De la antica Matera la Belle-Ile, locuri în care poţi să visezi

Între grote şi biserici rupestre

Regizorul Francis Coppola îşi va deschide un luxos complex hotelier, numit „Palazzo Margherita”, la Bernalda, în provincia Matera, în sudul Italiei, la 65 de kilometri de Bari. Bernalda, un orăşel cu străduţe înguste, cu pieţe tipice ce au în centru o fântână, a aparţinut familiei Coppola, ea aflându-se la 20 de kilometri de Matera.

Matera e o călătorie într-o altă dimensiune a spaţiului şi timpului. Este un spaţiu care se parcurge lent, între scările crestate în stâncă, ce şerpuiesc printre peşteri preistorice, printre cărările abrupte. Ajunşi în acest ţinut straniu şi oarecum dezolant al stâncilor din Matera, veţi avea senzaţia că trăiţi în alte vremuri. Din 1993, această zonă, care era odinioară săracă, a fost repopulată şi în mare măsură restaurată, construindu-se locuinţe moderne, magazine, restaurante. Matera păstrează însă decorul vechi şi primitiv care a atras atenţia multor regizori de film care au folosit oraşul pentru a sugera vechiul Ierusalim. Pătrunzi prin stâncile cavernoase şi labirinturile subterane, unde vei întâlni o mare bogăţie de vestigii. Arhitectura grotelor şi lumea subterană sunt legate prin scări cioplite în stâncă, cu mici grădini închise între zidurile de piatră. Stâncile, aşezate de-a valma, sunt locuinţe în rocă şi fac din această aşezare una dintre cele mai ciudate. Mergând pe străzile oraşului subteran descoperi vechi locuri de cult, folosite pentru a celebra legătura dintre soare şi piatră: nenumărate chilii, bazilici cioplite în pereţii defileului şi în văile secundare. În unele dintre aceste biserici poţi admira fresce foarte bine păstrate din secolele XII-XVI. Dar Matera are şi nenumărate exemple de arhitectură romanică şi barocă.

Călătoria poate începe din Piaţa Domului, restaurat recent, de unde poţi admira marea grotă sculptată în stâncă, Sassobarisano.

Matera, locul care i-a inspirat pe regizori

În provincia Matera au existat locuitori încă din Paleolitic. Cucerită de romani în secolul al III-lea î.Ch., sub numele Matheola, a trecut apoi în stăpânirea lombarzilor şi a devenit parte a Ducatului Benevento. În secolele al VII-lea şi al VIII-lea, în grotele din apropiere s-au stabilit mănăstiri benedictine şi greco-ortodoxe. În secolele al IX-lea şi al X-lea, luptele între sarazini, bizantini şi împăraţii germani au distrus oraşul. După stabilirea normanzilor în Apulia, Matera a fost condusă de William Braţ de Fier, începând din 1043. În secolul al XV-lea a intrat în stăpânirea aragonezilor şi a devenit fieful baronilor de Tramontano. Apoximativ două secole mai târziu a fost cucerită de familia Orsini. A devenit apoi capitala regiunii Basilicata, până în 1806. Din 1927, capitala provinciei Matera.

Datorită peisajului sălbatic a fost aleasă de mai multe ori ca loc de filmare, aşa cum aminteam, mai ales pentru peliculele cu subiect biblic, cum ar fi „The Gospel According to St. Matthew”, al lui Pier Paolo Pasolini, în 1964, „The Passion of the Christ” (Patimile lui Christos), regizat de Mel Gibson, în 2004, dar şi altor tipuri de producţiei, ca „The Star Maker” de Giuseppe Tornatore, în 1995. Un capitol din bine cunoscuta carte „Cristos s-a oprit la Eboli”, de Carlo Levi, ecranizată şi ea, descrie viaţa locuitorilor acestui oraş în anii ’30.

