De ce gazonul de pe Arena Naţională trebuie schimbat ca şosetele?

Minune românească: iarba trebuie schimbată de trei ori pe an! Cu două săptămâni în urmă, organizatoarea concertului Red Hot Chili Peppers povestea cu elan că nici un fir de iarbă de pe Arena Naţională nu va fi distrus. Vor fi folosite materiale de protecţie, iar a doua zi iarba va arăta ca nouă. În fapt, cu o săptămână înainte de concert, ea era la fel de distrusă ca şi după aceea. Concertul n-a fost decât preludiul muzical pentru o altă înlocuire de gazon.

Cheltuielile pentru schimbarea gazonului de pe Arena Naţională sunt şi ele băgate sub covorul de iarbă. Ba plăteştee Primăria, ba sunt banii Federaţiei Române de Fotbal. Dar nimeni nu ştie cât şi de ce. Am stat de vorbă cu câţiva agronomi. După părerea acestora, cauzele ar putea fi următoarele:

• proiectantul nu a făcut studii de impact al acoperişului asupra dezvoltării gazonului;
• nu a luat în calcul impactul negativ al acoperişului asupra stratului de gazon: iluminare şi ventilaţie deficitare la nivelul acestuia;
• terenul nu a fost prevăzut cu instalaţii care să contracareze acest impact al acoperişului;
• nimeni nu a dat atenţia şi importanţa cuvenită terenului de joc şi mai precis covorului de gazon.

În cazul unui stadion de fotbal, suprafaţa de joc (în cazul nostru, gazonul natural) este elementul central al arenei, fiind unul dintre elementele principale ale spectacolului fotbalistic pentru care spectatorii vin la stadion. Se pare însă că în cazul Arenei Naţionale nu s-a ştiut acest lucru sau nu i s-a acordat importanţa cuvenită nici de către constructor şi nici de neneficiar.

Lucrările de construcţie a Arenei Naţionale au fost executate de asocierea Max Bögl Bauunternehmung GmbH Germania şi Astaldi Spa Italia, în baza Contractului de execuţie nr. 2556/19.04.2007, încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti.

Acoperişul arenei nu a fost prevăzut în contractul de execuţie iniţial. Acest element a apărut ulterior şi a făcut obiectul unui act adiţional, încheiat desigur la solicitarea beneficiarului.

Se pune problema dacă Primăria a cunoscut, înainte de a semna acest act adiţional, care este impactul acoperişului asupra gazonului? Este oare posibil să fi ştiut, dar să fi trecut sub tăcere, sperând că nu vor fi probleme majore sau că se vor găsi soluţii pe parcurs?

Antreprenorul general asocierea Max Bögl-Astaldi în mod sigur ştia de această problemă deoarece firma germană Max Bögl mai construise, nu cu mult timp în urmă, un stadion aproape identic cu Arena Naţională din Bucureşti, acoperişul acestuia din urmă fiind însă mult mai închis datorită ultimului inel de închidere cu plăci din policarbonat. Este vorba de stadionul Commerzbank Arena din Frankfurt, care se lovise deja de această problemă şi care găsise şi soluţia: instalaţii de iluminat artificial, pe care le-a instalat în toamna anului 2007.

Care este răspunderea proiectantului şi care a beneficiarului?

L-a informat oare antreprenorul general pe beneficiar cu privire la aceste probleme cu ocazia semnării actului adiţional pentru acoperiş?

În orice caz, antreprenorului general îi revine o mare parte din responsabilitate deoarece atât conceptul, cât şi proiectarea i-au aparţinut in totalitate.

Oricum, înainte de semnarea actului adiţional trebuia în primul rând să se facă un studiu de impact al acoperişului asupra condiţiilor de vegetaţie a gazonului. Acest studiu însă nu s-a făcut. Dacă s-ar fi făcut s-ar fi pus în evidenţă deficienţele majore de iluminare şi de ventilaţie la nivelul terenului, respectiv faptul că la nivelul gazonului din arenă intensitatea luminii este de câteva zeci de ori mai redusă decât în afara arenei iar ventilaţia pe timpul verii este cvasiinexistentă. Acestea sunt adevăratele cauze ale degradării gazonului.

În timpul verii aceste deficienţe devin cel mai evidente, datorită condiţiilor climatice. Aşa se explică faptul că gazonul montat de Primărie în primăvară s-a deteriorat grav într-un timp scurt, ajungând acum să fie înlocuit din nou, pentru a treia oară într-un an. Dar chiar şi în faţa acestor evidenţe, Primăria continuă să mascheze adevărul, prezentând ca motiv al înlocuirii gazonului diverse evenimente extra-sportive, cum ar fi concerte etc. Acestea sunt însă simple pretexte pentru a justifica cheltuirea banilor publici, chiar dacă sunt prezentate ca fiind făcute în parteneriat public-privat.

Ce rol a avut consultantul proiectului?

