Datele seci ale Guvernării Cioloș

În anul 2016 economia României a consemnat cel mai înalt ritm de creștere economică din perioada post-criză, respectiv de 4,8%, nivelul produsului intern brut (PIB) real din anul 2016 fiind cu 9,0% superior celui înregistrat în anul 2008, se arată într-o analiză a Guvernării Cioloș făcută de Consiliul Fiscal. Contribuția principală a revenit cheltuielilor de consum final ale populației (+4,6 puncte procentuale – pp), susținute de politica fiscală prociclică și de majorările rapide ale salariilor, în timp ce formarea brută de capital fix a avut o contribuție de -0,8 pp, scăderea fiind determinată exclusiv de evoluția investițiilor publice care s-au contractat cu circa 24,3% în termeni reali. Pe fondul creșterii rapide a cererii interne, deficitul de cont curent, care reflectă relația cu exteriorul, s-a adâncit semnificativ la 2,43% din PIB, de la nivelul de 1,22% din PIB înregistrat la finele anului 2015, dar este aproape integral finanțat de investițiile străine directe. În aceste condiții, datoria externă a României a crescut în termeni nominali cu 2,32% în anul 2016, față de anul 2015, până la un nivel de 92,53 miliarde de euro, dar ponderea acesteia în PIB s-a micșorat de la 56,5% la 54,6%. Avansul economic a avut loc în condițiile unei creșteri moderate a creditării, respectiv cu 1,8% în termeni reali comparativ cu anul anterior. Piața muncii a avut o evoluție favorabilă, numărul mediu de salariați majorându-se până la 4.701 mii de persoane, respectiv cu 3,4% față de anul 2015. Câștigul salarial mediu brut pe total economie a fost 2.887 lei, în creștere cu 12,8% față de anul 2015, dinamică net superioară celei a productivității muncii, susținut în principal de evoluția câștigurilor din sectorul public care au avansat cu 21,1% în termeni.

Bugetul general consolidat (BGC) pentru anul 2016 a fost fundamentat pe o țintă de deficit bugetar de 2,8% din PIB în termeni cash, respectiv 2,95% din PIB potrivit Sistemului European de Conturi Naționale și Regionale 2010 (ESA 2010), în creștere cu peste 2 pp din PIB față de valorile înregistrate în anul 2015, ca urmare a reducerilor de taxe prevăzute de noul Cod Fiscal și a majorărilor de cheltuieli, în special cele cu salariile și cu asistența socială. Astfel, s-a consemnat o abatere deliberată de la obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM), respectiv un deficit bugetar structural de maxim 1% din PIB, deficitul structural aferent anului 2016 fiind estimat în acel moment la 2,73% din PIB. Execuția bugetară finală a consemnat încadrarea în ținta de deficit, potrivit metodologiei cash, deficitul bugetar situându-se la un nivel de 2,4% din PIB și ratarea acesteia, conform metodologiei ESA 2010, deficitul bugetar plasându-se la 3,04% din PIB, depășindu-se marginal, chiar și valoarea de referință stipulată de brațul corectiv al Pactului de Stabilitate și Creștere. Deficitul structural, care reflectă modul cum cheltuie statul banii publici, s-a deteriorat până la un nivel de 2,6% din PIB.

Strategie elaborată cu întârziere

Pentru al treilea an consecutiv, Guvernul a elaborat cu întârziere Strategia fiscal-bugetară, respectiv odată cu elaborarea proiectului de buget comparativ cu termenul legal de 31 iulie, ceea ce nu este de natură să creeze o planificare fiscal-bugetară eficientă care să se bazeze pe respectarea ex-ante a regulilor fiscale. Astfel, verificarea regulilor fiscale privind plafoanele în cadrul proiectului de buget devine irelevantă. Mai mult, cu ocazia rectificărilor bugetare, legea plafoanelor este constant încălcată ex-ante, chiar dacă execuția finală validează uneori plafoanele inițiale, așa cum s-a întâmplat și în anul 2016. Consiliul fiscal consemnează încă o dată permanentizarea situației de inoperabilitate a regulilor fiscale conexe celei de deficit bugetar și își reiterează recomandările privind respectarea regulilor respective, constatând că în anul 2016 inclusiv regulile europene privind nivelul deficitului structural stipulate de brațul preventiv al Pactului de Stabilitate și Creștere precum și de Compactul Fiscal au fost încălcate de o manieră semnificativă. Mai mult, se poate pune în discuție inclusiv conformarea cu brațul corectiv al Pactului de Stabilitate și Creștere în condițiile în care deficitul bugetar potrivit metodologiei europene ESA 2010 a depășit ușor pragul de 3% din PIB.

