Cu multă sare şi piper, trupa masculină Chicos Mambo dansează clasic, dar şi jazz şi contemporan, la Teatrul Bobino din Paris, până în 17 ianuarie.
Chiar dacă nu este prima dată când publicul vede dansatori în travesti, spectacolul se bucură de un formidabil succes.
Cu ocazia sărbătoririi a 20 de ani de existenţă, trupa Chicos Mambo a coregrafului Philippe Lafeuille, care a încântat publicul din Spania, Italia, Scoţia, Japonia, Canada… cu spectacolele lor Meli-Melo, oferă acum acest original şi amuzant Tutu. Un vârtej de 20 de tablouri în care dansatorii în tutuuri roz fuxia revizitează balete emblematice, dansuri de salon, sortive şi ritmice, academice sau acrobatice.
Este, de fapt, o odă adusă dansului în care însă ironia se alătură exigenţei.
Fiecare tablou este o surpriză plină de culoare.
Cei şase dansatori, care interpretează peste 40 de personaje, înlănţuie scheciuri rapide în care umorul este rege, cum ar fi dansul bebeluşilor în pampers sau un solo al unui jucător de rugby pasionat de arabesque. Un spectacol potrivit pentru veselia Crăciunului.
Cei şase dansatori – Loïc Consalvo, Antony Couroyer, Mikael Fau, Pierre Emmanuel Langry, Julien Mercier şi Alexis Ochin – stârnesc râsul, uimirea şi impresionează.
Trupa este cunoscută pentru autoironia, dar şi pentru tehnica sa remarcabilă.
Costumele, care reprezintă un element-cheie al spectacolului, sunt semnate de Corinne Petitpierre. În formă de ciupercă, de corolă sau de pampoane, ele îi ajută pe dansatori să caricaturizeze, la dorinţa coregrafului, diferitele tipuri de dans.
Efectul comic, lipsit de vulgaritate, este garantat. Spectacolul sparge codurile, atacă ideile preconcepute.
Recunoscută astăzi în întreaga lume, trupa spaniolă Chicos Mambo este formată din tineri dansatori capabili atât să urce pe poante, cât şi să încarneze personaje groteşti. Primul lor mare succes a fost, cu 16 ani în urmă, în 1998, spectacolul Meli-Melo, care a provocat veselia publicului în întreaga lume. A doua creaţie, Meli-Melo II, din2006, a demonstrat încă o dată talentul acestei trupe care combină savant umorul, tehnica şi creativitatea.
Cu subtitlul “Dansul în toate stările lui!”, Tutu este atipic, ireverenţios, tandru, ludic.
Lacul lebedelor, dansat de ei în ritm de hip hop – mai curând un Lac al raţelor –, provoacă hohote de râs, mai ales în salturile “stelei” ajutate de un trio de manipulatori îmbrăcaţi în negru. Sunt ironizate cu tandreţe prim-dansatoarele prea surâzătoare care îşi exagerează mişcările pentru a acoperi toată scena.
Se regăseşte şi o secvenţă din Dansând cu stelele, după numele show-ului TV, cu extrasele pe banda sonoră a unor replici memorabile ale membrei juriului, Petria, nu dintre cele mai aplicate.
Cel mai reuşit moment al spectacolului fost considerat Sărbătoarea primăverii, pentru … bebei. Pentru spectatorii care ştiu Sărbătoarea originală, cu Alesul ce merge către moarte, această versiune comică s-a dovedit de un haz nebun. Ca şi un cuplu de dansatori de tango cu şase picioare fiecare.
Uneori, dansatorii îşi prind picioarele în tulul tutuurilor, ca în re-lectura unui balet de Pina Bausch. Nu este de ajuns să-şi pună rochii lungi şi peruci pentru a amuza. Nu foarte convingător se dovedeşte şi un număr de gimnastică ritmică.
Spectacolul, oricât de uşor ar fi, oferă un al doilea nivel de lectură, prezentând toate clişeele dansului.
“Philippe Lafeuille îşi lansează dansatorii într-o adevărată istorie a dansului şi a costumului de balet, într-un carnaval delirant căruia nu-i lipsesc nici îndrăzneala, nici momentele de graţie. O revărsare de căldură şi ironie care reinventează baletele clasice şi starurile emisiunilor de reality-show. Irezistibil de amuzant şi de un kitsch delicios”, apreciază criticul Nina Farge.
Trupa lui Philippe Lafeuille are 20 de ani, tutuul are aproape două secole. Ambele sunt însă la fel de polimorfe. Începând cu tutuul clasic, toate derivatele lui – rochii fluide şi romantice, costumul dansului latino, maioul – sunt folosite pentru a pastişa toate stilurile de mişcare imaginabile.
Se simte, e drept, în parodierea baletelor clasice marca Baletelor Trocadero, dar dansatorii excelează în acest exerciţiu.
Spectacolul a fost remarcat de presă.
Le Point scria: “Un omagiu hilar şi foarte reuşit al lumii dansului”, iar revista Danser nota: “Chicos Mambo sunt înainte de orice dansatori virtuozi, interpreţi ireverenţioşi ce stăpânesc toate stilurile. Pe scurt, dansatori fără pereche”.
Potrivit gustului propriu, fiecare spectator este mai sensibil la un gag vizual sau altul. Unii preferă numărul cu cercuri şi panglici, alţii Moartea lebedei, cu ondulările de braţe, sau Valsul Împăratului mixat cu muzică house.
“Spectacolul provoacă o plăcere inestimabilă. Parodiile trupei sunt delicioase. Mergeţi să-i descoperiţi între un salt de căprioară şi două entrechats”, nota şi Pariscope.
Remarcabil pus la punct, după părerea criticilor, inventiv, amuzant şi plin de virtuozitate în acelaşi timp, Tutu aboleşte noţiunea de gen, fiind, în acelaşi timp, o adevărată declaraţie de dragoste făcută Dansului.
La sfârşitul spectacolului, aplauzele durează minute în şir.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.