Cu două săptămâni înainte de primul tur de scrutin al prezidenţialelor, PSD a dat în clocot. O stare de nervozitate internă, doar bănuită până acum de jurnalişti şi analişti a erupt şi totul a fost la vedere în ultimele două zile. S-au înjurat, s-au ameninţat cu puşcăria, nu doar Vanghelie şi Sebastian Ghiţă, ci şi alţii, dar numai cei doi au fost mai vizibili datorită violenţei de limbaj utilizate. De ce este această stare de tensiune în partid? La prima vedere două ar fi cauzele: lupta pentru putere în partid – sunt cel puţin trei grupări care îşi dispută sefia PSD, şi „defrişările” DNA în rândurile veteranilor social-democraţi. Întotdeauna, o bătălie pentru şefia partidului generează tensiuni într-un partid mare, chiar şi atunci când teoretic, există un „urmaş” stabilit. La PSD există un „urmaş” – Liviu Dragnea, numai că el nu este agreat de foarte mulţi lideri, în special cei din vechea gardă. O gardă care este crunt lovită de DNA, deci un real motiv de tensiune. Şi dacă mai adăugăm faptul că în rândul veteranilor există percepţia că DNA este influenţată de Victor Ponta în alegerea ţintelor, starea de tensiune este mai mult decât explicabilă.
Dar mai sunt şi alte două cauze, poate mai puţin vizibile. Prima: Victor Ponta a promis, după alegeri cooptarea în guvern a oamenilor lui Tăriceanu. Asta înseamnă cel puţin un portofoliu sau două în minus la PSD. Ca să nu mai vorbesc de mult mai multe funcţii din eşalonul doi şi trei. A doua: nu ştiu cât de reală este opţiunea lui Victor Ponta, în cazul în care câştigă Cotroceniul, pentru un premier „din afara PSD”, dar dacă este, atunci mai avem un motiv de tensiune. Un premier din afara partidului nu este o soluţie care să fie acceptată de maoritatea factorilor de decizie din PSD. Pentru că în acest caz, toţi îşi dau seama că va fi un „Boc reloaded” şi că toate deciziile vor fi luate în dealul Cotrocenilor, iar cei care mai au influenţă în partid vor ajunge simpli figuranţi. Ori în PSD, inclusiv în perioada Iliescu şi chiar Năstase, tot a mai existat un spaţiu de manevră pentru „feudalii” partidului. Nu în ultimul rând se mai poate vorbi şi de încă un focar de tensiune: chiar dacă PSD a obţinut beneficii masive în urma „Ordonanţei Dragnea”, cei din UNPR au liat crema. Adică au transferat calitate, nu cantitate. Un UNPR întărit nu convine deloc pesediştilor, chiar dacă provind din acceaşi părinţi. Şi dacă este adevărat ce spun unele site-uri specialzate în „surse”, adică existenţa unor negocieri discrete între UNPR şi PMP pentru formarea MPPR (Mişcarea Populară pentru Progresul României) atunci acest focar de tensiune se amplifică şi mai tare.
Deci este normal ca PSD-iştii să se încaiere între ei, este normal să se înjure, să se bată etc. Pentru că foarte mulţi din partid îşi joacă acum prezentul şi viitorul. Cine nu prinde acum în decembrie un loc în faţă, nu mai are altă şansă. În 2016 nimeni nu garantează o victorie a PSD la Parlamentare, iar 2020 este departe pentru cei care vor ocupa locurile din spate ale „autobuzului” numit PSD.
Mai trebuie să ţinem cont şi de un alt element: toate calculele pe care şi le fac taberele din PSD vizează epoca „post Ponta”. Pentru toată lumea din PSD, Ponta este deja preşedintele României. Dar dacă Ponta nu câştigă? Atunci, enciclopedişti trebuie să inventeze ceva mai tare decât un tsunami, pentru a putea reda ce se va întâmpla în PSD.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.