Matera, la lumina lumânărilor

Nu de mult, această zonă era o „ruşine” a Italiei, dar în ultimii ani este în vogă, iar grotele au fost transformate în hoteluri. Cel mai nou se numeşte „Hotel Sant’Angelo”. Pentru a trăi o experienţă unică trebuie să te cazezi la „Le Grotte della Civita”, inclus în proiectul Sextantio. Camerele sunt toate sculptate în grote, iar uşile din lemn au imense chei din fier. Încăperile sunt sobre şi minimale, cu lumini ascunse, cu încălzire în podea, un mix sugestiv de simplitate austeră şi un nou stil al luxului. Nu există nici televizor, nici frigider. Numai lumânări. Micul dejun este servit într-o încăpere sau pe terasa exterioară. Toate produsele, precum marmelade, pâine de Matera, iaurt proaspăt, pizze savuroase, paste făcute în casă, o specialitate de miel în sare, sunt preparate în casă de către femeile din regiune. Merită o oprire şi la „Bottegaccio”, în laboratorul lui Mario Daddiego, unde sunt pictate vase, sunt realizate ceasuri cu cuc şi păpuşi colorate de mână. Pentru a înţelege mai bine cum se trăia în această regiune în anii ’70, a fost reconstituit un ambient de epocă.

Scările spiralate ale Materei

Turistul care străbate oraşul este uimit de armonia care există între arcuri şi volute. În centru se află „Palazzo Gattini”, o clădire istorică transformată şi ea într-un hotel de 5 stele cu un spa între grotele palatului. Este format din 20 de camere, diferite una de cealaltă, mobilate cu eleganţă, cu o spectaculoasă privire către peisajul stâncos din împrejurimi. Alături de hotel se află scara Domului.

În Parcul Murgia Materana au loc pe perioada verii festivaluri de jazz. În apropiere se află şi situl neolitic „Murgia Timone”, în care pot fi vizitate biserici rupestre, precum „San Falcione” sau „Sfânta fecioară cu trei porţi”, dar şi grotele pastorale. Întregul parc, ce se întinde pe o suprafaţă de peste 8.000 de hectare, este înflorit şi răspândeşte un miros diafan, uluitor, al celor peste 900 de specii botanice, unele unice în lume.

Brunello, pecorino şi Palio

Palio în Piaţa Santo Campo din Siena

Siena este un oraş care te încântă cu arhitectura lui medievală, construită din piatră cu sute de nunaţe de bej, ocru pal şi gri. Culoarea predominantă este reflectată însă de acoperişurile oraşului, care pornesc de la maron-gălbui sau siena brut şi ajung la maron-roşcat sau siena arsă. Dar gloria oraşului nu rezidă doar în artă şi arhitectură, ci, mai ales, din spectaculosul „Palio”, o cursă istorică de cai care se desfăşoară în fiecare an, între 2 iulie şi 16 august, în Piaţa del Campo, ce are forma unei scoici. O piaţă plină de cafenele şi restaurante elegante, care devine dintr-odată o pistă de curse în care mii şi mii de oameni strigă demonstrându-şi sprijinul pentru unul dintre cei 10 călăreţi care călăresc fără şa şi trebuie să înconjoare de trei ori piaţa fără să cadă. Fiecare contradă (cartier) are propriul steag, culori şi simboluri heraldice. Dintre ele cea mai puternică este Contrada dell Oca. Înaintea începerii sărbătorii, fiecare stradă din cele 17 cartiere este decorată cu steaguri. „Palio” începe cu cântece de stradă, fluturări de steaguri şi bătăi de tobe. Lângă Piaţa del Campo, care continuă să fie centrul vieţii oraşului, se află câteva palate şi clădiri istorice. „Palzzo Publico” datează din secolul al XIV-lea şi este un exemplu de arhitectură gotică clasică. Clopotniţa „Torre del Mangia”, construită între 1325 şi 1344, are o înălţime de 102 metri şi oferă posibilitatea de a privi oraşul şi podgoriile din împrejurimi. Domul din Siena, început în 1215, este considerat unul dintre cele mai rafinate exemple de arhitectură gotică italiană. Interiorul, cu coloanele sale imense şi zidurile de marmură neagră-verzuie şi albă, îţi taie respiraţia. La care se mai adaugă 59 de panouri de marmură care înfăţişează scene biblice şi păgâne.

