De ce n-am furat craniul lui Calypso

Aflată la aproximativ 16 km de Târgu Neamţ, Mânăstirea Neamţ este cea mai veche şi mai importantă aşezare monahală din Moldova. Cercetările arheologice de acolo au scos la iveală urme ale vieţii sihăstreşti încă din secolele XI şi XII. Biserica mare, din incinta mânăstirii, cu hramul Înălţarea Domnului, este ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Până nu demult, turiştii mai cultivaţi veneau la Mânăstirea Neamţ şi ca să vadă craniul enigmaticei Calypso, făcută celebră de Costache Negruzzi, care, într-o povestire, susţine că domniţa respectivă, grecoaică de neam, ar fi fost iubita poetului Aleksandr Puşkin, pe când acesta era surghiunit la Chişinău. Într-un elan mistic, Calypso, venită în dreapta Prutului, ar fi părăsit viaţa de mireană şi s-ar fi adăpostit, travestită în bărbat, la Mânăstirea Neamţ, unde, în scurtă vreme, s-a şi săvârşit din viaţă.

La acest sfânt lăcaş, până în urmă cu trei sferturi de veac, era obiceiul ca monahii şi mirenii îngropaţi aici să fie dezgropaţi, la şapte ani după plecarea la cele veşnice, iar ţestele lor să fie aşezate în gropniţa de sub Biserica Ioan Bogoslovul, ctitoria lui Petru I Muşat, aflată tot în incinta mânăstirii. Pe craniile răposaţilor era înscris numele lor.

Am ajuns prima oară la Mânăstirea Neamţ în anul 1974. M-am dus glonţ la gropniţă, unde odihnea, expus în faţa celorlalte, craniul lui Calypso. Atmosfera era oricum emoţionantă, în subsolul dreptunghiular, cu boltă pe toată lungimea bisericii de deasupra, cu sumedenie de ţeste, aşezate în firide semiovale, săpate în perete, peste care plutea o lumină discretă, venită prin cele opt ferestre şi de la candelele ce ardeau pe masa din mijlocul încăperii. Nu mai văzusem aşa ceva niciodată şi am aflat că, în spaţiul ortodox, nici nu mai există ceva asemănător. Din păcate, gropniţa nu era păzită de nimeni, aşa că doar cine nu voia să fure vreun craniu nu-l fura. Nici mie nu mi-a trecut atunci prin cap o asemenea fărădelege. Desigur, mi-era şi teamă, nu numai de autorităţi, ci de posesia unui asemenea lucru. Peste ani, mi-a părut rău. Nu că l-aş fi păstrat pentru mine, Doamne fereşte, ci pentru vreo instituţie cu mai multă grijă pentru patrimoniul nostru cultural decât cea a nepăsătorilor monahi de acolo. Pentru că, până la urmă, actul josnic a fost înfăptuit. Mi l-a povestit, nu demult, un călugăr, când am revenit la Neamţ.

Mi-a spus vrednicul monah, cu tristeţe, că, prin anul 1980, craniul lui Calypso a fost furat, laolaltă cu încă vreo cinci, de câţiva studenţi străini, care studiau la Cluj-Napoca. Unul dintre ei a înapoiat un cap, fiindcă, după cum s-a spovedit unui alt călugăr de la Neamţ, îl visa noaptea şi i se întâmplau tot soiul de rele. Ţeasta lui Calypso însă nu a fost înapoiată, rămânând în posesia unui student grec. Se aude, Poliţie Română? Toate amănuntele mărturisite de făptaşul care a înapoiat craniul au rămas secrete, căci taina spovedaniei creştine rămâne taină. Se pare că autorităţile comuniste n-au pus prea mult la inimă furtul, aşa că, aproape sigur, nu vom mai avea niciodată în România amintirea materială a nefericitei Calypso.

Povestea gropniţei de la Mânăstirea Neamţ nu s-a încheiat însă cu furtul ţestelor. Mai cinstit, un neamţ s-a oferit acum câţiva ani să cumpere un craniu de acolo. Evident, călugării nu au acceptat târgul!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Bucurescu 19 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.