De ce nu am semnat protestul împotriva anteniștilor

Am propriile lupte și războaie cu diferiți lucrători din presă pentru a mă implica pe un front nou. În plus, vreau să mă bucur de cele trei luni de Viena fără bătăi suplimentare de cap. Cam asta a fost prima reacție când am văzut contra-atacul unor colegi de breaslă la adresa mizeriilor de la Antena 3, legate Andreea Pora, Turcescu & Co, și când am citit scrisoarea de solidarizare intitulată ”PROTEST al JURNALIŞTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă”, semnat de câteva sute de persoane active în mass-media. Și, probabil, mi-aș fi văzut de altele dacă nu aș fi dat și peste șantajul din ultimele zile la adresa lui Mircea Toma, declanșat de faptul că ActiveWatch nu s-a raliat necondiționat, cu surle și trâmbițe, cauzei drepte. Pentru că și textul lui Vladimir Tismăneanu, și cel al lui Andrei Cornea, și cel al Brândușei Armanca care îl vizează pe Mircea Toma asta sunt, un șantaj emoțional, menit să-l aducă (ori re-aducă) alături de credința cea dreaptă și cauza cea bună. Ori să-l excludă dintre drepțiîn cazul în care nu s-ar conforma.

Desigur, nu are nevoie Mircea Toma de avocați. E major, are buletin și se poate descurca și singur. De altfel, a și făcut-o (iar textul îl puteți citi aici). Începutul articolului ”Nu-i la fel!” (Brândușia Armanca, Revista 22) m-a scos însă din letargie: ”Delimitarea a devenit o chestiune de igienă morală obligatorie pentru jurnaliștii din România pentru a opri deteriorarea vizibilă a mass-media. Și una de supraviețuire.”. Hopa! Asta sună ca un început de dezbatere despre soarta și viitorul presei autohtone. O dezbatere întârziată însă cu ani buni și pornind de la o miză de nivelul II. Pentru că, fără a fi minoră, miza actualului război este una cu arie restrânsă de acțiune. Cei atacați și umiliți de către Antena 3 reprezintă un grup cu suficiente arme (drept dovadă reacțiile și solidarizările din ultimele zile) pentru a riposta. Este vorba însă de un grup restrâns (al jurnaliștilor) și, până la urmă, în ciuda faptului că cei atacați au (în acest caz) ceva mai multe argumente, toate reacțiile nu depășesc nivelul unui război de presă (între jurnaliști).

Problema cea mai mare e întârzierea cu care pare un astfel de protest-apel. ”Subsemnaţii, ziarişti şi publiciști, ne declarăm solidari în dezideratul de a ne practica profesia cu maximă responsabilitate faţă de adevăr şi de interesul public, cu bună-credinţă şi în respectul deontologiei. Dincolo de convingerile politice şi ideologice diferite, considerăm că standardele jurnalistice, informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm”, se arată la începutul protestului jurnaliștilor. Ei bine, m-aș fi bucurat ca un astfel de protest să fi fost publicat cu cel puțin 3-4 ani în urmă. Când devenise mai mult decât evident pentru orice ”jurnalist onest și atașat valorilor profesiei și responsabilităților ei” (ca să citez din același protest) că nu doar un grup de ziariști, ci cetățenii unei țări întregi au fost supuși unui asalt mediatic fără precedent. A unui atac venit nu doar dinspre o televiziune ori a unui trust de presă , ci dinspre aproape toate televiziunile și celelalte instituții media. Tone de publicitate, advertoriale mascate sub formă de articole redacționale, blocarea opiniilor critice, codurile deontologice (și cel al CRP, și cel al COM) încălcate pe bandă rulantă, sponsorizări și excursii de lux pentru jurnaliști și șefi de instituții media, articole de decredibilizare la adresa celor câtorva ziarișticare se încăpățânau să scrie critic despre subiect, anatemizarea lor (chiar de către colegi de breaslă, inclusiv acum și fără a determina reacția oneștilor), amenințări și agresiuni la adresa bunurilor, și în cele din urmă, a persoanei lor. Întâmplător sau nu, printre extrem de puținii care au încercat să sensibilizeze breasla împotriva acestor abuzuri fără precedent au fost, prin rapoartele lor, taman cei de la ActiveWatch, arătați acum cu degetul. Unde au fost, în tot acest timp, majoritatea celor dintre sutele de semnatari ai protestului de acum? Cu câteva excepții au tăcut și au privit în altă parte. Asta dacă nu s-au aflat chiar pe lista excursioniștilor de lux și ai multiplicatorilor de propagandă pro-RMGC prin instituțiile media în care lucrează (îmi cer scuze câtorva semnatari ai protestului care nu au tăcut, dar sunt doar câțiva din cei peste 400).