Mergând cu maşina de-a lungul drumurilor şerpuite care traversează „Crete Senesi” (Argilă de Siena), în faţa ochilor îţi apare un peisaj de vis. Şiruri de chiparoşi verzi, aşezate pe culmi de deal, se profilează la orizont. Zona rurală „Crete Senesi” este ideală pentru cultivarea cerealelor şi viilor. Dealurile sunt presărate cu ferme şi case de ţară fermecătoare, dar şi cu biserici, castele şi fortăreţe medievale. Legendarul „Brunello” de Montalcino este produs în această zonă, în timp ce oile care pasc în jurul lui Asciano (principalul oraş care şi-a păstrat intactă atmosfera medievală) produc laptele pentru fabricarea deliciosului „pecorino”. Totodată, acesta este ţinutul trufelor, aşa încât castelul de aici adăposteşte primul muzeu al trufelor din Italia.

Palio la Siena

Tineri somelieri şi crame trezesc secrete… În „botegile” istorice ale oraşului Siena se pot degusta brânzeturi specifice zonei. Cultura vinului din podgoriile de aici are o adevărată istorie, iar astăzi enologii şi somelierii au vârste între 30 şi 40 de ani. O nouă filosofie de a degusta aceste vinuri, o strânsă legătură cu tradiţia şi cu teritoriul sunt bazele pentru a transforma vechile podgorii în producţii inovatoare. Cu siguranţă, toată lumea a auzit de vestitul „Brunello”, medaliat de multe ori cu aur. Bine-venită este o scurtă (sau lungă) oprire în inima zonei Montalcino, unde agro-turismul este înfloritor, pentru a degusta un „Brunello” sau un „Rosso” la „Contrada di Castel Monastero” (bucătăria celebrului Gordon Ramsai) sau la „Gino Cacino” (pentru celebrele brânzeturi acompaniate de vinuri din Toscana). La „Galampio” se pot achiziţiona cele mai premiate „Brunello” şi „Rosso” de Montalcino.

Pe perioada verii, aici au loc nenumărate întâlniri între artă şi jazz. Expoziţia „Sufletul şi muzica. Experienţa romantică în epoca Risorgimento-ului” este deschisă până la sfârşitul lunii iunie la Scala della Siena, unde se celebrează arta, literatura şi muzica europeană ale secolului al XIX-lea. În splendidul complex sunt expuse lucrările numeroşilor artişti din acea perioada romantică, Ingres, Blechen, Füssli, Friederich şi Constable, totul în acompaniametul muzicii lui Schubert, Mendelssohn, Schumann, Liszt, Wagner şi Verdi.

Între 24 iulie şi 7 august, oraşul toscan adăposteşte „Siena Jazz”, cu seminarii internaţionale ale artiştilor şi grupurilor faimoase. În prima săptămână, la „Oenoteca italiana” vor avea loc concerte şi jam sessions. În a doua săptămână, grădinile vor fi deschise tinerilor interpreţi şi maeştrilor internaţionali. Cu „Fenice International Nine Festival”, care se desfăşoară în această vară în oraşul Poggibonsi, totul se va transformă într-o uriaşă scenă sub cerul liber. Aici artele se exprimă în toate formele: pictură, sculptură, arhitectură, muzică, poezie, teatru, cinema, dans. Când soarele luminează străzile, artiştii îşi prezintă operele şi se lansează în performance-uri în pieţele oraşului. Iar atunci când apusul se lasă peste oraş, teatrul „Politeama” prinde viaţă datorită muzicii electronice şi spectacolelor de sunet şi lumină sau de arte vizuale în „Fortezza Medicea”. Cei ce iubesc artele tridimensionale trebuie să facă o oprire în „Parcul Sculpturilor” de la Chianti, unde, printre stejari şi castani, pot admira sculpturi şi instalaţii.

