La numai cîteva luni de la plecarea din funcţia de şef al SRI, George Maior este numit ambasador în SUA. În 1978, Ion Mihai Pacepa, care era doar adjunctul Departamentului de Informații Externe, a plecat în SUA şi a fost condamnat la moarte în contumacie. Oare de ce vor americanii să-i aibă alături pe şefii serviciilor noastre secrete? Iată o întrebare la care opinia publică din România ar trebui să primească un răspuns.
Vremurile pe care le trăim acum depind în mare măsură de serviciile secrete, motiv pentru care, deşi poporul trăieşte într-o sărăcie lucie, s-a acceptat ca SRI, SIE şi surorile lor mai mici să toace în fiecare an un buget mai mare decît cel de la sănătate sau învăţămînt. Ni s-a spus mereu că buna funcţionare a acestor servicii secrete este o prblemă de siguranţă naţională şi noi i-am crezut pe conducătorii noştri. Am zis: asta e, rămînem analfabeţi, murim prin spitale, însă, dacă ţara are nevoie de servicii secrete ca să nu fie distrusă – ne sacrificăm!
Şi acum ce vedem? Că ditamai fostul şef al SRI pleacă ambasador în SUA cu toate secretele ţării în minte, că doar nu le-o fi uitat în cele cîteva luni de cînd era stăpînul inelelor! America este o superputere, este acum partenerul nostru în NATO, totuşi avem şi noi ceva secrete care ar trebui să fie protejate inclusiv faţă de SUA. Ne garantează cineva că George Maior nu-şi poate trăda ţara, divulgînd secretele pe care le cunoaşte? Ce este el, un super patriot pe care trebuie să-l credem pe cuvînt? O fi el naşul de cununie al premierului Victor Ponta, dar ţara este ceva mai presus de simpla lor cumetrie.
Noi am mai avut un şef al serviciilor secrete care a fugit în America şi Justiţia noastră l-a condamnat la moarte în contumacie. Este vorba, desigur, de Ion Mihai Pacepa care a fugit în 1978 tot în SUA, fiind golit de toate informaţiile pe care le deţinea. După Revoluţie, el a fost reabilitat doar pentru că, vezi, Doamne!, trădîndu-l pe Ceauşescu, a grăbit căderea acestuia! O gogoriţă pe care numai naivii o mai cred azi, căci ştim bine că regimul comunist a căzut în toată Europa în 1989, fără ca rolul lui Pacepa să fi fost dovedit vreodată. Nici astăzi noi nu ştim clar: Pacepa a fost trădător sau mare patriot? Şi acum mai trimitem unul în SUA direct din funcţia de şef al principalului serviciu secret!
Chiar reabilitarea lui Pacepa ne pune serios pe gînduri. Cazul lui arată că SUA nu ezită să stoarcă dintr-un şef de serviciu orice informaţie, lucru absolut normal din punctul de vedere al autorităţilor americane. Dar din punctul nostru de vedere cum e? Chiar dacă ni se spune că toată kenoza asta informaţională este în interesul României, totuşi, avem de-a face cu divulgarea secretelor României, iar acest lucru, din cîte ştiu, înseamnă încă trădare naţională, indiferent de motivaţia ce ni se poate servi! Dacă nu este aşa, iar serviciile noastre secrete nu sînt decît un moft, atunci să ni spună şi să le finanţăm ca atare sau să nu le mai finanţăm deloc!
Totuşi, George Maior a stat la masa CSAT alături de Preşedintele ţării, ştie tot despre strategia de apărare a României, dar şi despre strategiile ei economice, politice şi militare. Interesul României nu ţine numai de NATO, ci şi de anumite chestiuni pe care e bine să nu le ştie nimeni, nici măcar prietenii noştri din SUA! Asta dacă mai spunem că sîntem o ţară independentă şi suverană.
Nu era mai normal ca fostul şef al SRI să fie obligat chiar prin lege să stea o vreme departe de astfel de funcţii, de contacte nesupravegheate cu străinii şi abia după trecerea unor ani să poată reveni pe astfel de funcţii? Aşa, ca o pavăză bună care poate trece primejdia rea.
O fi Maior om de cuvînt şi mare patriot naţional, dar de ce noi, cei care alcătuim poporul, sîntem supravegheaţi la tot pasul, iar pe el trebuie să-l credem incoruptibil? Vedem zilnic că SRI-ul urmăreşte telefoanele politicienilor, înregistrează tot felul de conversaţii ale acestorta şi serveşte DNA-ului o mulţime de informaţii care-i trimit pe mulţi în spatele gratiilor. Numai acest Super-Maior poate să plece în America fără ca măcar Preşedintele să-i spună să mai stea niţel pe aici!
Adică, acum cîteva luni, acelaşi George Maior se da cu tîrtiţa de pămînt, încercînd să introducă Legea Big Brother, prin care voia să ne supravegheze pe toţi, ca nu cumva să devenim terorişti, iar acum chiar el dă fuga în SUA, jurîndu-se că nu-şi va trăda ţara? Cum vine asta? Noi, românii, sîntem suspectaţi in integrum că sîntem posibili terorişti, iar el, pardon!, El e lamura noastră, curăţenia sufletească absolută, personificarea intangibilităţii? Păi, pe ce bază, doar aşa, că ne spune asta Victor Ponta, finuţul lui de cununie?
Şi ar mai fi ceva. S-au terminat diplomaţii din ţara asta, nu mai găsim pe cineva care să se fi şcolit în ceea ce înseamnă să fii ambasador într-o ţară precum SUA? Ce competenţe are acest George Maior, în afară de faptul că a fost tras de păr în politică de către tatăl lui, fost ministru al învăţămîntului şi fost ambasador în Canada în 1997, anul în care se punea la cale exploatarea de la Roşia Montană?
Şi încă ceva. Acum cîteva luni, imediat după campania electorală, s-a vorbit mult în presa din România despre cele două direcţii în care acţionau cei doi şefi ai SRI: Maior cu Ponta, Coldea cu Iohannis! Nu era legal şi totuşi aşa au acţionat. Dacă, într-o chestiune interzisă de legile din România, şefii SRI au călcat pe lege, cum am putea să-l credităm în alb pe Maior că, deşi este posesorul secretelor ţării, el le va păstra cu sfinţenie şi ca ambasador în SUA?
Una peste alta, domnule Ponta şi domnule Iohannis, ţara asta pe care o conduceţi nu merită nici măcar puţin respect din partea dumneavoastră?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.