Senatorul independent Valer Marian îl compară pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, într-o declarație politică, cu Gheorghe Tătărăscu „rămas în istorie drept prototipul politicianului tranzacţionist”, opinând în ce privește cariera politică a lui Tăriceanu că aceasta nu va fi cu happy-end.
Declarația politică a senatorului, integral
„Liberalul Gheorghe (alintat Guţă) Tătărăscu a rămas în istorie drept prototipul politicianului tranzacţionist, care face jocurile altora. Înainte de al doilea război mondial, Tătărăscu a acceptat să fie numit prim ministru, în două rânduri(1934-1937, respectiv 1939-1940) de regele Carol al II-lea, care nu-i agrea pe liderii istorici ai PNL din familia Brătianu, şi a făcut jocurile acestui monarh autoritar, sprijinindu-l în acţiunea de destrămare a partidelor politice şi instaurare a dictaturii regale. După război, Tătărăscu a fracţionat PNL şi a acceptat să facă jocurile comuniştilor, care nu i-au agreat pe Brătieni şi i-au băgat în puşcărie. Pentru a capta bunăvoinţa puterilor occidentale, comuniştii i-au oferit funcţia de vice prim-ministru şi ministru de Externe în guvernul Petru Groza şi l-au însărcinat să conducă delegaţia României la negocierile pentru încheierea Tratatului de pace de la Paris. După semnarea acestui tratat, comuniştii l-au „răsplătit” băgându-l în puşcărie, alături de liderii istorici ai PNL.
Liberalul Călin Popescu Tăriceanu compare în ultima perioadă drept un politician tranzacţionist de genul lui Gheorghe Tătărăscu. După ce a fost desemnat prim-ministru, în decembrie 2004, de către Traian Băsescu, şi a făcut, într-o oarecare măsură, jocurile preşedintelui jucător, în aprilie 2007 Tăriceanu a provocat ruperea Alianţei DA PNL-PD şi a intrat în concubinaj politic cu PSD, care a asigurat guvernului coaliţiei PNL-UDMR, cu 22% reprezentare în Parlament, susţinere parlamentară până la alegerile legislative din decembrie 2008. După aceste alegeri, deşi PNL s-a clasat doar al treilea, Tăriceanu s-a cramponat să rămână prim-ministru, nerespectând înţelegerea cu PSD privind constituirea unui guvern de coaliţie cu premier social democrat şi favorizând astfel accederea la guvernare a PD-L şi realegerea preşedintelui Băsescu în 2009. În 2011 Tăriceanu s-a opus ritos înfiinţării USL, dar, în cursul acestui an, a criticat vehement ieşirea PNL din USL şi a constituit o disidenţă liberală, numită Partidul Liberal Reformator, care a rămas în siajul PSD şi a făcut jocurile primului ministru Victor Ponta. Drept răsplată, Ponta şi PSD i-au oferit funcţia de preşedinte al Senatului, făcându-l al doilea om în stat. Ultimul rol primit de Tăriceanu a fost de a candida la funcţia de preşedinte al României, pentru al rupe din voturile candidatului susţinut de PNL şi a le oferi lui Ponta în al doilea tur de scrutin prezidenţial.
Pesediştii îl proslăvesc acum pe Tăriceanu că ar fi fost cel mai bun premier postdecembrist al României după Adrian Năstase. Este adevărat că în timpul guvernării Tăriceanu a fost înregistrată cea mai mare creştere economică de după 1989, dar aceasta s-a datorat în mare parte unor afaceri speculative, îndeosebi bulei imobiliare, şi nu a fost fructificată corespunzător, România rămânând descoperită în faţa crizei economico-financiare din 2008-2009 datorită risipei generate de anul electoral 2008. În perioada 2007-2008, cu gândul la alegerile parlamentareşi la un nou mandat de premier, Tăriceanu s-a dovedit un mare mituitor sau miluitor al neamului: a mituit sau miluit profesorii, funcţionarii, pensionarii, precum şi pe slujitorii bisericii şi pe reprezentanţii partidelor politice care l-au susţinut (PNL, UDMR şi PSD). Atunci au primit avocaţii parteneri Dan Şova şi Victor Ponta bănoasele contracte cu complexurile energetice Turceni şi Rovinari, pentru care s-au spetit 26 de ore din 24. Este adevărat că premierul Tăriceanu a rezistat în faţa preşedintelui jucător pe durata întregii legislaturi 2004-2008, dar supravieţuirea sa nu se datorează unui excepţionalism propriu, ci faptului că s-a înconjurat de mai mulţi consilieri rutinaţi ai fostului preşedinte Emil Constantinescu şi ai foştilor premieri Adrian Năstase şi Petre Roman. În realitate însă, guvernarea Tăriceanu a fost presărată de gafe, superficialitate, aroganţă, corupţie, clientelism şi birocratism.