Deosebirea între cele două situații este, însă, cât se poate de mare (”Nu-i la fel!”, îmi permit să spun și eu). Victimele atacului despre care fac referire nu au fost cei câțiva jurnaliști care s-au încăpățânat să scrie (aceștia au, cel mult, statutul de victime-colaterale), ci toți cetățenii României. Cetățeni care au fost mințiți zi de zi, săptămâni, luni și ani la rând. Cărora li s-au livrat lături și minciuni pe post de știri, reportaje și dezbateri. Cărora li s-a încălcat dreptul constituțional de avea acces la informație. Bănuiesc că sunt zeci și sute de mii de români care ar putea indica fără să greșească la ce subiect mă refer. La fel cum nici jurnaliștilor semnatari nu le e greu să-și dea seama despre ce caz e vorba.

Mircea Toma se referă și el la asta: ”Turnesolul la îndemână care permite să testezi calitatea actorilor politici și ai corespondenților lor în mass-media este Roșia Montană și proiectul de exploatare a aurului”. Nu se pune problema de a-i da dreptate, ci de a revendica paternitatea comparației: am enunțat-o prima dată într-un editorial din Clujeanul, din vara lui 2007. Nu știu când a spus Mircea Toma prima dată asta și, evident, e cel mai puțin lipsit de importanță amănunt din discuția. Dar ideea e simplă: oricât de mari sunt mizeriile (și sunt) pe care cei de la Antena 3 le-au vărsat la adresa oponenților, războiul acesta este unul de nivelul II și e unul intern al breslei. Dacă există cu adevărat energii, disponibilitate, curaj, onestitate și responsabilitate pentru o discuție legată de viitorul presei, atunci cu Roșia Montană trebuie început. Pentru că nu e un caz punctual, de atac și de un linșaj la adresa unor persoane sau grupuri de persoane, ci, așa cum am arătat, un atac și un linșaj la adresa întregului public. O dezbatere despre modul în care a reflectat presa cazul Roșia Montană (nu asupra întregii Afaceri Roșia Montană – asta e altă poveste) e o miză și un război care chiar merită (și trebuie) purtat, în cele din urmă, în interiorul breslei. Mi-e teamă însă că dintre sutele de semnatari ai scrisorii de protest, nu sunt mai mult de 10-15 care să aibă voie, să aibă curajul, să aibă onestitatea, să aibă responsabilitatea și (aspect deloc de neglijat) să aibă și unde să publice ori să discute despre așa ceva (condițiile sunt cumulative).

Și vă rog să nu-mi spuneți că de actualitate e subiectul cu Antena 3. Subiectul cu Roșia Montană e de actualitate de peste 10 ani. Și nu s-a perimat.

***

(Precizare: când spun anteniști nu absolutizez – mai există și la Antene, îndeosebi la departamentele de știri, care nu au treabă cu mizeriile șefilor lor)

***

P.S.: Și ar mai fi o problemă, care rezultă și din modul în care se încheie protestul, și din supărările (și reacțiile) pricinuite de faptul că ActiveWatch și Mircea Toma ar fi ”trădat”. ”Facem apel la toţi jurnaliştii oneşti, ataşaţi valorilor profesiei şi responsabilităţilor ei, să ni se alăture”, dublată de reacția față de Mircea Toma, sugerează două lucruri: 1) jurnaliștii care nu se alătură protestului nu ar fi onești și atașați valorilor profesiei și responsabilăților ei, respectiv 2) cine se alătură e, automat, jurnalist onest și atașat valorilor profesiei și responsabilităților ei.

***

P.S.2: Au fost în ultimii ani câteva apeluri (nu multe) din interiorul breslei legate de atacurile la adresa jurnaliștilor care scriau despre Roșia Montană. Și a coruperii majore a mass-media în acest caz. Jurnaliștii onești, ia-i de unde nu erau. Dar, încă o dată spun, un jurnalist bun supraviețuiește cumva (doar el știe cum) și o scoate la capăt și fără ajutorul colegilor, și fără compromisuri. Mai grav e că au existat apeluri nenumărate din parte publicului, care au fost ignorate total.

O rugăminte (din partea cititorilor) pentru jurnaliștii onești:

voxpublica.realitatea.net

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.