Toate aceste deficienţe trebuiau avute în vedere la semnarea actului adiţional pentru acoperiş şi tot atunci trebuiau prevăzute ca DOTĂRI obligatorii şi incluse în actul adiţional şi instalaţiile speciale pentru asigurarea micro-climatului la nivelul gazonului. Prezenţa acestora încă de la început era o condiţie strict necesară pentru ca arena să poată fi folosită în condiţii normale, conform destinaţiei sale. Aşa era corect şi aşa s-a întâmplat în alte cazuri din Europa, unde cei implicaţi au acţionat cu corectitudine. În cazul Arenei Naţionale însă, acest lucru nu s-a întâmplat.

În aceste condiţii se pune evident şi întrebarea dacă firma de consultanţă angajată de Primărie pentru această lucrare şi-a făcut sau nu datoria? L-a informat oare acesta pe beneficiar cu privire la aceste aspecte?

Acoperişul de pe Arena Naţională este mult mai închis decât pe alte stadioane şi prin urmare efectul negativ asupra gazonului este mult mai mare. Şi oportunitatea acestui acoperiş este discutabilă, având în vedere că nu poate fi folosit în orice condiţii – respectiv la temperaturi de sub 70C constructorul nu recomandă folosirea lui, sub sancţiunea pierderii garanţiei. Este oare posibil ca acest acoperiş să fi fost făcut mai mult pentru aspectul estetic?

Un lucru este totuşi clar: culpa principală se împarte în egală măsură între Max Bögl şi beneficiar.

Vânătoarea de ţapi ispăşitori

Însă până în prezent nici unul dintre ei nu a dorit să-şi asume responsabilitatea. Au preferat să caute un ţap ispăşitor în firma care a subcontractat montarea gazonului – SC Gama Verde SRL, care la momentul la care a declanşat lucrările nu avea nici cea mai vagă idee de cusururile de concepţie ale acestui proiect „magnific”. „Nu ne-a zis nimeni nimic de acoperiş, de înhidere, deschidere, de microclimat”, spune un reprezentant de la Gama Verde.

Nu poate fi exclusă nici varianta unui „complot”, în sensul că problema microclimatului să fi fost cunoscută de antreprenor şi/sau beneficiar, care au ascuns-o pentru a-l putea apoi găsi vinovat pe „Acarul Păun” pentru situaţia gazonului.

Oricum, primul gazonul instalat de firma Gama Verde pe Arena Naţională nu a fost plătit nici până acum, motiv pentru care această firmă a apelat la justiţie. Procesul are drept miză recuperarea banilor pentru primul covor de gazon. Toate celelalte gazoane montate ulterior, fiecare de două ori şi ceva mai scumpe decât primul, au fost achitate cu mare promptitudine, fără să mai fie subiect de dezbatere publică sau de scandal, deşi toate covoarele verzi au avut aceeaşi soartă ca şi primul.

Se cheltuie sume enorme pentru înlocuirea şi întreţinerea gazonului de pe Arena Naţională!

Cauzele pentru care Arena Naţională înghite anual sume greu de contabilizat sunt următoarele:

– Deşi problema microclimatului generat de acoperiş era cunoscută, în contractul cu acoperişul n-au fost prevăzute şi instalaţiile de iluminat şi ventilaţie.

– Nu au fost respectate recomandările făcute de specialişti după partida România-Franţa. Adică nevoia de a procura instalaţii de iluminat artificial şi de ventilaţie.

– Primăria a preferat să facă experimente pe banii contribuabililor. De aceea primarul Sorin Oprescu spune acum că a ajuns „doctor în gazon”, pentru că a făcut specializare la Arena Naţională.

– Primăria Capitalei a încheiat contracte îndoielnice şi total dezavantajoase pentru gazonul montat în martie 2012 şi pentru închirierea pe 6 luni a instalaţiilor de iluminare artificială, contracte pe care le ţin la mare secret. Care să fie explicaţia? Preţul total cu care s-a contractat (cca. 1.000.000 euro) este exorbitant şi absolut neverosimil raportat la preţurile curente practicate pe piaţa europeană.

Nu este clar prin ce procedură a încheiat Primăria aceste contracte şi nici cum au fost negociate preţurile. Un lucru este clar. Nu a fost nici o licitaţie publică! Să fi fost oare Primăria înşelată de furnizori? Au reuşit aceştia să păcălească un „doctor în gazon” sau există altă explicaţie?

Preţul de 690.000 euro (340.000 rulouri + 350.000 strat suport) plătit recent de Primărie numai pentru înlocuirea în această primăvară a gazonului se apropie de costul total de construcţie al întregului teren de joc, cu toată infrastructura şi cu toate sistemele şi dotările (irigaţie, drenaj, încălzire, canalizare etc.).

