De ce îl admir pe Bende Barna Gavril?

Fără să intru în politică, mă declar susținătorul lui Bende Barna Gravril. De câteva zile mă tot gândesc ce aș putea să fac pentru a-i aduce încă un vot și pentru a-l ajuta să câștige Primăria Hunedoarei. Asta deși s-ar putea ca Bende Barna Gavril să nu aibă nevoie de eforturile unor susținători în genul meu.

Când pleacă de acasă, doctorul Bende taie drumul pe lângă piața mare a orașului și urcă prin Chitid spre Spitalul Municipal. Pe tot drumul Bende Barna Gavril este salutat cu un soi de plecăciuni respectuoase. Iar cine nu se pleacă se grăbește, dar zice un „să trăiți, dom doctor” cu un i nițel mai lung ca doctorul Bende să priceapă o nuanță ce trimite la codul bunelor maniere. Adică la un respect subliniat și recunoscut în orice împrejurare. Bende Barna Gavril este ortoped. Medic primar ortoped. A reparat picioarele multora din Hundedoara și din împrejurimi. Notabilități, babe, cerșetori, copii, artiști și trecători cu mers de gură cască și căzuți în câte o gură de canal au ajuns pe mâna lui și au fost repuși pe picioare.


-„Hai să dăm fuga la doctorul Bende” este în Hunedoara o propoziție la fel de frecventă ca și cea legată de soarta președintelui Traian Băsescu. Ortopedul de faimă al orașului candidează acum la funcția de primar. Pentru a înțelege cum am ajuns în rândurile armatei de susținători ai lui Bende Barna Gavril trebuie să vă povestesc câteva lucruri. În urmă cu aproape 15 ani mama mea a avut prima fractură de femur. A alunecat pe scări și s-a ales cu operație aproape de șold. N-a vrut la Cluj. Ea singură a ales Hunedoara. Cu câțiva ani în urmă mai suportase o operație în același spital. Doctorul Crăciunescu o salvase dintr-o altă complicație, ținută ascunsă cu o pudoare aproape eroică mai bine de 40 de ani. Ei bine, și de data aceasta, cu piciorul deja umflat și vânăt,mama m-a întâmpinat cu aceeași fermitate de căpitan:

– Mergem la Hunedoara!

Ar trebui să adaug că în părțile noastre e plin de spitale. La Deva, la Orăștie, la Simeria, la Călan, la Cugir, la Sebeș și la Alba. Și cât bei două cafele ajungi și în clinicile universitare vestite din Cluj. Și, totuși, pentru picior mama a ales Hunedoara. Toată lumea știa că acolo este o școală de ortopedie mai ceva ca o facultate. Prin anii 60-70, un mare doctor cu dosar politic catastrofal n-a putut face carieră universitară și a fost trimis să contribuie la creșterea unui orășel modest de provincie. Adică a Hunedoarei. În scurtă vreme, doctorul Simionescu a devenit un soi de sfânt al orașului. Îi repara pe toți rupții și ciuruții din accidentele Combinatului Siderurgic, aflat atunci într-o exagerată dezvoltare (acum aflându-se într-o fază de firească, dar și misterioasă restrângere. În fiecare noapte, în timp ce țiganii mai fură din oțelurile abandonate, gloria industriei românești de atunci se mai micește cu câțiva metri pătrați și cu câteva sute de kilograme). Lângă acest faimos doctor Simionescu a crescut un alt mare ortoped, doctorul Stănescu. Ei doi au fost fala spitalului Hunedoara. Când eu ajungeam cu mama pe targă la poarta spitalului doctorul Simionescu era numai legendă. Chiar și discipolul său, acest neoficial profesor de ortopedie, numit doctorul Stănescu, nu mai lucra nici el. Se pensionase. Venea pe la săpital doar câteva ore pe săptămână și se interesa de cazurile mai complicate. Așa că povestea primei fracturi a mamei mele a început cu doctorul Bende Barna Gavril. Mare ca un baschetbalist alb din liga americană, agil ca un jucător de tenis, politicos până la sfială, doctorul Bende a fost prima mână la toate cele trei operații ale mamei mele. Două fracturi de picior și una de braț m-au dus la situația de acum. Adică de om rămas dator, deși, de fiecare dată când plecam din spital, mama îmi zicea cu jumătate de glas:

-Ai grijă să rezolvi cu doctorul Bende!

-Stai liniștită, mamă, i-am zis de fiecare dată fără să fac nimic. Nu puteam să-i spun că între timp deveniserăm prieteni și că nu aveam ce și cum să rezolv. Am ajuns să ne întâlnim mai des, să petrecem vremea și pe la casele noastre și chiar să vadă și de oasele mele. Așa că, peste ani, după ce mama s-a dus, a venit vremea să încerc un soi de decont egal cu o obligație morală indiscutabilă.

Întâi de toate trebuie să mărturisesc în fața tuturor respectul meu necondiționat de aparținător (cum se numesc prin spitale rudele bolnavilor sau ale morților) față de doctorul Bende Barna Gavril. În Hunedoara de azi, deși nu mai operează, doctorul Bende este principala vedetă a orașului. A dat bisturiul pe management. De câțiva ani buni conduce un spital despre care se spunea că va dispare la fel ca și Combinatul. Nu mai sunt muncitori, nu mai sunt salarii mari, nu se mai alocă fonduri pentru aparatură, ce mai, sfârșit trist și lent de oraș comunist amenințat de colaps!Si totuși!

Acum o săptămână, când l-am întâlnit ultima oară, Bende Barna Gavril era socotit salvatorul spitalului din Hunedoara. În numai 5 ani l-a ridicat între puținele din țară dotate și administrate după normele Uniunii Europene. Iar doctorul Bende Barna Gavril este gata să înceapă a treia mare încercare a vieții sale. După zeci și sute de operații și după relansarea spitalului municipal, Bende Barna Gavril a fost „împins” de hunedoreni, români și unguri, să candideze la primăria orașului.

Trebuie să știți că Bende Barna Gavril este ungur, un ungur care vorbește o limbă română mai îngrijită și mai frumoasă decât cea din gura majorității politicienilor români.

Orașul Hunedoara numără câteva mii de maghiari, dar prea puțini ca el să poată câștiga fotoliul de primar. Drept pentru care, românii din oraș și din împrejurimi, asociațiile și partidele politice au hotărât să-l sprijine. Fără să mă amestec cu acestea, fără a avea drept de vot în municipiul Hunedoara, mă declar un susținător înfocat al acestuia. Iar dacă se va găsi un nemernic care să spună ceva rău despre Bende Brana Gavril mă va descoperi în fruntea celor cu care va avea de-a face!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.