Înainte de toate, Călin Popescu Tăriceanu este înaltul demnitar care a realizat cea mai flagrantă (şi prostească) imixtiune în treburile justiţiei, cu celebrul bileţel roz prin care i-a solicitat preşedintelui Traian Băsescu să intervină la procurorul general al României în favoarea prietenului său, magnatul Dinu Patriciu. Apoi Tăriceanu s-a remarcat drept un promotor al salariilor nesimţite în instituţiile statului, exemplul cel mai elocvent fiind salarul finei sale Daniela Lulache, care a primit 25.000 de euro în funcţia de preşedinte al Fondului Proprietatea. Tăriceanu s-a remarcat şi drept un sprijinitor consecvent al „băieţilor deştepţi” din afacerile cu energie, începând cu bunul său amic Bogdan Buzăianu (cu care a fost implicat şi în dubioasa afacere Vatech, în perioada în care a deţinut portofoliul de ministru al Industriilor în guvernul CDR-USD-UDMR). Tăriceanu a fost şi un promotor al birocraţiei şi al clientelismului, în timpul guvernării sale înregistrându-se cea mai mare creştere a numărului de angajaţi bugetari, îndeosebi în administraţia publică centrală şi locală şi în serviciile secrete. De exemplu, aproape s-a dublat numărul angajaţilor din serviciul secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor, cunoscut sub denumirea „Doi şi un sfert”. Exemplificativ este că Tăriceanu a fost şi primul ministru cu cei mai mulţi consilieri personali, la cancelaria sa fiind angajaţi aproape 100 de astfel de consilieri din rândul clientelei politice apropiate.
În timpul guvernării Tăriceanu au fost realizate o serie de privatizări dubioase şi păguboase, elocventă în acest sens fiind privatizarea BCR, la data respectivă cea mai mare bancă cu capital românesc. Numele lui Tăriceanu a apărut şi într-o serie de dosare de corupţie, cum ar fi afacerea Poşta Română, în care au fost trimişi în judecată fostul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu (PNL), şi ex-ministrul Comunicaţiilor, Nagy Szolt (UDMR), sau afacerea Sterling, în care perimetre cu resurse petroliere din Marea Neagră au fost concesionate înainte de a fi atribuite României de Curtea Internaţională de la Haga. Tăriceanu nu este străin nici de pierderea de către ţara noastră a proprietăţilor Gojdu din Budapesta, evaluate la peste un miliard de euro, fapt realizat sub semnătura ministrului său de externe Mihai Răzvan Ungureanu. În timpul guvernării Tăriceanu a fost înregistrată o creştere substanţială a contrabandei, îndeosebi cu ţigări provenite din spaţiul extracomunitar (Ucraina, Serbia,Republica Moldova).
Premierul Călin Popescu Tăriceanu a făcut o gafă impardonabilă de politică externă când a anunţat, în 2007, că România îşi va retrage trupele din Irak, fără să se consulte cu principalii noştri aliaţi. Guvernul Tăriceanu a manifestat lipsă de interes şi de sensibilitate faţă de românii aflaţi în străinătate, cum a fost în cazul tânărului Claudiu Crulic, care a decedat în condiţii dubioase într-o închisoare din Polonia, sau în cazul celor doi muncitori români morţi în Irak. În schimb, Tăriceanu i-a acordat atenţie, cu ocazia unei vizite oficiale la Roma, celebrului interlop rom Costică Argint, originar din Focşani.
Ponta şi alţi ciraci pesedişti au bătut apropouri legate de religia protestantă a candidatului prezidenţial al ACL, Klaus Johannis, deşi nici Tăriceanu nu aparţine religiei ortodoxe, cu care se mândreşte mai nou premierul Ponta, fiind romano-catolic. Mulţi români privesc critic faptul că Tăriceanu se mândreşte până în prezent cu patru divorţuri şi cinci căsătorii. Unii românii nu au uitat că acesta a manifestat, ca prim-ministru o propensiune faţă de UDMR şi faţă de guvernul ungar, fiind cunoscută prietenia sa cu Rudas Erno, fost consul al Ungariei la Cluj Napoca înainte de 1989, iar după ambasador al statului vecin la Bucureşti (suspectat de unii că ar fi fost rezident al serviciului secret maghiar AVO în ţara noastră). Nu este lipsit de interes că premierul Tăriceanu s-a cununat religios la a patra căsătorie la o catedrală romano-catolică din Budapesta, cu Rudaş Erno alături. Românii nu au uitat nici că Tăriceanu a fost premierul cu cea mai slabă capacitate de muncă şi prezenţă la Guvern, unde venea de obicei în jurul orelor 10, iar la 14 făcea pauză pentru prânz şi pentru siestă timp de o oră, acesta fiind unul din motivele pentru care a fost poreclit „Moliceanu”.
Om cu prinţipuri nu glumă, ar fi exclamat marele nostru scriitor Ion Luca Caragiale. Grecotei cu nas subţire, ar fi clamat marele nostru poet naţional Mihai Eminescu. Recent, fostului manechin de la APACA i-a pus o pecete potrivită reputatul analist Ilie Şerbănescu : „ un dandy de prost gust, prost, îngâmfat şi vânzător de ţară” . Cert este că, potrivit ultimelor sondaje, cariera politică a lui Tăriceanu nu va fi cu happy-end”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.