Presiune pe bugetul asigurărilor sociale

În anul 2016, deficitul bugetului de asigurări sociale a atins 2,58% din PIB, în creștere față de nivelul de 2,49% din PIB înregistrat în anul 2015, acesta reprezentând o parte însemnată a deficitului bugetului general consolidat. Revenirea la sistemul pensiilor speciale eliminate în anul 2010 și apariția multiplelor derogări şi a pensiilor speciale noi pun în pericol durabilitatea reformelor inițiate anterior și generează presiuni suplimentare pe deficitul bugetului de asigurări sociale. Mai mult, renunțarea la formula de indexare a pensiilor preconizată începând cu anul 2017 afectează substanţial sustenabilitatea sistemului de pensii, abordarea discreționară şi abandonarea regulilor având potenţialul de a contribui la adâncirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat. Consiliul fiscal a remarcat manifestarea unei tendințe susținute de inversare a reformelor sistemului de pensii menite să asigure sustenabilitatea financiară pe termen lung a acestuia și pledează ferm în favoarea menținerii progreselor realizate în ultimii ani, atât din perspectiva principiilor introduse (folosirea exclusiv a principiului contributivității în determinarea pensiei cuvenite), cât și din perspectiva respectării stricte a mecanismului de indexare introdus de noua lege a pensiilor.

Scăderi la investiții

Comparativ cu anul anterior, în anul 2016, cheltuielile cu investițiile statului s-au redus ca procent în PIB cu 1,97 pp, de la 5,85% din PIB la 3,88% din PIB, nivelul fiind cu 1,64 pp sub media anilor 2011-2015. Principala cauză a acestei evoluții este dată de ritmul extrem de lent al atragerii fondurilor europene nerambursabile aferente exerciţiului financiar 2014-2020. Şi în anul 2016, evoluţia trimestrială a cheltuielilor de investiții indică o concentrare a acestora în ultimul trimestru – 41,3% din total an, ceea ce pune sub semnul întrebării eficienţa procesului de programare bugetară. Rezervele de eficiență în ceea ce privește modalitatea de cheltuire a fondurilor publice alocate investițiilor se menţin ridicate, iar Guvernul a inițiat în perioada 2013 – martie 2014 un proces de reformă privind managementul investițiilor publice. La nivelul anului 2016, se poate aprecia că au fost aduse îmbunătăţiri privind transparența în acest domeniu, lista cu prioritizarea proiectelor de investiţii aferentă legii bugetului de stat pe anul 2016 fiind făcută publică. Consiliul fiscal pledează în favoarea aplicării ferme a cadrului legal privind managementul investițiilor publice și apreciază că s-au făcut unele progrese privind reforma managementului investițiilor publice, transparența privind procesul de prioritizare fiind încă la început, ca şi eficientizarea procesului de alocare şi cheltuire a banilor publici pentru realizarea investiţiilor publice prioritare.

S-a diminuat datoria publică

Datoria publică a scăzut în anul 2016, ponderea acesteia în PIB reducându-se, potrivit metodologiei europene ESA 2010, la 37,6% de la 38% din PIB la finalul anului anterior, în sensul diminuării acționând creșterea economică reală (-1,74 pp), inflația (-0,78 pp) și ajustarea stoc-flux (-0,82 pp), în timp ce deficitul primar a contribuit la majorarea ponderii datoriei publice în PIB cu 1,54 pp, iar rata reală a dobânzii cu 0,62 pp. În perioada 2017-2020, potrivit scenariului de bază, datoria publică este proiectată a avansa gradual de la un nivel de 37,6% în anul 2016 la un nivel de 43,3% la finele intervalului, iar în condițiile manifestării unor scenarii nefavorabile, majorarea gradului public de îndatorare poate fi chiar mai ridicată. Prognoza de bazează pe proiecțiile CE privind creșterea economică și deficitul bugetar, care sunt mai nefavorabile decât cele ale Guvernului din Programul de Convergență 2017-2020. Dacă le utilizăm pe acestea din urmă, în scenariul de bază datoria publică se diminuează la 37% din PIB la orizontul anului 2020.

Fondurile europene

Deși România s-a confruntat cu probleme majore în domeniul atragerii fondurilor europene, în ultimii doi ani progresele au fost vizibile, iar rezultatele eforturilor susţinute s-au văzut în creşterea capacităţii României de a absorbi fondurile structurale europene. Astfel, la finalul lunii martie 2017, România a absorbit 90,44% din totalul fondurilor alocate în cadrul perioadei deprogramare 2007-2013, o creștere semnificativă faţă de luna ianuarie 2016 când rata de absorbție se afla la 69,91%. Cu toate acestea, România rămâne ţara cu cea mai redusă performanță din UE în termeni de absorbție a fondurilor UE aferente exercițiului financiar 2007-2013, cu o rată de numai 90,44% în 2016, celelalte noi state membre (excluzând Croația) având rate de absorbție cuprinse între 94,03% și 95%. De asemenea, implementarea proiectelor asociate perioadei de programare 2014-2020, în pofida înregistrării unor progrese cu privire la desemnarea autorităților de management și control şi la îndeplinirea condiționalităților ex-ante, a fost caracterizată de un start extrem de lent. Este adevărat că noul cadru financiar multianual 2014-2020 a început greu nu numai în România ci și în celelalte state membre UE. Cadrul legislativ pentru această perioadă a fost definitivat cu întârziere de către CE, Parlamentul European și statele membre ale UE, afectând mai mult țările cărora le lipsește experiența și capacitatea administrativă pentru a recupera întârzierile. Consiliul fiscal apreciază că ritmul de absorbție trebuie intensificat, fondurile europene constituind un motor pentru susţinerea economiei, mai ales în contextul constrângerilor bugetare existente în acest moment.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.