Prin comparaţie, preţurile plătite de marile cluburi de fotbal din Europa pentru o înlocuire completă a rulourilor de gazon de pe o suprafaţă de joc standard nu depăşesc 150.000 euro (furnizare, transport, montaj). Putem vedea schimbările de gazon ale stadionului SAN SIRO (Giuseppe Meazza) din Milano, Italia, care este stadionul unde se schimbă cel mai des rulourile de gazon din Europa. În cazul acestuia, preţurile variază între 90.000 de euro – pentru rolurile autohtone provenite de pe piaţa italiana – şi până la 150.000 de euro – în cazul când acestea sunt aduse din pepinierele de la Bordeaux (Franţa) de la cca. 1.000 de km distanţă (când nu sunt disponibile la pepinierele din Italia).

De asemenea, suma de 360.000 de euro plătită pentru închirierea până în septembrie a instalaţiei de iluminare artificială este mai mult decât exagerată. Această sumă este mai mare decât dublul sumei plătite în mod normal de alte cluburi europene pentru închirierea anuală a unor asemenea instalaţii. De asemenea, cu această sumă puteau fi plătite jumătate jumătate din costurile de achiziţie ale unei astfel de instalaţii.

Pentru accelerarea procesului de fotosinteză a ierbii de pe un teren sunt folosite 9 module de iluminat artificial, fiind utilizate alternativ pe câte o jumătate de teren (http://www.sglconcept.com/en/mobile.htm). Costul de la producător al unui astfel de pachet de instalaţii de iluminare pentru un teren de fotbal este de cca. 800.000 de euro. Dacă se alege varianta achiziţionării în leasing pe 10 ani, costul este de cca. 100.000 de euro pe an, rezultând un cost total de achiziţie de 1.000.000 de euro.

În varianta închirierii, costul anual al chiriei unui astfel de sistem este în mod normal de cca. 150.000 de euro (a se vedea spre exemplu cazul Olympic Stadium din Munchen).

Rezultă astfel că, în cazul cumpărării în leasing pe 10 ani a instalaţiei, se face o economie de 50.000 de euro pe an faţă de varianta închirierii iar în 10 ani economia este de 500.000 de euro. Deci, este mai ieftin să cumperi sistemul de iluminare artificială decât să-l închiriezi, plus că în a doua variantă devii proprietar.

Varianta achiziţionării instalaţiei de fotosinteza apare ca profitabilă şi dacă ţinem cont de faptul că, în cazul Arenei Naţionale, utilizarea unei astfel de instalaţii este necesară pe termen lung şi nu temporar, având în vedere că arhitectura arenei nu se schimbă şi condiţiile de microclimat rămân mereu aceleaşi. Mai trebuie luat în considerare şi faptul că majoritatea stadioanelor de rangul celui de la Bucureşti au în dotare permanentă asemenea instalaţii de iluminat pentru fotosinteză artificială.

În aceste condiţii se pune întrebarea “De ce se închiriază şi nu se cumpără această instalaţie?”. Nu mai este nevoie de ea şi pe viitor? Ba dimpotrivă, în perioadele reci din an este şi mai puţină lumină naturală, caz în care se impune cu atât mai mult o iluminare suplimentară.

Ce ascunde afirmaţia Primăriei că stratul de gazon este „consumabil”.

În anumite limite covorul de gazon poate fi considerat consumabil, dar asta nu scuză greşelile Primăriei din faza de contractare şi nici pe cele ale antreprenorului din faza de concepţie şi proiectare. De asemenea, această ipoteză nu justifică nici înlocuirea gazonului de 2-3 ori pe an şi în nici un caz nu justifică plata unor sume exorbitante pentru înlocuirea lui, preţul de 340.000 de euro plătit de Primărie în primăvara lui 2012 fiind unul absolut aiuritor.

Înlocuirea periodică a gazonului se practică şi pe alte stadioane, dar nici cele mai bogate cluburi nu o fac atât de des şi nu plătesc asemenea averi pentru astfel de operaţiuni.

Există exemple relevante în acest sens şi la cluburi autohtone care şi-au montat recent pe stadioane rulouri de gazon la preţuri ce nu depăşesc 100.000 euro (CFR Cluj, Petrolul Ploieşti etc.).

Dacă la Arena Naţională se va continua să se schimbe stratul de gazon în acest fel, hai să zicem cel puţin două ori pe an, la preţul plătit în această primăvară nu numai că nu este nici o şansă ca aceasta să devină profitabilă dar se va afunda în datorii nesfîrşite. Costurile cu schimbarea gazonului depăşesc de departe posibilele venituri anuale care s-ar putea realiza din exploatarea Arenei Naţionale.

Rămân de lămurit câteva lucruri

Cine răspunde de greşeala de proiectare? Ce rol a avut consultantul şi în ce condiţii a fost adoptată varianta acoperirii? De ce exploatarea Arenei nu este privită din punct de vedere economic şi este preferată schimbarea covorului de iarbă precum şosetele rupte? Cum pot fi justificate sumele umflate cheltuite pentru schimbarea gazonului şi pentru închirierea instalaţiei de iluminat? Când va avea Arena Naţională un contract de management şi administrare care să oblige la performanţe şi beneficii?

Să fie vorba de nepricepere, de indiferenţă privind cheltuirea banilor Capitalei sau la mijloc mai există şi alte interese?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.