Bucătăria din Siena foloseşte multe mirodenii ca tarhonul, menta şi nepitella. „Pici in salsa di nana” este cel mai renumit fel făcut din paste cu sos de raţă sălbatică. Minunaţii biscuiţi „Ricciareli” din Siena sunt făcuţi din miere şi migdale şi acoperiţi cu zahăr.

Belle-Ile: plaja lui Monet

Insula Frumoasă a lui Monet

Stridii şi şampanie, thalassoterapie în insula bretonă Belle-Ile. Numai pentru atât şi tot merită să daţi o fugă în insula magică a Atlanticului. Până şi francezii au impresia că se află într-o ţară străină atunci când vizitează Bretagne, fâşia triunghiulară a Franţei de Nord-Vest care se extinde în Atlantic.

„La Saint-Tropez te duci să te arăţi, la Belle-Ile, să te ascunzi”. Acesta este mottoul insulei bretone. Şi totuşi, pescarii, cultivatorii de stridii, artizanii nu se aşteptau ca insula lor, cea mai mare din Bretagna, să devină în câţiva ani locul de vacanţă a zeci de specialişti în publicitate şi scriitori. Această diasporă de creatori părăseşte marile oraşe, în frunte cu Parisul, şi întâlnirile mondene pentru a-şi alege în căsuţele pescarilor, cu persienele lor în culori pastelate, un stil de viaţă mai simplu: cursele cu bicicleta, ieşirile pe mare cu marinarii, sfidarea valurilor cu planşele de surf şi picnicuri pe plajele albe.

Plimbări pe cai de-a lungul unui fiord de doi kilometri, la Belle Ile

Vineri seara, plaja din faţa Palatului se animă, ca şi în trecut, când această insulă era un depozit al Companiei Indiilor. Aici veneau Claude Monet, care a pictat 39 de pânze, Jacques Prévert, încântat de aceste locuri, Flaubert şi Sarah Bernhardt. Marea actriţă ajunsese la Belle-Ile în 1894, încântată a apusurile de soare spectaculoase. Pe terasa de la „Hôtel du Phar”, actriţa împreună cu Prévert petreceau ore întregi stând de vorbă şi glumind cu pescarii. La câţiva paşi de port, în apa limpede a oceanului, se oglindeşte „Citadela” din secolul al XVIII-lea, una dintre fortăreţele-capodoperă ale mareşalului Vauban şi reşedinţa lui Fouquet, supraintendent al finanţelor în timpul Regelui Soare şi proprietarul insulei. Astăzi fortăreaţa s-a transformat într-un Muzeu Istoric, în care sunt conservate hărţi nautice, manuscrise şi o impresionantă colecţie de tablouri, dar cuprinde şi Hotelul „Citadelle Vauban”. În fiecare vară, zidurile austere par că se deschid şi primesc personajele muzicale şi orchestrele prestigioase ale importantului festival „Lyrique-en-Mer”. În această vară, între 22 iulie şi 19 august, se vor auzi sunetele de belcanto de la „Boema” lui Puccini la „Elisir d’Amore” a lui Donizetti, care vor traversa micul port, răsunând între vechile ziduri luminate de lună.

Ambarcaţiunea La Marite, în faţa fortăreţei Vauban

Casele, de-a lungul ţărmului, sunt vopsite în alb, ocru şi gri, dominate de Biserica Sfântul Nicolae, protectorul marinarilor, în vecinătate cu numeroase galerii de artă şi anticariate. În fiecare zi flota de pescari descarcă lăzi pe care le umplu cu gamberi, branzini, cappesante, soiuri de peşte şi fructe de mare, pe care le poţi savura pe o gigantică terasă deschisă în faţa portului la „Café de la Cale”, acompaniate de un „Chablis” sau „Sancerre”, sau stând într-o barcă şi degustând un pastis sau un „kyr royal”.

