Dada Masilo, într-o „Carmen” pentru toate pasiunile

Am putut s-o urmăresc şi s-o aplaud frenetic pe Dada Masilo la Roma, când a intrat în rolul Carmen cu o fuziune plină de virtuozitate a dansului clasic cu cel african.

Un alt evergreen pentru Dada Masilo, scânteietoarea coregrafă şi dansatoare sud-africană care preia clasicii, transpunându-i pe scenă într-un mod cât mai provocator, până când îşi pierd semnificaţia iniţială. Anul acesta, cu o mare precizie, a atacat Carmen de Bizet, în care ea îşi conduce spectatorul către o misterioasă ţigancă, pe ritm de dans. O Carmen numai erotism şi vulnerabilitate. Pentru o declaraţie incendiară a puterii narative a dansului.

Dada Masilo, o declaraţie incendiară

Ofelia, Julieta, Odile/ Odette, Carmen… Fenomenala coregrafă sud-africană ne-a obişnuit să aducă pe scenă eroine în stare pură. Se ne amintim de Bienala de la Lyon, cu doi ani în urmă, când Dada Masilo, balerina cu stil vandal, incendia Lacul lebedelor. Şi profita astfel să-şi ia revanşa faţă de un repertoriu care n-o voia. Tutuuri pentru toată lumea, poante şi picioare goale, arabescuri şi energie zulusă. Un Lacul lebedelor din care nu lipsea nimic, nici măcar un Prinţ Siegfried tânjind în faţa unei lebede negre bărbat. Un iconoclasm vesel, care nu uită niciodată să înfrunte lumea. Sexism, SIDA, rasism, homofobie într-o reinterpretare a tuturor derapajelor lumii. Nici Carmen nu face excepţie de la regulă. Nu se pune problema ”timidităţii sau politeţii”. Carmen înfăţişată de ea, erotizată la maximum, vorbeşte despre putere, despre sex, despre viol, despre manipulare şi se foloseşte cu bucurie de puterea narativă a dansului. ”Până la urmă, am creat o interpretare care ne permite, mie şi dansatorilor, să facem ceea ce iubim cel mai mult, să dansăm”.

O Carmen pe note de flamenco

Povestea din Lacul lebedelor reinventată de Dada Masilo pune în faţa spectatorilor, fără văl, probleme de identitate. SIDA, homosexualitatea, Africa cu tradiţiile şi dramele sale. Siegfried e homosexual şi adoră lebăda masculină Odile, dar tradiţionaliştii părinţi, Regele şi Regina, o vor pe lebăda albă, Odette. Nu sunt travestiuri. Odile este un magnific dansator trist şi pasionat, Odette, o splendidă Dada Masilo, plină de temperament, seducătoare, plină de viaţă. Masculinul şi femininul se încrucişează în cele două lebede, pentru că Odette-masculul are în gestul său o fragilitate delicată, aproape feminină, cu un timbru decis, dar, atenţie, nu există salvare pentru niciunul, trio-ul este destinat umbrei sfârşitului, întrucât libertatea se plăteşte cu SIDA. În jurul lor, un ansamblu masculin şi feminin cu picioarele goale şi cu tutuuri, pe muzica lui Ceaikovski, cu incursiuni din Arvo Pärt şi alţi compozitori.

Don Jose

”Am început să dansez la 11 ani la Dance Factory din Johannesburg, din Africa de Sud, care pe atunci era un mix de stiluri amuzante, sub bagheta lui Suzette Le Sueur, directoarea de la Dance Factory. Am învăţat să mă mişc atât în baletul clasic, cât şi în dansul contemporan. Apoi am studiat la Cape Town, după care am plecat la Bruxelles, la Performing Art Research, unde am susţinut un concurs drastic. A însemnat o mare experienţă, o muncă extrem de dificilă. Aveam numai 19 ani. Eu nu doream altceva decât să dansez. Aveam o pasiune nestăvilită, aşa încât m-am întors în ţara mea, în 2006, şi am început să lucrez alături de tineri dansatori, să le insuflu câte ceva din ce învăţasem eu la Bruxelles. Prima coregrafie a fost Dying dying dead, un fel de recviem pentru mătuşa mea, moartă de SIDA, care apoi m-a inspirat să introduc această temă în Lacul lebedelor. Lucrul cel mai interesant a fost confruntarea între tehnica baletului clasic, dansat pe verticalitate, şi dansul african mai strâns legat de relaţiile cu pământul, de orizontalitate. Trei luni am lucrat de dimineaţă până noaptea pentru a înţelege cum pot să spun acest lucru, întrucât marea parte a mişcării braţelor derivă din baletul clasic, iar bateriile unui balerin stau în picioare. Şi am încercat să le leg de mişcarea Africii. Am gândit baletul clasic din Lacul lebedelor legat de homosexualitate întrucât marea parte a publicului îşi închipuie că majoritatea balerinilor sunt homosexuali. Şi am explorat acest punct de vedere. Dansul african s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Începuturile lui erau influenţate de dansul american. Am lucrat mult pe fuziunea stilurilor, dar şi pe arta conceptuală. Dansul în Africa este un colaj de experienţe. Ca dansatoare nu vreau să mă simt legată de niciun geniu şi să am vreo etichetă. Ador să lucrez într-o ţară unde pot să mă exprim şi să experimentez şi totodată să pot surprinde noi căi de la care să reîncep altceva”, se destăinuia Dada Masilo. Adăugând: ”Îmi place să văd cum două culturi total diverse pot să coexiste. Desigur, munca mea a fost influenţată de faptul că am trăit în Africa de Sud şi în fiecare piesă din repertoriul pe care îl abordez se simte ceva din dansul african. Şi atunci când lucrez la un spectacol, scot din cutia mea artistică o parte dintr-un dans african care devine baza creaţiei mele. Sudul Africii este bogat în foarte multe culturi de la care ai ce să înveţi. Iar eu am fost influenţată şi de aceste culturi populare, chiar de dansurile obişnuite la căsătorii. Cred că un artist trebuie să fie foarte atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui”.

