De ce cred în Andrei Marga

Cum era de aşteptat, nici nu apucase premierul desemnat Victor Ponta să anunţe lista celor propuşi pentru a prelua portofoliile în cabinetul său, că au şi început să curgă contestaţiile. Cele mai stranii mi s-au părut cele care-l priveau pe Andrei Marga. Mai întâi, analişti scopiţi sau sâsâiţi au cerut ca el să fie neapărat la învăţământ pentru că aşa vor ei. Apoi, în directă legătură cu cele de mai sus au apărut cei care nu-l voiau deloc ministru întrucât ei decid cine poate lua un portofoliu şi cine nu. În ce mă priveşte, cred că prin această alegere vom avea în guvern unul dintre cei mai reputaţi intelectuali din ţară, un universitar de ţinută, cu o operă remarcabilă şi cu activitate de seamă, atât la nivelul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, al cărei rector a fost ani la rând, cât şi la nivel naţional. Personal nu prea cunosc un intelectual român contemporan care să fi primit atâtea premii şi distincţii din ţări de pe toate continentele, care să-şi fi dat doctorate la vestite universităţi din SUA, Portugalia, Slovenia, Germania, Ungaria, Vatican, Italia, R. Moldova. El a primit, de asemenea, Premiul Herder, având în spatele său o listă de mari nume româneşti.

Dar, înainte de toate, Andrei Marga are o operă solidă, a publicat circa 40 de volume sub semnătură proprie, cel mai nou, „Crizele societăţii moderne”, apărând la Editura Academiei Române chiar în ziua în care el depunea jurământul de ministru de Externe. Imediat după nominalizarea sa în Guvernul Ponta, mulţi dintre cei ce au analizat cu obiectivitate, sine ira et studio, acest fapt au vorbit despre raporturile sale excelente cu unele personalităţi politice internaţionale de anvergură, ceea ce constituie un avantaj incontestabil în dialogul pe care el îl va avea ca ministru de Externe. Din această perspectivă au fost amintite cu precădere raporturile sale profesionale cu cancelarul german Angela Merkel, care a efectuat prima sa vizită în ţara noastră invitată fiind de rectorul universităţii clujene, spre a primi titlul de doctor honoris causa. Abia apoi, din Cluj-Napoca, Merkel a venit la Bucureşti, pentru a dialoga cu oficialităţile române. Sigur că respectivelor oficialităţi nu le-a căzut deloc bine că Merkel a venit în România datorită lui şi nu a dat curs invitaţiilor lor. Desigur, dacă acestea au fost, sau cum au fost, făcute! Din fericire, nu este singurul mare atu al lui Marga, dar el este cel mai la îndemână, pentru că cei care-i cunosc activitatea ştiu că el a dat dovadă de o extraordinară premoniţie când a scris cartea „Absolut astăzi. Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger”. Or, cel căruia i s-a consacrat acest volum este succesorul lui Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea, unul dintre cei mai ascultaţi şi mai influenţi lideri ai lumii de azi. Da, este adevărat că ai uşi deschise la atare copleşitoare personalităţi şi că trebuie să ştii ce să faci intrând pe aceste uşi, dar nu mai puţin de adevărat este şi faptul că sunt extrem de puţini ce au atare avantaj şi care ştiu ce fac cu el.

Aş mai observa că universitarul Andrei Marga este unul cu o foarte ridicată cotă internaţională, el fiind invitat frecvent să predea la universităţi de prim rang din lume, adică acolo unde contează doar calităţile intelectuale ale respectivului, şi nu coteriile ori invitaţiile adresate pe ochi frumoşi ori pe apartenenţa la nu ştiu ce grupuri secrete. Dintr-o atare perspectivă mi se pare pilduitoare întâmplarea că momentul desemnării sale pentru postul de la Externe l-a găsit pe românul Andrei Marga în Israel, unde era invitat să ţină prelegeri la o celebră universitate din această ţară. Cu alte cuvinte, aşa cum declara un cunoscut scriitor român, Andrei Marga este un intelectual cu care te poţi prezenta oricând şi oriunde în lume! El este un filosof preocupat de destinul Europei, pe care-l abordează pragmatic şi cu vizibilă îngrijorare, şi, poate nu întâmplător, unul dintre recentele sale volume se cheamă chiar „Destinul Europei”, apărut anul trecut. În context, voi nota că, în 2011, cititorii noştri au putut cunoaşte în premieră pagini din această carte deosebită, întrucât el a publicat foarte interesante fragmente chiar în cotidianul.ro. Vreau să spun că este vorba de o personalitate autentică, ce impune prin rigoare şi competenţă, ce poate dialoga uşor în alte limbi străine de circulaţie internaţională şi în primul rând în germană, ceea ce mi se pare foarte important.

De aceea, reacţiile unor guru dâmboviţeni la desemnarea acestui guvern mi s-au părut „pe lângă cestie”, cum ar fi zis Titu Maiorescu, dacă ei ştiu cine este acesta. De pildă, regele pupinbăsiştilor a început prin a numi Guvernul Ponta drept „unul buhăit” şi a combătut faptul că foştilor miniştri, care, susţin ei, erau cu mastarate, doctorate şi diplome la Harvard, Cambridge sau… Găgeşti şi au avut profesori precum nobelistul Stiglitz, Fukuyama ori Jack Christyou, nu le succed unii cu acelaşi CV! Lăsând gluma la o parte, mi se pare profund neproductivă ideea de a impune analiştii miniştri după chipul şi asemănarea lor, eu ştiu că noi analizăm ideile şi prestaţia lor în funcţie şi ca persoane publice. La fel de deplasată este atitudinea celor care judecă după ureche, pornind de la ideea că în orice zvon este un sâmbure de adevăr. În acest sens, luni seara, un neo-guru îl judeca pe Andrei Marga că nu e conectat la zi şi-l acuza că nu a anunţat că se va preocupa de intrarea totală a românilor în spaţiul Schengen şi de vizele în SUA. Culmea, potrivit şi cotidianul.ro din 3 mai, Marga exact asta declarase, dar dacă acel neo-guru nu citeşte, ce poţi face? La fel în cazul afirmaţiei că „Băsescu seamănă cu Mussolini”, Marga explicând că în audierea sa la comisiile parlamentare de resort nu a declarat aşa ceva, ci a răspuns unei întrebări punctuale din sală, în care nu se regăseşte acea asociere. Aflând adevărul de la cel acuzat, analistul a făcut brusc ciocul mic şi nu e de mirare, el e foarte vocal când nu are interlocutor. În fine, au ieşit la rampă şi lăzăroii, cei care mizează pe eterna şi fascinanta temă a colaborării cu Securitatea, sugerând că poate, poate ar fi cazul şi în ce-l priveşte pe Marga. Nu mă miră că au gura mare şi recurg la orice pentru a compromite pe oricine li se pare incomod. Să fiu clar înţeles, nu-l văd pe Marga făcând poliţie politică, dar cred că, aruncând cu lături în mari români, indivizii care fac atare gesturi nu mai pot părăsi vreodată haznaua politică în care au intrat! Pe cine mizează ei? Pe foşti judecători la Buftea.

În ce mă priveşte, mizez pe Andrei Marga şi cred că va ocupa cu strălucire scaunul pe care au stat Kogălniceanu, Titulescu, Gafencu sau Andrei. Iar totul va fi spre binele ţării noastre – România.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.