Pe ţărmul oceanului la Belle Ile

La mică distanţă se află cel mai vechi restaurant al insulei, „Roz Avel”, de asemenea cu o mare varietate de languste, creveţi mari, homari. Vă veţi putea opri şi la „Liber and Co”, o cafenea librărie, mobilată ca în urmă cu o sută de ani, iar în biblioteca cu şemineu, cu mozaicuri şi lămpi marocane, sau, de ce nu, în „Sala Armelor”, de la micul hotel „Chateau Bordeneo”, ascuns de glicine şi de alte plante specifice insulei, muşcate, cedru şi eucalipt, puteţi degusta o cafea şi citi o carte sau un ziar. „La Palais” este un adevărat avanpost al descoperirii insulei, până la micile localităţi pierdute din sud, ce au la ferestre splendide ortensii şi muşcate, cu cai liberi, plaje în nuanţe infinite, de la albul Marilor Nisipuri la galbenul-auriu de la Donnant, la griul de la Kouar Huede. Spectaculoasă este şi perspectiva de la „Grand Large”, hotelul ce se află la doi paşi de Port-Coton, cu celebrele roci ce pătrund în apă şi reapar ca nişte piramide pictate de Monet. Castelul „Clara” este faimos prin thalassoterapie şi spa-uri ce pot fi frecventate de dimineaţa până noaptea, la lumina lumânărilor. „Desirade” este un delicios hotel cu piscină, cu o grădină cu pomi parcă sculptaţi de vânt, un loc plin de savoare în care poţi admira apusurile de soare „caraibeene” şi unde poţi descoperi vila „Lysiane”, casa lui Sarah Bernhardt, devenită după moartea sa un cenaclu al artiştilor, transformată acum în muzeu, care adăposteşte amintirile divei.

Focuri de artificii în grădini regale

Hanovra, noaptea

Începând cu luna mai, Hanovra, capitala Saxoniei Inferioare, devine o grădină a evenimentelor, serbărilor în aer liber. Regiunea s-a distins prin ştiinţa de a conjuga trecutul cu prezentul şi cu viitorul, itinerariile antice cu arhitectura modernă, cu avangarda şi spiritul cosmopolit. Un oraş în care se trăieşte categoric sub cerul liber.

Grădini îndrăzneţe şi „regale”. Spectacole şi muzică, focuri de artificii. O privire mai puţin cunoscută asupra acestui spaţiu. Un loc ce nu trebuie ratat: Grădinile regale „Herrenhausen”, un complex de 135 de hectare care, din 1666, reprezintă podoaba oraşului.

În 1692, din dorinţa principesei electoare a Hanovrei, Sofia, grădinile au suferit o schimbare profundă care a făcut din ele adevărate opere de artă. De neocolit este şi „Georgengarten”, parcul englezesc în care se ridică un castel caracteristic, „Berggarten”, ce adăposteşte Grădina Botanică a Universităţii şi sute de specii de orhidee, şi „Welfengarten”. Din 27 mai până în 19 iunie, în Grădinile Regale se desfăşoară a doua ediţie a „Kunst Fest Spiele”, festival internaţional în aer liber, care propune o combinaţie interesantă de spectacole muzicale, reprezentaţii teatrale, filme, concerte şi performance-uri artistice variate. Şi tot în Grădinile Regale „Herrenhausen” va fi găzduit „Concursul internaţional al focurilor de artificii”, ajuns la a 21-a ediţie. Până la 24 septembrie, vor fi patru seri animate de uluitoare scenografii pirotehnice. În 25 iunie va ajunge „Intermède Team” din Franţa, la 27 august va evolua „Pirotecnia Europla” din Spania, la 10 septembrie, „Team Pyrovision” din Austria, sezonul fiind închis de „Team Pirotecnia Reyes” din Mexic.

Grădina Botanică din Hanovra

Agenda se îmbogăţeşte cu cea de a 26-a ediţie a „Maschseefest”, Sărbătoarea Lacului, programată din 27 iulie în 14 august. Protagoniste în acest caz sunt malurile lacului artificial Maschsee, din centrul Hanovrei, la câţiva paşi de grădinile regale, care vor găzdui una dintre serbările populare cele mai mari şi cele mai frecventate din Germania de Nord. E prevăzută o mare paletă de concerte, evenimente şi spectacole de divertisment.

