt mai puţini. Imaginea şi decorul te fură la TV, ceea ce în radio nu se întâmplă. Sunt mulţi cei care au pornit din radio şi au ajuns în televiziune, pentru că radioul te educă, te ajută sa vorbeşti liber la microfon, să construieşti imagini din cuvinte. Când au luat amploare reţele sociale, am crezut că vor afecta radioul. Dar nu este aşa. Gerenaţia de acum caută totul pe net. Radioul este acolo si îţi permite mobilitate. Ne adaptăm!

Dacă la radio poţi să captezi interesul oamenilor doar prin ceea ce spui, înseamnă că poţi să contruieşti orice emisiune TV. Imi place televiziunea, dar eu sunt om de radio. Oricând aş alege asta.

Dacă am fi fix peste un an, în aceeaşi zi, cum v-aţi vedea?

Eu am construit programe la radio Contact, la Magic FM şi, acum,la Gold FM. Gold FM este un proiect la care trag deja de ceva vreme. Dar, în mod cert, peste un an o să fiu tot înhămată la o căruţă care trebuie să fie pusă pe picioare. Până nu văd trenul pe şine, îmi e greu să ies din cursă spre altceva. Îmi place să fac proiecte de care să mă simt mândră ulterior. O să fiu, probabil, tot la microfon.

Mi-a zis cineva, la un moment dat, că şi dacă s-ar învârti pământul invers, eu tot aş găsi motive să zâmbesc şi să spun că este bine. Aşa sunt eu, cred că o să fiu la fel şi peste 20 de ani.

Succesul avut nu mi-a luat minţile, am fost conştientă ca orice se poate termina şi că nu trebuie să mă schimb. Marea problemă a altora din zona asta publică este că suferă când li se pare că nu mai sunt la fel de apreciaţi. Nu poţi să fii tot timpul la acelaşi nivel. Dar conditia este să îţi placă ceea ce faci.

Ca să rămâi pe piaţă, îţi trebuie multă muncă, puţin noroc? Mai mult noroc?

Îţi trebuie din toate. Ce înseamnă să rămâi pe piaţă? Succesul nu e veşnic. Te mai duci în jos, mai urci. Dar când ajungi jos, unde poţi să te duci? Tot în sus. Cumva trebuie să cauţi şi să găseşti în tine acele resurse de care ai nevoie pentru a te reinventa. Din acest motiv m-am şi apucat de coaching. Dar asta nu a pornit neapărat de la nevoia mea de a mă reinventa, ci de la studenţii cu care lucrez. Cei de la Școala de Televiziune. Generaţii de tineri frumoşi, ocrotiţi de părinţii lor, dar pe care se pune presiune foarte mare. Punem presiune pe copiii noştri, să aibă ei tot ce nu am avut noi. Veneau la mine să ceară sfaturi. Probabil, dupa atâţia ani de “Iartă-mă”, stând de vorbă cu oameni, cumva faţa mea spune ca poţi întreba şi îţi voi răspunde.

Dar televiziunea? Este posibilă o revenire?

Nu spun nu. Îmi plac proiectele noi care reprezintă o provocare. Când am intrat în şcoala de televiziune, eu mi-am asumat o responsabilitate mare şi a fost o provocare pe măsură. Nu am vrut să predau TV, deşi cei ce se înscriu aici sunt atraşi de mirajul televiziunii. Sunt cea mai fericită cănd la sfârşitul anului există oameni care îmi spun că vor să facă radio. Este vorba despre cum le explici, dacă ai sau nu talent pedagogic.

Studenţii mă întreabă şi din zona de TV astfel ca lucrez cu ei şi pentru proiecte de televiziune. Dar eu, simţindu-mă om de radio, prefer să insist să merg în această direcţie şi să formez noi profesionişti pentru radio.

Spre ce se îndreaptă, de fapt, Gold FM, acum? Care sunt planurile?

Merge în continuare pe ideea de radio premium. Vom organiza un eveniment în octombrie. Probabil un concert, o prezentare a echipei care face matinalul. Ei vor fi gazdele acestui eveniment. Matinalul este locomotiva oricărui radio şi merită toată atenţia, aşa ca sunteţi cu toţii invitaţi.

Gianina Corondan este acel personaj nonconformist, plin de viaţă, de umor. Are tot ce îi trebuie pentru a fi un excelent om de radio. Și are acea doză de maturitate care nu îţi ia din elan. Împreună cu Radu Buzăianu şi cu Mihai Cioceanu formează o echipă foarte bună, sunt prieteni, iar asta se simte pe radio.

Evenimentul pe care îl vom organiza nu este o relansare. Vrem să le transmitem oamenilor că acest radio se construieşte pas cu pas. Ne vom axa, în mare parte, pe promovarea matinalului, despre care cred că este un produs foarte bun. Dar ca orice produs nou, are nevoie de timp să crească.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.