Dada Masilo în Lacul lebedelor

Dada Masilo creează o Carmen pentru 14 balerini, într-un spectacol electrizant şi personal totodată, ceea ce înseamnă o nouă etapă în evoluţia acestei tinere dansatoare şi coregrafe. ”În dans îmi place să spun poveşti care au raport cu prezentul, cu viaţa noastră şi de aceea ofer clasicilor această oportunitate.”

Carmen aduce şi cu ritmurile africane

Dada Masilo poate fi văzută şi la Teatro Brancaccio din Roma în această stagiune. Spectacolul este o originală re-lecturare a operei lui Bizet, cu numai câteva arii din operă îmbinate cu muzicile lui Rodion Scedrin, cu celebra Habanera şi două extrase din Lamentaţiile lui Arvo Pärt. Baletul, extrem de fascinant, aşa cum este scena dintre Carmen şi Don Jose, punctează şi pe anumite momente de umor, pe contrapunerea dintre lumea masculină şi lumea feminină în lectura dramaturgică din care reiese frumuseţea corpurilor, energia ansamblului.

Lacul lebedelor într-o viziune inedită

Ea îmbină tradiţia dansului african cu cea a baletului clasic din care nu lipseşte nici Carmen cu note de flamenco. Materia este incandescentă. Puţine partituri au influenţat regizorii de teatru şi de cinema, muzicienii, pictorii şi sculptorii atunci când Carmen debuta la Paris, cu un total fiasco, în 1875, pentru a triumfa după aceea la Viena, devenind un blockbuster de operă.

Scenă din baletul Carmen

”Ideea iniţiată era de a o trezi pe Carmen, căutând femeia care se ascunde între faldurile baletului şi ale operei, pentru a-i găsi slăbiciunile în spatele acelei superficiale răceli de a fi impenetrabilă.

Carmen, o nouă provocare

Dar nu există dans fără muzică. Şi de aceea am optat pentru baletul lui Rodion Scedrin, care a realizat pe temele şi pe muzica lui Bizet o Habanera în interpretarea Mariei Callas.

În acest balet, Don Jose nu o ucide pe Carmen, ci doar sufletul ei. Violenţa sexuală apare echivalentă unei condamnări la moarte. Carmen este provocatoare…”, susţine Dada Masilo, vorbind despre acest musical cu 15 interpreţi de la Dance Factory: Dada Masilo, Nadine Alexa Buys, Sonia Zandile Constable, Phindile Kula, Ipeleng Merafe, Refiloe Mogje, Khaya Ndlovu, Cindy Okkers, Thami Majela, Songezo Mcilizeli, Llewellyn Mnguni, Thabani Ntuli, Nonofo Olekeng, Kyle Heinz Rossouw, Tshepo Zasekhaya, Xola Willie.

Carmen, o femeie pasională

Frumoase şi costumele create de Ann Bailes, Kobus O’Callaghan.

Picioare lungi şi delicate, un gât înalt ca de balerină, ochii migdalaţi, buzele intense, un cap de adolescentă. Surâde răspunzând: ”Culoarea pielii nu e importantă. Ea nu mă ajută pentru braţele şi picioarele mele. Am deja o experienţă pe scenă cu lejeritatea Julietei şi cu nebunia Ofeliei. Personajele mele feminine nu sunt o coincidenţă. Au toate obsesii şi de aceea trebuie să le dau sens cu trupul meu de actriţă, aşa cum am fost şi în vizionarul Refuse the Hour, cu William Kentridge. Mă văd tot timpul numai în mişcare. Ca artist, sunt fructul vieţii mele private. Interpreţii pe care îi am alături în Compania mea sunt toţi plini de viaţă, de entuziasm. Cu ei Carmen nu moare niciodată”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.