Cei care vor să cunoască mai multe despre Saxonia Inferioară pot vizita o mulţime de locuri inedite, cetăţi medievale, de la magnificul peisaj de la Marea Nordului, cu insulele Frigiei Orientale, la caracteristicile locuri citadine de pe coastă sau cetăţile medievale de la Celle, Lüneberg, un loc propice pentru observarea păsărilor rare, cum ar fi frânciocul cenuşiu, sitarul şi berzele cenuşii. Cele mai semnificative mamifere care trăiesc aici sunt oile de mlaştină cu coarne. În Braunschweig şi Göttingen, unde peisajul este dominat de stânci impunătoare şi castele majestuoase. Nu trebuie ratate două bijuterii ale regiunii: cetatea imperială „Goslar” şi „Hildesheim”, înscrise în Patrimoniul Umanităţii UNESCO.

Castelul Bled, 1.000 de ani de existenţă

Castelul Bled

Bled este una dintre imaginile-simbol ale Sloveniei turistice. Lacul, înconjurat de pădure şi munte, cu o insuliţă pe care se află o biserică romantică, ce datează de aproape un secol, îi recheamă pe turiştii atraşi şi de faima apelor termale de aici. Pe o stâncă deasupra lacului se înalţă Castelul Bled, care, în luna mai, a sărbătorit o mie de ani de existenţă, iniţiind o serie de manifestări ce au continuat cu „Zilele Medievale”, în 4 şi 5 iunie. Vor urma „Nopţile la castel”, în 17 şi 19 iunie şi multe alte evenimente de-a lungul verii…

În 1011, castelul a fost citat, sub numele „Castellum Veldes”, într-un act de donaţie a împăratului german Henric al II-lea către episcopul din Bressanone Adalberone. Castelul era centrul proprietăţii pe care episcopii din Bressanone o vor păstra timp de mai multe secole în această regiune a Alpilor, „Alta Carniola”, sau în slovenă, Gorenjska.

Biserica romantică de pe lacul Bled

Vizitarea castelului începe din parcajul de la poalele zidurilor. Un drum abrupt duce la poarta de intrare care se află sub ziduri. În acest castel a locuit şi Primoz Trubar, autorul reformei protestante şi al primelor cărţi scrise în slovenă. Splendide sunt priveliştile ce pot fi admirate de sus, printre care şi capela din secolul al XVI-lea, cu frescele împăratului Henric al II-lea şi ale soţiei sale, Cunigunda. În cramele castelului poţi degusta vinuri, ba chiar îţi poţi cumpăra câteva sticle pe care să le personalizezi. Merită să gustaţi „krena rezina”, o specialitate de foitaj cu smântână. Tot aici poţi descoperi secretele plantelor vindecătoare din „Galeria ierburilor”. Iubitorii de plimbări cu barca pot pleca cu o gondolă locală către romantica insulă. Merită să urcaţi şi 685 de metri pentru a avea o privire panoramică de 360 de grade.

Croaţia, de-a lungul apelor

Vacanţă cu barca în Croaţia

S-ar putea vorbi de o adevărată invazie la Paris sau la Roma, în toate marile oraşe europene, de afişe turistice, de spoturi publicitare, excelent făcute, care invită la vizitarea Croaţiei.

Vara, Coasta Dalmată este un furnicar de festivaluri, concerte de muzică clasică şi tradiţională, reprezentaţii teatrale, serbări. Cel mai vechi şi mai prestigios este „Festivalul de Vară” de la Dubrovnik, recunoscut pe plan internaţional şi afiliat la Asociaţia Festivalurilor Europene. Între manifestările culturale ale litoralului semnalăm „Seratele muzicale” de la San Donatonato, „Liburnia Jazz Festival” de la Opatija, situată la Golful Kvarner în Peninsula Istria. Romanii o numeau Liburnia, după numele populaţiei care locuia această insulă. Este considerată o perlă a litoralului, iar oraşul Opatija este renumit pe întreaga coastă pentru hotelurile sale în stil Liberty, înconjurate de splendide grădini şi terase fascinante de-a lungul mării. În 1845, nobilul Iginio Scarpa a construit aici primul hotel, „Villa Angiolina”, în care venea împărăteasa Austriei, Maria Anna. Opatija era preferată de către aristocraţia austriacă şi de împăratul Franz Josef ca loc de relaxare, cât şi pentru apele termale. Parcurile sale sunt considerate cele mai frumoase din Croaţia, în care verdele maiestuos se îmbină cu marea albastră. La Opatija, în această perioadă se desfăşoară festivalul „Vară sub stele”, care a început cu „Simfonia nr. 2” de Gustav Mahler, pentru a celebra centenarul morţii compozitorului. Între 19 şi 20 august se ţine „Liburnicon”, festivalul ştiinţelor, istoriei şi mitologiei. Între 1 şi 3 iulie sunteţi invitaţi la „Zilele Uscocchi”, unde au loc turniruri cavalereşti până în 15 august, când este un impresionant pelerinaj al Sfintei Fecioare la Veliko Rujno. Aici puteţi să faceţi şi cumpărături, lavandă în săculeţe, care este una dintre specialităţile zonei, vândută în târguri, miere şi dulceţuri de la Velebit, brânzeturi tipice insulei, intitulate „Paski Sir”. Dar mâncarea tipică este mielul fript la proţap în grădinile hotelurilor. Pentru gurmanzi, şunca afumată cu brânză de oaie, risotto de melci şi creveţi.

Să mai amintim „Nopţile estivale ale râurilor” de la Rijeka, festivalurile cinematografice de la Montona şi Pola, reprezentaţiile teatrale intitulate „Ulysses” din insulele Brioni, „Festivalul Tobelor Dalmate”, la Almissa, „Festivalul Cântecelor Dalmate” de la Sebenico. La Zara, o manifestare sugestivă, „Nopţile lunii pline”, când se stinge iluminatul public şi în lumina lunii, a lumânărilor şi a lampioanelor se gustă deliciile bucătăriei locale, în acompaniamentul muzicii şi al balurilor tradiţionale, în costume de epocă.

Dubrovnik, regina Adriaticii

Ansamblu folcloric din Dubrovnik

Dubrovnik, care a înviat precum pasărea Phoenix, este un oraş unic prin frumuseţea sa, numit şi „oraşul artelor” sau „thesaurum mundi”. Dintotdeauna a ştiut să-şi pună în valoare splendorile. Unicitatea sa reiese şi din bogatul patrimoniu cultural care se împleteşte cu viaţa contemporană în armonie cu natura care îl înconjoară. Două simboluri sunt profund gravate în memoria Dubrovnikului, Sfântul Blasius (Sfântul Vlaho), patronul oraşului, celebrat de peste o mie de ani, şi libertatea. Deviza Dubrovnikului este „libertatea nu este de vânzare nici pentru toţi banii din lume”. Ca o floare de foc, „perla Adriaticii”, cu arhitectura sa în stil italian stă la marginea mării de peruzea, protejată de ziduri puternice. Atunci când, în timpul războaielor din fosta Iugoslavie, oraşul a fost bombardat, din întreaga lume s-a ridicat un strigăt de protest împotriva distrugerii unor monumente unice. Grecii au fondat pe ţărm o aşezare pe care au numit-o Epidaurum. Când în 614 slavii au invadat locurile, locuitorii au fugit pe o insuliţă stâncoasă unde acum se află oraşul vechi. În secolul al X-lea, Ragusa, numele oraşului pe atunci, devenise o putere maritimă care-şi păstrase independenţa. Cu marea sa flotă republica a fost rivala Veneţiei în secolul al XV-ea, perioadă în care s-au ridicat biserici şi palate. Supus pentru puţin timp de către Napoleon, alipit Austriei în 1815, oraşul a devenit parte a Iugoslaviei, pentru ca acum să aparţină Croaţiei. Faptul că sărbătoarea Sfântului Blasius este un adevărat patrimoniu, care depăşeşte graniţele locale, este confirmat şi de includerea lui în Patrimoniul Imaterial al Umanităţii al UNESCO. Raguzanii îl celebrează pe Sfântul Vlaho din 972. În onoarea lui se organizează numeroase evenimente culturale, muzicale, sportive. Oraşul este luminat şi decorat special, iar locuitorii poartă veşminte tradiţionale. Dubrovnik îşi deschide inima sărbătorilor şi fastului, fiecare colţ devenind unic prin mariajul romantic cu balurile medievale ale nopţii. Lor li se adaugă deliciile mediteraneene. De mai mult de un secol şi jumătate, Palatul şi bisericile din Dubrovnik s-au transformat în scene ale muzicii, spectacolelor de teatru.

Catedrala din Dubrovnik

De la înălţimea foritificaţiilor se poate întrevedea planul oraşului. Cu o lungime de aprope doi kilometri, zidurile înconjoară fortificaţiile deasupra cărora se ridică cu vreo 25 de metri, având o lăţime de 4-6 metri. Două intrări principale, Porţile Pile şi Ploc, conduc la zona pietonală a Dubrovnikului, a cărui inimă bate de Stradun cu magazinele sale. Aici se află palatele clasei de mijloc, prăvălii multicolore, cafenele. Paltul Sponza, Primăria şi Catedrala sunt situate aproape de port. Bijuteria arhitecturală a oraşului este Palatul Principelui, însă inima spirituală a urbei este Catedrala Sfântul Blasius. „Palatul Principelui” este un edificiu în care se află acum „Muzeul de Istorie”, dar care în trecut era sediul guvernului şi al principelui, care avea aici propriul apartament pe timpul mandatului său. Pe acest loc se pare că era, în secolul al XIII-lea, o fortăreaţă, „castellum”, înconjurată de patru turnuri. Urmând exemplul roman şi veneţian, turnurile s-a transformat treptat în palat, apoi a fost distrus, în 1435, într-o explozie produsă la depozitul de pulbere. Actuala structură a Palatului se datorează proiectului de reconstrucţie condus de inginerul napolitan Onofrio de la Cava, edificiul regăsindu-şi stilul goticului târziu. Palatul a mai suferit două distrugeri: încă o explozie a magaziei de pulbere şi marele cutremur din 1667. Graţie restaurărilor succesive, astăzi el îşi relevă nuanţa renascentistă şi pe aceea, mai recentă, a Barocului. Atriumul Palatului este prevăzut cu o scenă pentru concerte şi alte evenimente culturale şi artistice, cum ar fi „Jocurile de Vară” de la Dubrovnik, Festivalul „Julian Rachlin şi prietenii săi” sau concertele Orchestrei Simfonice a oraşului.

Paradisul veliştilor din Hvar

În paradisul ambarcaţiunilor cu vele, format din 5.835 de kilometri de coastă abruptă, 1.185 de insule, dintre care 50 locuite, la Hvar există servicii nautice dintre cele mai eficiente de pe Marea Mediterană. Iubitorii acestui sport pot găsi şi nenumărate bărci cu motor, caiace, mega-iahturi şi, ca noutate, caiace turceşti. Înainte de a vă îmbarca, la Spalato, faceţi o escală la Hotelul Marmont. Trogir e un alt oraş patrimoniu al UNESCO, cu minunata Catedrală San Lorenzo, o bijuterie romantică, iar palatul Cipiko este o capodoperă veneţiană. Mljet e recunoscută prin parfumul pinilor, o insulă de 37 de kilometri acoperită de păduri, cu un imens parc natural. Polace e un magnific labirint de ape şi insule, separat de mare. Se poate naviga către scenografica Lastovo, o insulă-arhipeleag cu un parc natural şi cu 10 grădini paradiziace.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.